RECAPITULARE

◗ Tu ai o prietenă? Vorbește despre ea, caracterizând-o printr-un cuvânt, un sunet, o culoare, un gest, o emoție.

◗ Ce reprezintă prietena ta pentru tine?

I. Citește cu atenție textul și rezolvă cerințele date.

Domnișoara Rottenmeier intră în cameră și, văzând cât de mult se străduiește Clara s-o liniștească pe această zvăpăiată cu ochii înecați în lacrimi, se apropie de Heidi și-i spuse cu toată asprimea: Adelheid, văicărelile tale sunt necugetate și fără temei și dacă nu te astâmperi și te mai prind plângând, îți iau cartea și nu ți-o mai dau niciodată, ai înțeles?!

Cuvintele răstite ale guvernantei avură darul s-o sperie pe Heidi, care, de frică, se făcu albă ca varul. Căci, în afară de Clara, cartea asta era pentru ea lucrul cel mai de preț din această casă. De aceea, încetă pe loc să mai plângă și, ștergându-și la iuțeală lacrimile, se căzni din răsputeri să n-o mai podidească plânsul. Curând, Heidi își pierdu de tot pofta de mâncare. Slăbea mereu și era din ce în ce mai palidă. Bunul Sebastian nu putea să mai îndure văzând-o cum se stinge și nu o dată, când Heidi nu voia să mănânce, îi spunea cu o voce părintească:

Luați, micuță domnișoară! De ce numai o lingură? Luați două, nici nu știți ce gustoasă este.

Dar blândețea lui era zadarnică. Seara, când se culca, Heidi zărea mereu în fața ei munții și pajiștile înverzite și tristețea care o cuprindea era atât de mare încât își ascundea capul sub pernă ca să nu i se audă plânsul. Vremea trecea și Heidi nu mai știa dacă e iarnă sau vară, căci zidurile din jurul casei erau veșnic cenușii. De ieșit, ieșeau foarte rar, căci Clara nu era în stare să facă o plimbare mai lungă.

Reîntors acasă, domnul Sesemann află despre starea lui Heidi, ba, mai mult, află că fetița începuse să umble noaptea, în somn, prin casă. Doctorul îi spuse că situația era gravă, că fetița era foarte bolnavă. Hotărî să o ducă pe Heidi înapoi, în Elveția. Când îi explică toate acestea Clarei, fata se împotrivi, invocând tot felul de motive. […] În cele din urmă, neavând încotro, Clara acceptă hotărârea tatălui său, cerând în schimb să i se îngăduie să pună în bagajul lui Heidi tot ce știa că i-ar face mai multă plăcere. Domnul Sesemann nu avu nimic împotrivă, și astfel Clara îi pregăti prietenei sale un trusou de toată frumusețea.

Domnul Sesemann o chemă pe Dete, îi explică și ei despre ce era vorba și o rugă să o ducă pe Heidi la bunicul ei. Mătușa Dete se sperie auzind această veste, căci la despărțire bunicul le spusese cu toată hotărârea să nu le mai vadă niciodată în ochii lui. Începu să turuie verzi și uscate, precum că azi-mâine nu-și poate părăsi lucrul, iar în zilele următoare cu atât mai puțin. Domnul Sesemann își dădu seama cum stau lucrurile și o lăsă să plece, fără să-i mai spună nimic. Îl chemă la el pe Sebastian și îl anunță că trebuie să o ducă pe Heidi acasă, la bunicul ei. Apoi se așeză la birou și începu să-i scrie o scrisoare lungă bunicului.

În dimineața plecării, Heidi se duse în camera Clarei. În mijlocul camerei se afla un geamantan mare, deschis. Vino să vezi și tu ce-am pus în el, îi spuse Clara. Și numaidecât înșiră în fața ei o mulțime de lucruri: rochițe, batiste, șaluri de tot felul. Apoi îi arătă un coșuleț în care se aflau douăsprezece pâinițe albe, proaspete. La vederea lor, Heidi nu se mai putu stăpâni și începu să sară în sus de bucurie. Cele două prietene erau atât de vesele, încât nimănui nu i-ar fi dat prin minte că peste câteva clipe aveau să se despartă. De altfel, nici nu avură timp să se întristeze, căci nu dură mult și-l auziră pe Sebastian strigând: Trăsura vă așteaptă !

Heidi dădu fuga în camera ei și, trăgând de sub pernă cartea căpătată de la bunica, o vârî iute în coșuleț. Apoi deschise repede dulapul și scoase pălăria de paie, ce era împachetată într-o bucată de pânză roșie. O puse și pe ea în coșuleț, iar pe cap își puse pălăria de sărbătoare, cu pene.

(Johanna Spyri, Heidi, fetița munților)

1. Indică două structuri din text care să conțină indici de timp și de spațiu.

2. Precizează personajele care participă la acțiune.

3. Menționează tipul naratorului și argumentează cu o secvență din text.

4. Cine ar putea fi naratorul în fragmentul citat?

5. Notează un cuvânt-cheie și tema textului.

6. Scrie două idei principale/secundare din fragmentul dat.

7. Precizează rolul dialogului în secvența scrisă îngroșat.

8. Transformă vorbirea directă în vorbire indirectă, menționând schimbările efectuate.

9. Extrage două idei principale din fragmentul citat.

10. Care este momentul subiectului surprins în fragment? Justifică răspunsul.

11. Menționează modul și timpul următoarelor forme verbale: intră, avură, să plângă, luați, începuse, ar face, ai înțeles.

12. Transcrie, din text, un verb cu valoare auxiliară și unul cu valoare predicativă.

13. Scrie, din text, un predicat nominal și unul verbal.

14. Creează un enunț în care substantivul prietenă să fie nume predicativ.

15. Alcătuiește enunțuri în care verbul a vrea să fie, pe rând, auxiliar și predicativ.

16. Rescrie enunțul Când îi explică toate acestea Clarei, fata se împotrivi. , trecând verbele la timpul mai - mult - ca - perfect și, respectiv, la imperfect, păstrând persoana și numărul.

17. Precizează felul predicatelor din enunțul următor și analizează-le.

Doctorul îi spuse că situația era gravă.

II. Redactează rezumatul textului citat, respectând:

◗ regulile de elaborare a rezumatului;

◗ succesiunea logică a întâmplărilor;

◗ normele de ortografie și de punctuație.