III.2. Mișcări locale de apropiere a spațiului public față de comunitate Madridul s-a remarcat de-a lungul timpului printr-o implicare activă a cetățenilor în viața publică și în problemele orașului, existând de-a lungul timpului grupări ce au militat pentru diferite cauze, printre care și modul de gestionare al spațiului public. În continuare, se va face o descriere a două dintre aceste grupări, care s-au implicat în ultimii ani în politicile de modelare și întreținere ale spațiului public, din zona centrală. Asociațiile de vecini Având o istorie de aproape 100 de ani, asociațiile de vecini au avut o dezvoltare afiliată mediului politic. Ele au fost reprezentate pentru o perioadă lungă de timp de partidele de stânga (în vremea conducerii lui Franco), aceștia militând în principal pentru creșterea nivelului de trai prin servicii, facilități, infrastructuri și transport, dar urmărindu-și și propriile interese, nu doar pe cele ale comunității. Între anii 1990 și 2000, a existat o scădere a activității acestor asociații, fapt care a permis înlocuirea liderilor puțini și avansați în vârstă cu lideri tineri și bine pregătiți, grupând sub aceeași „umbrelă” toate asociațiile de vecini din Madrid. Noii lideri, grupați în noua formulă, în Federacion Regional de Asociaciones Vecinales de Madrid (FRAVM) sunt mai pragmatici, iar edilii locali, influențați de așa-numita „europenizare” au devenit mai preocupați de implicarea comunității în deciziile ce țin de orașul lor.123 Însă, rezultatele acestei pseudo-cooperări nu sunt pe măsura așteptărilor locuitorilor, având ca exemplu, intervențiile din 2007 (Plaza de la Luna), 2009 (Callao și Sol) neconforme cu așteptările și interesele comunității. Intervențiile asupra piețelor anterior menționate s-au realizat ca urmare a presiunii comunității pentru recuperarea spațiului public aflat în decădere ca urmare a acaparării acestuia de grupuri infracționale (trafic de droguri, lupte stradale, prostituție) în cazul Pieței de la Luna, rezultatul inițial al intervenției (2007) necesitând îmbunătățiri repetate, date fiind sesizările din partea populației (până în 2012). Celelalte două, Callao și Sol au fost realizate din propria inițiativă a autorităților. Tipul de abordare adoptat în cazul refacerii celor 3 piețe a fost similar, acestea fiind placate integral cu granit, fără amenajări specifice (locuri de oprit, de stat, elemente de cadru natural etc.), încurajându-se activitățile comerciale într-acestea (restaurante, terase, structuri publicitare de
123
Andres Walliser, New urban activism în Spain: reclaiming public space in the face of crises, în Policy & Politics, vol.43, nr.3, 2013, p. 7, DOI: 10.1332/030557313X670109
49
