Relația stăpân-slugă

Anna, în posibilitățile ei finite, deține posibilitățile infinite ale vieții umane. Ea este o ființă umană perfectă la nivelul ei, nu numai din punct de vedere moral și intelectual; instinctele ei o ghidează în dezvăluirea calităților sale cu o intuiție infailibilă.

Excelează atât în activitățile sale zilnice, cât și în „dragoste" și în toate relațiile vieții sale. Și tocmai în și prin această perfecțiune este ea umilită, iar tot ceea ce a făcut, face sau poate face este astfel anulat...

Oricine ar vedea în sociologia istorică, în psihologia sociologică a acestui roman doar „relația stăpânslugă" descrisă, ar înțelege fatalmente greșit această carte. Relația stăpân-slugă este fenomenul, vulnerabilitatea însăși este esența. Vulnerabilitatea din toate timpurile și sub toate formele. În cadrul vulnerabilității imuabile și eterne a omului în raport cu timpul și cu finitudinea, vulnerabilitatea de tipul celei create de om, care face astfel ca cealaltă vulnerabilitate, cea a finitudinii, să devină ireductibilă, totală, aproape cosmică.

Sursa: Béla G. Németh: De la romanțat la tragic. Schimbarea de gen literar și de abordare la Kosztolányi, 1978, in Kosztolányi Dezső: Édes Anna – Clasicii maturi, Editura Ikon, 1992. pag. 94.