Antecedentele romanului

Trecând în revistă contextul în care s-a născut romanul, merită să menționăm două dintre lucrările lui Kosztolányi. Prima este scena publicată în 1924 în numărul 6 al revistei Nyugat sub titlul Kanári [Canarul], care ne poate interesa în primul rând pentru că intriga sa se concentrează pe relația dintre o menajeră și un băiat tânăr. Practic, ni se amintește de Anna și Bandika din Édes Anna – deși este un fir narativ secundar în roman, legătura dintre cei doi este totuși menționată drept un model de invidiat (...) Cealaltă lucrare de acest fel este Boris könyve [Carnetul lui Boris], pe care Kosztolányi a scris-o în 1925, adică în timp ce lucra deja de ceva vreme la roman. În centrul poveștii se află o servitoare, Boris, care a fost angajată ca slujnică de către naratorul la persoana întâi a lucrării, dar – probabil din cauza vârstei sale tinere – nu a avut niciodată o carnet de slujnică. Așa că naratorul o însoțește pentru a o ajuta cu actele. Autorul nu este străin de descrierile kafkiene ale birourilor drept fortărețe birocratice, așa cum le descrie foarte eficient și cu multă sensibilitate în nuvela Kulcs [Cheia].

Dar mai importantă pentru noi – și mai mult decât interesantă – este metafora din această povestire, ca o paralelă, ca un fel de prefigurare a poveştii lui

Édes Anna, pe care o citim în legătură cu sentimentele servitoarei neajutorate și complet îngrozite:

– Cum vă numiți?, a întrebat vocea aspră și formală. Fata a răspuns. Dar numai eu puteam să înțeleg asta, căci vocea ei era înăbușită în constricția spasmodică a gâtului, asemenea acuzatului într-un proces final, care sub greutatea interogatoriului spune bâlbâindu-se:

„

Am ucis".

O tânără servitoare de la țară, care nu îndrăznește și nici măcar nu știe cum să se ocupe singură de treburile oficiale, care habar nu are ce i se întâmplă, care, simțindu-și subordonarea, este îngrozită, speriată, neajutorată, căutând cuvintele, comunicând supunându-se tuturor, – adică, așa cum sugerează amintirile doamnei Kosztolányi, este exact ca o servitoare perfectă imaginară – și al cărei comportament naratorul îl compară cu cel al unui criminal. Aceasta nu poate fi o coincidență; este evident că Boris könyve [Carnetul lui Boris] este un antecedent și o sursă importantă pentru Édes Anna.

Sursa: László Fábián: Az Édes Anna legendárium – Kosztolányi

Dezső regényének elő- és utóélete [Legendariul lui Édes Anna –geneza şi viaţa de apoi a romanului lui Kosztolányi Dezső], 2014.