01 - 15 Mai 2021 ALTERNATIVE
SERENA RYDER The Medicine Woman
D
eja o comoară naţională, cantautoarea canadiană Serena Ryder şi-a dobândit notorietatea la nivel continental acum un deceniu datorită memorabilului său duet cu Melissa Etheridge, Broken Heart Sun, şi, mai ales, a unei poveşti de dragoste care i-a descătuşat creativitatea, făcând-o să compună aproape 70 de cântece pentru următorul ei album, Harmony, ajuns disc de platină. De atunci Serena a rămas pe calea exprimării sincere a propriilor trăiri prin intermediul unei muzici inclasificabile stilistic, asumându-şi riscul de a nu genera suficientă empatie pentru a fi propulsată în stardomul Pop. Pe termen lung însă, această formă de devoalare a gândurilor şi sentimentelor celor mai intime a conturat o personalitate artistică cu totul aparte întrun peisaj Alternativ(e) în care muzicienii, precauţi, preferă de obicei să “îi cânte” pe ceilalţi decât pe ei înşişi.
PAGINA
28
DE IOAN BIG
Acum, la 38 de ani, 8 LP-uri de studio în discografie şi 4 premii Juno pe şemineu, Serena Ryder n-ar trebui (teoretic) să mai surprindă şi totuşi o face constant, inclusiv în această primăvară, cu noul ei album, The Art of Falling Apart, înregistrat în doar 10 zile, cu fiecare piesă imprimată chiar în ziua în care a fost compusă. Din nou, muzica se relevă a fi medicamentul salvator pentru Serena, mai ales într-un context pandemic favorabil - prin încurajarea autoizolării - alimentării predispoziţiei sale la depresii nervoase după o tinereţe petrecută singură în turnee. The Art of Falling Apart este un album pentru care Bluesul e firul roşu conceptual prin amalgamul de expresii ale experienţelor personale dar fiecare dintre acestea îşi defineşte estetic o identitate Pop prin clin d’oeil-uri involuntare la genuri, stiluri şi modele foarte diverse, de la Gospel şi Soul la Jazz şi R&B... de la Leonard Cohen la k.d. lang. A cânta Blues într-un mod credibil presupune să fi pendulat necontrolabil într-un spectru definit - în extremele sale - de bucuria imensă şi de tristeţea ucigătoare, ori Serena a bătătorit atât de des acest drum cu două sensuri încât şi-a transformat chinurile în subiect de conferinţe medicale (în 2018 a fost, de altfel, recompensată cu Margaret Trudeau Mental Health Advocay Award). Iar speech-ul său destinat publicului, cristalizat în timp, a primit numele “The Art of Falling Apart” şi de la găsirea în interiorul ei a puterii de a-şi împărtăşi traumele prin cuvinte, pasul până la o versiune muzicală nu a fost greu de făcut datorită unui extraordinar talent componistic şi performativ. Chiar dacă albumul - de o sinceritate copleşitoare în descrierea călătoriei personale minate de anxietăţi - e bluesy ca mood, e departe de a fi trist, fiindcă ne vorbeste de un urcuş şi nu de o prăbuşire. Medicament deloc amar şi lipsit de efecte adverse, The Art of Falling Apart merită încercat fără rezerve. Doar că ar putea crea dependenţă. www.zilesinopti.ro
