Slujnica vulnerabilă

Kosztolányi, în Édes Anna, își dă brusc seama de adevărata situație a slujnicei vulnerabile maghiare. Slujnica trăiește în interiorul familiei, dar în același timp în afara ei, face parte din viața casei, dar este exclusă: camera slujnicilor este colonia locuinței, slujnica băștinașul familiei. Nu este suficient de departe de viața familiei, dar nici nu poate fi aproape de aceasta. (...) Ea trăieşte o stare permanentă de slujnicie şi vulnerabilitate. O tranziție tristă între sclav și muncitor plătit. Stăpânii, indiferent cât de „bine intenționați” sunt, nu o iau în considerare ca ființă umană deplină. Dacă hotărăsc să „nu o facă să se simtă” abia atunci resimte ea situaţia în modul cel mai acut, mai umilitor…

Sursa: György Bálint: Kosztolányi și poporul, 1936 in Kosztolányi Dezső: Édes Anna – Clasicii maturi, Editura Ikon, 1992, p. 93.