Fig. 25, 26 Extindere a unei școli victoriene din Kent, Marea Britanie, Bell Phillips, 2021
3.2. Atributele spațiilor complementare educației Din punct de vedere al calităților spațiale, estetice, al elementelor de limbaj, complexitatea spațiilor complementare constă în negocierea dintre atributele spațiilor educaționale, așa cum au fost identificate în capitolul anterior și ale celor care definesc caracterul complementar. Astfel, este vorba despre spații ale învățării, dar care funcționează în timpul liber al celor care le utilizează, pe de o parte, și spații ale învățării, dar care scapă de constrângerile și conformitatea asociată cu instituțiile de învățământ, constituind legătura cu comunitatea, pe de altă parte. Prin urmare, trebuie căutată o expresie proprie acestei poziții. Ea ar fi lesne de urmărit prin prisma celor doi poli între care spațiile complementare pendulează. Spațiile care au ca scop educația sunt în mod inevitabil asociate cu prezența autorității, controlului. Totodată, învățământul obligatoriu, așa cum este practicat de cele mai multe ori, este asociat cu un program rigid al desfășurării activităților, un orar. Însăși tipologia planimetrică, sălile de clasă identice înșiruite de-a lungul unui coridor, reflectă această strictețe. Răspunsul spațiilor complementare, în care activitățile pot avea loc spontan, pot dura oricât și nu au un rezultat predeterminat, s-ar transcrie într-un limbaj mai puțin riguros. Tipologic, ar trebui să reflecte capacitatea de adaptare la noile forme de educație emergente. Discursul nu este complet diferit față de cel pe care adepții mișcărilor progresiste îl susțin cu privire la spațiile învățământului obligatoriu. Avantajul, însă, constă în eliminarea constrângerii legate de binomul spațiu-metodă pedagogică. Cu alte cuvinte, nimic nu împiedică spațiile educaționale complementare să fie flexibile, conectate cu natura, chiar ludice. Smart Innovation Learning Center, situat în mansarda școlii Ganquan din Shanghai, ilustrează potențialul eliberării de tipologia tradițională a spațiilor educaționale. Astfel, în spațiul liber al mansardei sunt inserate în „pădurea” de popi o serie de „cuburi” care găzduiesc diferite activități centrate pe cercetare și colaborare între elevi. Caracterul ludic al spațiului rezultă dispunerea 37
