GÂNDURILE TINERILOR Adrian IONCSOV
Să pornim și noi la drum Îmi amintesc cu drag de un moment în care, trecând la o oră târzie prin fața unei biserici închise, am încercat să privesc prin gaura cheii de la ușă. Surprinzător sau nu, am văzut lampa veșnică de deasupra altarului principal, arzând. Mi se părea atât de departe, dar totuși o puteam vedea. Acum mă gândesc că așa poate fi și parcursul nostru spiritual. Vedem, cu ajutorul Cuvântului, unde suntem chemați să ajungem, dar totodată vedem și slăbiciunile noastre, deci implicit vedem cât mai avem de parcurs din acest drum provocator. Dar cum să avansez pe acest drum? De ce „bagaj“ am nevoie? Eu am pornit la drum cu...
Cuvântul
Simt că grija față de Cuvânt mă ajută să devin mai ancorat în viața mea, mai conștient de prezența divină în viața de zi cu zi, dar și să îl cunosc pe Isus mai bine. Îmi amintesc de o dimineață în care am fost întrebat cum am reușit ieri să traiesc Cuvântul, iar eu mi-am dat seama nu doar că nu l-am trăit, ci și că am uitat să ma gândesc la el pe parcursul zilei. Acel moment stă la loc sigur în „bagajul“ meu și îmi amintește să meditez, dar și să trăiesc Cuvântul.
Natura
Uneori chiar cred că natura are toate răspunsurile întrebărilor noastre. Pentru mine natura este atât vârful unui munte, cât și parcul din centrul unui oraș agitat. Este atât de bine să fii în natură! Cum ar fi să ieșim la plimbare cu Dumnezeu? Îmi amintesc că în urma unui impuls primit în cadrul unei reculegeri, am plecat la plimbare în natură. Am fost generos, am plecat fără telefon și fără alte preocupări. Am încercat doar să fiu, să exist și să mă las surprins de ceea cea Dumnezeu
4
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 6 - 2020
va vrea să îmi prezinte. Am fost atent la țelurile spre care mi s-a îndreptat privirea. Mi-am dat seama că văd multe lucruri, persoane, situații, dar fără să cunosc profunzimea acestora. Sunt zilnic invitat să nu judec în interiorul meu atunci când văd o situație pe care nu o înțeleg. Am fost atent la auzul meu, la ce am perceput cu el. Puteam să aud mai multe sunete deodată, dar puteam și să mă concentrez doar pe ceea ce ma interesează. Conștientizez că și în viața mea de zi cu zi, eu sunt responsabil de ce aleg să aud. La sfârșitul plimbării mele, mi-am luat ca amintire o frunză. Încă o mai păstrez. Îmi amintește de experiența pe care am avut-o cu Dumnezeu, în natură.
Oamenii
Avem nevoie și de persoane, de oameni cu care să interacționăm. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acei câțiva preoți la care merg și care mă ascultă, îmi dau sfaturi și pe care îi simt că sunt alături de mine. Îi mulțumesc pentru acele câteva persoane care îmi oferă exemple foarte bune de urmat. Îi mulțumesc pentru acel prieten care e sincer și vorbește deschis cu mine. Îi mulțumesc pentru pentru acea persoană care mă enervează, pentru că și ea/ el mă ajută să cresc în iubire și în răbdare. Cu acestea câteva am plecat la drum. Probabil că pe parcurs voi mai avea multe altele de adăugat în „bagajul“ meu. Este important să mergem, să nu ne mulțu mim să stăm pe loc. „Tinerilor, nu renunţaţi la ceea ce este mai bun din tinereţea voastră, nu priviţi viaţa de la balcon! Nu confundaţi fericirea cu o canapea şi nu petreceţi toată viaţa voastră în faţa unui ecran“ - sunt cuvinte pe care Papa Francisc le-a pronunţat la Ziua Mondială a Tineretului de la Rio de Janeiro şi de la Cracovia, pentru ca noi să conștientizăm că avem o mare misiune în Biserică şi în lume.
