Textul descriptiv literar în versuri

1. Privește pictura alăturată. În timp ce o privești, notează trei întrebări care îți vin în minte referitoare la aceasta.

2. Adaugă un obiect/o ființă care crezi că s-ar potrivi picturii și justifică-ți opțiunea.

3. Pictura se numește Livada roz. Ce anotimp este surprins în acest tablou? Asociază anotimpului un sentiment.

George Topîrceanu

(1886–1937) a fost un poet, prozator, memorialist, publicist și traducător român.

Debutează în liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul ,,G. Top”. Publică volumele de poezii Balade vesele și Parodii originale. A mai publicat volumul de versuri

Migdale amare (1928), un volum de proză Scrisori fără adresă (1930), Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate (1936) și romanul umoristic

Minunile Sfântului Sinoe, neterminat, publicat postum în 1938.

I

Sus, prin crângul adormit, A trecut în taină mare, De cu noapte, risipind Șiruri de mărgăritare

Din panere 1 de argint, Stol bălai

De îngerași

Cu alai de toporași.

Primăvară, cui le dai?

Primăvară, cui le lași?

Ii

Se-nalță abur moale din grădină, Pe jos, pornesc furnicile la drum. Acoperișuri veștede-n lumină Întind spre cer ogeacuri 2 fără fum.

Iii

Pe lângă garduri s-a zvântat pământul Și ies gândacii-Domnului pe zid.

Ferestre amorțite se deschid

Să intre-n casă soarele și vântul.

[…]

Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii, Și-a răsfirat crenguțele ca spinii

De frică să nu-i cadă la picioare

Din creștet, valul subțirel de floare.

Că s-a trezit așa de dimineață

Cu ramuri albe – și se poate spune

Că-i pentru-ntâia oară în viață

Când i se-ntâmplă-asemenea minune.

Un nor sihastru

Și-adună-n poală

Argintul tot.

Cerul e-albastru

Ca o petală

De miozot 3 .

Soare crud în liliac, Zbor subțire de gândac, Glasuri mici

De rândunici, Viorele și urzici…

Primăvară, din ce rai

Nevisat de pământeni, Vii cu mândrul tău alai

Peste crânguri și poieni?

Pogorâtă pe pământ

În mătăsuri lungi de vânt, Lași în urmă, pe câmpii, Galbeni vii

De păpădii, Bălți albastre și-nsorite

De omăt topit abia

Și pe dealuri mucezite

Arături de catifea. […]

Postlectură

1. La ce te-a dus cu gândul lectura textului?

2. Notează din text:

• un cuvânt/o structură care ți-a plăcut;

• o expresie care ți-a atras atenția;

• un vers care ți-a trezit o amintire;

• o emoție generată de lectura textului.

Textul descriptiv literar în versuri

Pastelul

În lumea textului

1. Cum este organizat textul?

2. Ce anotimp este surprins în text?

3. Menționează tema textului.

4. Scrie trei cuvinte-cheie din text.

5. Notează cuvintele care fac parte din câmpul lexical al naturii.

6. Ce culori sunt prezente în text? Ce rol au?

7. Transcrie, din text, grupurile substantiv–adjectiv și adjectiv–substantiv. Care este rolul lor?

Reține!

Dicționar

1 paner, panere (s. n.) – obiect făcut dintr-o împletitură de nuiele, de foi de papură, de rafie etc., de obicei mai mic decât coșul, în care se transportă sau se păstrează diverse obiecte (alimente).

2 ogeac, ogeacuri (s. n.) – aici horn.

3 miozotis – plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii și albe, care crește în pădurile de munte.

Textul descriptiv literar prezintă caracteristicile obiectului surprins, ale unui spațiu sau trăsăturile unor ființe.

Textul descriptiv literar poate fi în proză sau în versuri.

Textul descriptiv literar este:

◗ de tip tablou – înfățișează caracteristicile unui anumit cadru interior sau exterior;

◗ de tip portret – surprinde trăsăturile fizice și/sau morale ale unei persoane sau ale unui personaj.

Opera literară în versuri în care se descrie un tablou din natură (un colț din natură, un anotimp, un fenomen al naturii) sau un interior și în care sunt transmise sentimentele sau stările privitorului se numește pastel.

