SPIRITUALITATE Pr. Csaba VÁNCSA
Rugăciunea în viața mea... Să fii în legătură cu Dumnezeul cel viu Iată că am ajuns la acea parte în care trebuie să clarificăm câteva concepte de bază – pe multe dintre ele le-am preluat din gândirea fundamentală și din terminologia iezuită – adică vorbim despre concepte de rugăciune ale Iezuiților. Primul lucru, pe care cu siguranță mi-ar plăce să îl aduc în discuție, este însăși cuvântul rugăciune. Mulți oameni spun că rugăciunea este un dialog. Cred că rugăciunea este mult, mult mai mult decât atât. Când vorbim despre rugăciune nu vorbim doar despre un dialog lin, ci vorbim despre o întâlnire. Cu atât mai mult cu cât rugăciunea nu este o simplă convorbire. De asemenea, pot fi în dialog cu vânzătorul din magazin, cu un trecător de pe stradă, dar după doar un simplu dialog, eu nu l-am cunoscut cu adevărat pe acel om și, în mare parte, relația noastră nu a fost una intimă. Asta se întâmplă,
după părerea mea, în cel puțin în 99% din cazuri. Deci, rugăciunea, este o întâlnire cu Dumnezeul cel viu, o atașare la inima Sa; de fapt este o conviețuire intimă, care nici nu trebuie neapărat să fie realizată prin cuvinte. Vreau să ne concentrăm mai mult pe acest lucru, în rugăciune, că vrem să întâlnim pe CINEVA în rugăciune. Al doilea concept pe care aș dori să îl clarificăm sunt frământările interioare, întrebările, orientările mele personale. Poți simți multe într-o rugăciune, așa-i? Din păcate, adesea punem prea mult accent pe aceste trăiri interioare, multe persoane încep să se roage pentru că vor să simtă ceva anume în rugăciune. Eu nu o văd ca fiind un lucru foarte pozitiv. Ne rugăm în primul rând pentru că vrem să fim în legătură cu Dumnezeul cel viu și, VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 2 - 2021
9
