II.5. Sinteză Analizând modul în care spațiul public „ideal” se compune în cadrul celor trei subcapitole anterioare, putem determina o abordare generală a acestuia prin raportarea la diferitele scări ale orașului, principiile fiind asemănătoare ca direcție, dar orientate pe obiecte generic diferite (orașul, strada, piața). Astfel, studiul de față creionează modalitățile de intervenție și de planificare de la mare la mic. În continuare se va încerca punerea în paralel a celor trei teorii, în legatura cu „obiectul” principal al studiului lor și cu scara aferentă.
ORAȘUL -CCCB-
STRADA/CARTIERUL -Ian Gehl-
-William Whyte-
Direcții generale :
Activități necesare
1.Periferia
Activități opționale
2.Mixitatea
Activități sociale:
Elemente de compoziție: 1. Locuri de stat 2. Elemente de cadru natural
3.Spațiile goale
1. Protecție (trafic, crimă, expe-
4.Frontul la apă
riențe senzoriale neplăcute
5.Mobilitatea
PIAȚA/GRĂDINA
2. Confortul (a merge, a se opri
3. Spații pentru alimentație 4. Relația cu strada 5. Relația cu spațiile interioare
6.Memoria
a sta jos, a vedea/vorbi/asculta,
6. „Triangulații”
7.Democrația
activitatea fizică)
7. Scara spațiului
8.Comerțul
3. Plăcerea (scara, clima, aspectul)
8. Supravegherea
Direcțiile CCCB de recuperare a spațiului public la nivelul orașului implică conversia spațiilor fără funcțiune sau cu o funcționalitate deficitară, profitarea de anumite oportunități ale locului și potențarea caracterului public prin proiectare. Direcțiile de configurare în cazul rețelei de spații publice în interiorul orașului/ cartierului (Ian Gehl) trebuie să satisfacă trei condiții în vederea obținerii succesului și anume: sentimentul de 42