Termenul pastel provine din limba franceză, unde el definește un procedeu de pictură bazat pe efectele de culoare ale unor creioane moi, ușor colorate. Cel care a introdus termenul pastel în literatura română a fost Vasile Alecsandri.

Trăsăturile pastelului:

◗ prezintă un colț/aspect din natură, un peisaj;

◗ tabloul descris este realizat cu ajutorul limbajului artistic (figuri de stil și imagini artistice);

◗ apar cuvinte cu sens figurat;

◗ este prezentă cromatica sugestivă;

◗ predomină grupurile nominale substantiv–adjectiv, adjectiv–substantiv;

◗ autorul își exprimă emoțiile, sentimentele în legătură cu aspectele descrise.

Fii creativ!

1. Transpune în imagini textul-suport.

2. Alege o strofă care ți-a plăcut și transcrie-o, folosind culori reprezentative pentru fiecare cuvânt.

1. Recitește textul dat și apoi asociază elementele din stânga cu trăsăturile lor din dreapta, notând asocierile pe caiet: Element descris Trăsătură crâng de argint panere lungi nor adormit abur crud acoperișuri albastru soare subțirel mătăsuri moale cerul albe vălul sihastru ramuri veștede

2. Transcrie, din text, o imagine vizuală și una auditivă.

3. Menționează emoțiile/sentimentele surprinse în text și justifică printr-o secvență corespunzătoare:

Epitetul. Enumerația

Descoperă!

1. Numește figurile de stil prezente în structurile:

Și-a răsfirat crenguțele ca spinii Cerul e-albastru ca marea Un nor sihastru Și-adună-n poală Argintul tot.

2. Indică sinonimele contextuale ale cuvintelor colorate din structurile de mai jos. Menționează apoi cu ce sens (propriu/figurat) sunt folosite cuvintele: abur moale valul subțirel soare crud

3. Ce sunt ca parte de vorbire cuvintele marcate la exercițiul anterior?

Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt, pentru a da mai multă expresivitate unei imagini. Ele contribuie la realizarea imaginilor artistice (vizuale, auditive, olfactive etc.).

Alături de personificare și comparație, studiate în clasa a V-a, la expresivitatea textelor literare contribuie și alte figuri de stil.

Ai observat la exercițiul 2 că adjectivele moale, subțirel și crud arată însușiri deosebite ale obiectelor, punându-le într-o lumină nouă. Această figură de stil se numește epitet.

Epitetul este figura de stil care constă în determinarea unui substantiv sau a unui verb prin cuvinte ce au rolul de a exprima însușiri deosebite ale obiectului sau ale acțiunii, pentru a da mai multă expresivitate unui text. De cele mai multe ori, adjectivele devin epitete.

Epitetul poate determina: → un substantiv: soare crud substantiv adjectiv, epitet adjectiv, epitet verb

→ un verb: Pădurea lin suspină.

Clasificare a. După așezarea epitetului, există:

◗ epitet postpus (după cuvântul determinat): abur moale

◗ epitet antepus (înaintea cuvântului determinat): Lin viorile răsună. (Mihai Eminescu) b. După numărul de termeni, poate fi:

◗ simplu: valul subțirel, soare crud

◗ dublu: somnoros și lin se bate (Mihai Eminescu)

◗ multiplu: A avut o viață amară, tristă și singuratică.

›› Atunci când se referă la culoare, epitetul este epitet cromatic: ramuri albe.

Într-un text literar, epitetul se poate combina cu alte figuri de stil, formând, de exemplu, epitetul personificator: nor sihastru.

Aplică!

1. Urmărind modelul dat, formează epitete în structura cărora să intre substantivele și verbele: noapte, grădină, floare, cântă, zboară

Model: raze aurii, raze de aur.

2. Transformă epitetele găsite de tine în comparații.

Model: raze aurii, raze de aur → raze ca aurul

3. Alcătuiește enunțuri în care adjectivele dulce, lină, rece, întunecați să fie epitete.

4. Rescrie, din fiecare serie de mai jos, structurile în care adjectivul formează epitet: a. voce caldă, apă caldă, lumină caldă, gând cald; b. groapă adâncă, privire adâncă, gândire adâncă, prietenie adâncă; c. pădure adormită, culme adormită, fetiță adormită, clipă adormită.

