FOCUS DIECEZAN Interviu de Dr. Claudiu CĂLIN și Pr. Csaba VÁNCSA
Cu credinţă puternică şi cu încredere în Dumnezeu, am reuşit în viaţă! Anul acesta dorim să prezentăm oameni, care activează de ani de zile în cadrul Bisericii, persoane care îşi desfăşoară activitatea zilnică cu mult entuziasm, îşi trăiesc credinţa încercând să rămână statornici în această lume grăbită. 1. Pentru început Vă rugăm să începem cu o scurtă prezentare a Dvs. pentru cititorii noștri, pentru ca ei să vă cunoască mai bine. Mă numesc Marianne Hellstern, m-am născut în 1976 şi locuiesc în Sântana, jud. Arad, unde din anul 1992 lucrez ca secretar parohial şi cantor la biserica „Sfânta Ana“ din Sântana.
2. Cum ați ajuns să lucrați la Biserică? Care este atribuția dvs. în cadrul parohiei? Am început munca la vârsta de 16 ani. În 1992, cantorul de atunci - care era şi prietena mea - a emigrat în Germania, astfel încât postul ei a rămas vacant.
14
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2020
3. Unde ați învățat să cântați la orgă? Este o pasiune din copilărie? Am învăţat să cânt la orgă de la cantorul din Comlăuş (Sântana Veche), astfel, atunci când m-am prezentat la parohie pentru postul vacant, am cunoscut deja câteva cântece. L-am întrebat pe părintele Peter Heim, dacă mă primeşte, ca nou cantor. Răspunsul lui a fost: „Da, dacă ştii să cânţi...“ Răspunsul meu a fost, că ceea ce nu ştiu, voi învăţa. Nu a fost uşor: au urmat multe ore de repetiţii acasă, la armoniu trebuia să învăţ cântece pentru tot anul liturgic. Am participat la cursuri de cantori la Radna şi Timişoara. Pe vremea aceea, mai aveam câţiva corişti, care ştiau exact ce cântece trebuiau cântate la fiecare sărbătoare. Am vizitat şi o doamnă la azilul de bătrâni, care m-a învăţat să cânt melodia în cinstea sfinților Fabian şi Sebastian, iar apoi mi-am scris notele muzicale ale acestei melodii. Pentru mine a fost un vis din copilărie să devin cantor. 4. Ați spus că sunteți cam de toate în parohie: secretară, sacristană, organizator, supraveghetor de lucrări și cantoriță. Nu este mult câte odată? Copii fiind, ne-am jucat adesea de-a preotul, cantorul și ministrantul. Eu am fost întotdeauna cantor, aveam şi un mic pian pe care „băteam“ notele şi cântam. Nu am crezut niciodată că asta va fi vocaţia mea. La angajarea mea pe postul de cantor, în 1992, îndatorirea mea era cea de cantor şi secretară. Azi sunt să zic aşa -„fată pentru toate“... Nu este uşor să
