ARTA CORALĂ
ANNA UNGUREANU
Muzica din culorile pe care le arăți cu mâna De aproape șase decenii, Corul Madrigal este unul dintre simbolurile perene ale artei și culturii contemporane românești și a-l conduce pe scenă și în afara ei cu inspirație, patos și dedicare în spiritul fondatorului său, maestrul Marin Constantin, reprezintă o responsabilitate formidabilă, pe care doar o persoană hărăzită din belșug deopotrivă cu talent și înțelepciune și-o poate asuma cu succes. Iar aceasta s-a dovedit a fi, de ani buni, ANNA UNGUREANU, dirijor principal al Madrigalului, dar și director artistic al programului de integrare prin muzică Cantus Mundi, una dintre puținele femei dirijor de cor reputate la nivel mondial, care continuă să se lase călăuzită în activitatea ei din cadrul ansamblului - după propria-i mărturisire - de cuvintele legendarului său mentor, Marin Constantin: ”În momentul în care un dirijor, femeie sau bărbat, este pe scenă în actul dirijoral, are sexul îngerilor. Să te mai combată cineva cu asta! Să te mai întrebe ceva după asta.” Noi nu ne-am propus să o întrebăm doar „ceva” pe Anna Ungureanu, fiind interesaţi să aflăm din tainele reușitei corului Madrigal de a rămâne hipereractiv ca grup în spațiul artelor performative, inclusiv într-o perioadă caracterizată de acută izolare socială... fie că ne gândim doar la memorabilele spectacole din vara trecută susținute live & safe în Amfiteatrul Mihai Eminescu sau că avem în vedere cele două noi albume de Paște pe care corul le înregistrează zilele acestea în studio cu Anna ca dirijoare și diriguitoare al întregului colectiv. PAGINA
28
INTERVIU DE IOAN BIG
Anna, chiar după atâţia ani pe scenă împreună cu ei, cum reuşeşti să îţi conduci colegii din Corul Madrigal cu aparent atât de puțin efort? Aparent. Aparența vine din partea vizuală pe care o percepem. Vezi, când eram studentă și de-abia pipăiam tainele dirijatului, totul era foarte mecanic, probabil că semăna niţel cu momentul în care începi să șofezi... totul părea mecanic în mişcări fiindcă sunt pași pe care trebuie îi gândești înainte, să te montezi și să îi faci fizic. Cam așa a debutat în cazul meu mișcarea dirijorală. [...] De-abia apoi, după ani de lucru în această meserie, pot să spun ca au început mâinile să se încarce cu sens, să înțeleg cum să eliberez dorința interioară și să transmit prin mâini, prin corp, prin facies, prin energie, sensurile pe care le doresc, posibilitățile, chiar și culorile pe care le doresc, pe care le poți arăta cu mâna... chiar dacă pare ciudat să spui așa ceva, culori pe care le arăți cu mâna. Pentru mine a fost un proces normal pentru că mereu descopăr ceva nou. Dirijor nu ești, dirijor devii în fiecare moment până când mori. Şi cine spune ”Gata, sunt dirijor!”, cred că nu înțelege foarte bine despre ce este vorba pentru că nu ești brusc artist și gata, s-a oprit deodată munca ta, ci ești artist în devenire și în continuă formare și în evoluție până ce mori, și cred că așa suntem toată viața noastră. O profesie creativă are o viață lungă și destul de complexă. [...] Ai început prin a cânta la vioară dar te-ai îndreptat ulterior către dirijat... cândva-undeva, ai dobândit convingerea că ai www.zilesinopti.ro