Portofoliu

Caută texte descriptive în versuri, de tip tablou și extrage din ele:

◗ enumerații;

◗ epitete;

◗ comparații;

◗ personificări.

Alege apoi trei dintre structurile găsite și integrează-le într-un text descriptiv alcătuit de tine. Găsește un titlu sugestiv.

Descoperă!

1. Precizează elementele cadrului natural prezente în versurile: Soare crud în liliac, De rândunici, Zbor subțire de gândac, Viorele și urzici…

Glasuri mici

2. Ce semn de punctuație se află între elemente?

3. Ce rol are semnul de punctuație?

Reține!

Enumerația este figura de stil care constă în înșiruirea de termeni de același fel, cu scopul de a accentua ideea exprimată sau pentru a prezenta detaliat aspectele descrise.

Între termenii unei enumerații se pune virgulă, cu excepția situației în care ultimii doi sunt legați prin cuvintele și, sau (În grădini, în câmpi, pe dealuri, prin poiene și prin vii… – Vasile Alecsandri).

1. Identifică enumerațiile din fragmentele de mai jos: a. Cu fruntea ei într-o maramă deasă, Cu ochii mari, cu gura-abia închisă (Mihai Eminescu) b. Pe pajiștea din fața casei, caișii, zarzării și prunii, Înveșmântați în haine albe se clatină în fața lunii… (Dimitrie Anghel)

2. Explică, în două-trei enunțuri, rolul enumerațiilor în fragmentele de la exercițiul anterior.

Versificația

Descoperă!

1. Menționează câte rânduri conține strofa următoare:

Se-nalță abur moale din grădină, Pe jos, pornesc furnicile la drum. Acoperișuri veștede-n lumină Întind spre cer ogeacuri fără fum.

2. Indică numărul de silabe al fiecărui vers din strofa de mai sus.

3. Precizează care versuri din strofa dată se termină în aceleași sunete.

Reține!

Versificația sau prozodia reprezintă tehnica alcătuirii versurilor, creând muzicalitatea acestora.

Elementele de versificație sunt: versul, strofa, măsura, rima, ritmul.

Versul reprezintă un rând dintr-o poezie: Pe jos, pornesc furnicile la drum.

Măsura unui vers este dată de numărul de silabe din acel vers. Măsura poate fi scurtă (5-6, 7-8 silabe), medie (9-11 silabe), lungă (12-18 silabe).

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Pe jos por-nesc fur-ni-ci-le la drum → Măsura este de 10 silabe.

Strofa reprezintă o grupare de două sau mai multe versuri. Între strofe se lasă un rând alb (blanc). O strofă poate fi alcătuită din două versuri (distih), din trei versuri (terțină), din patru versuri (catren), din cinci versuri (cvintet), din șase versuri (sextină) etc.

Rima constă în potrivirea sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată.

Într-un catren pot exista următoarele tipuri de rimă:

◗ rimă împerecheată: primul vers rimează cu al doilea și al treilea cu al patrulea (aabb);

◗ rimă încrucișată: primul vers rimează cu al treilea și al doilea cu al patrulea (abab);

◗ rimă îmbrățișată: primul vers rimează cu al patrulea și al doilea cu al treilea (abba);

◗ monorimă: toate versurile rimează (aaaa).

›› Ritmul unei poezii este dat de succesiunea regulată a silabelor accentuate și neaccentuate dintr-un vers. Co-dru-le, co-dru-țu-le,/Ce mai faci, dră-gu-țu-le? (Mihai Eminescu)

Există versuri care nu rimează și nu au ritm regulat. Acestea sunt versuri albe.

Aplică!

1. Menționează ce tip de strofă formează versurile extrase din poezia Rapsodii de primăvară de George Topîrceanu:

Pe lângă garduri s-a zvântat pământul

Și ies gândacii-Domnului pe zid.

Ferestre amorțite se deschid

Să intre-n casă soarele și vântul.

2. Precizează rima versurilor: a. Pe lângă garduri s-a zvântat pământul

Și ies gândacii-Domnului pe zid.

Ferestre amorțite se deschid b. Primăvară, din ce rai

Să intre-n casă soarele și vântul.

Nevisat de pământeni,

Vii cu mândrul tău alai

Peste crânguri și poieni?

3. Stabilește măsura versurilor de la exercițiul 1.