este în permanență produs și re-produs ca rezultat al dinamicii relațiilor dintre acesta și contextul antropic. Aceste relații implică, desigur, mai mult decât interacțiunile punctuale dintre ocupanți și se extinde asupra sferelor culturale, politice, economice. Structura anterior obiectivă se transformă, permițând conceperea ei drept experiență socială.22 Aplicată arhitecturii educației, concepția relațională presupune o capacitate a spațiului de a se adapta, de a ține pasul cu schimbările la care este supusă pedagogia. Astfel, este asigurată participarea lui la învățare printr-o relație de feedback. Mediul în care are loc procesul educațional nu trebuie doar să îi asigure desfășurarea optimă și să îl încadreze în teritoriu. Învățarea, la rândul ei, dă formă spațiului. Cadrul material nu mai este rigid, ci flexibil, gata să fie reconfigurat de practicile pe care le susține. Spațiul, precum educația, este înțeles sub forma unui proces.23 1.3. Prisma ecologică ECOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul relațiilor dintre organisme și ambianța lor, la nivel de individ, populație sau comunitate. [Var.: oecologíe s. f.] – Din fr. écologie.24 Cele două moduri de a privi spațiul arhitectural – și, în particular, spațiul educațional – ilustrate anterior, reprezintă două perspective care atribuie relației dintre mediu și cel care îl trăiește un grad de complexitate din ce în ce mai crescut. Primul reprezintă o relație într-un singur sens a spațiului cu locuitorii lui, a școlii cu elevii. Al doilea presupune un anumit grad de influență al utilizatorilor asupra spațiului. Cu toate că paradigmele spațiului obiectiv și ale spațiului relațional pot fi privite la poli opuși, excluzându-se reciproc, ele au în comun întinderea, sfera de influență. Până în acest punct, spațiul arhitectural, educațional sau de altă natură, a fost prezentat într-o oarecare autonomie față de contextul mai larg, însemnând social, cultural, politic, economic, etc. Văzut prin prisma ecologică, spațiul devine un element într-un sistem de relații. Complexitatea spațiului conceput ca atare, cu multiplele sale influențe și ramificații, determinări, atribute și semnificații se amplifică cu o dimensiune în plus, cea a sustenabilității. Avantajul, sau necesitatea unui acest fel de punere în discuție a spațiului educațional derivă din unul dintre scopurile mediului școlii în sine: de a îi ajuta pe indivizi să devină autonomi în învățare prin dezvoltarea abilității de a aduna resurse și ale organiza, a cerceta, a realiza conexiuni între diferite domenii. Cu alte cuvinte, scopul școlii este de a învăța elevii cum să învețe pe tot parcursul 22
Gulson, Kalervo N.; Symes, Colin (editori), Spatial Theories of Education. Policy and Geography Matters, Londra: editura Routledge, 2007, p. 197. 23 Ellis, Robert A.; Goodyear, Peter (editori), Spaces of Teaching and Learning. Integrating Perspectives on Research and Practice, Singapore: Springer, 2018, pp. 15‐17. 24 https://dexonline.ro/definitie/ecologie
15
