54
ROBELO INTERVIEW CRISTIAN LASCU
Cristi anLascu Nu exist\ un raport Interviu
Interview
just între cererea turistic\ [i oferta turistic\ V-a]i întors de câteva zile dintr-o c\l\torie unde a]i fost conectat cu „lumea normal\", cum a]i numit-o acum câ]iva ani într-un interviu. Care a fost scopul c\l\toriei? A fost, pur [i simplu, o c\l\torie de pl\cere. Un bun prieten, care are o barc\ cu pânze pe care o ]ine în Insulele Canare, în La Gomera, mi-a spus – vino, te a[tept, s\ stam la pove[ti. {i am petrecut 12 zile minunate, cu înot în ocean, diminea]a, cu ture prin mun]ii aceia vulcanici, pr\p\stio[i. Am fost impresionat, din nou, de cât de civilizat era totul, de cât de bine era organizat traficul, cur\]enia… [i, bineîn]eles, m-am gândit cu nostalgie la ]\ri[oara mea [i m-am întrebat „la noi de ce nu se poate?!”. „{i-am putea [i nu se poate”, vorba cântecului. Aceast\ stare care este aiurit\ [i tulbure de la nivel politic, nu intru în am\nunte, m-a prins prost [i m-am gândit pe ce mâini a înc\put ]ara… Batem toat\ ziua apa în piu\ [i nu progres\m cu nimic. Nu se întâmpl\ nimic semnificativ nici în educa]ie, nici în s\n\tate [i nici în mediu, iar asta m\ doare cel mai tare. Numai ve[ti proaste. Nu rezolv\m cu p\durile, nu rezolv\m cu biodiversitatea… Sunt foarte trist pentru c\ un proiect în care am fost implicat trup [i suflet, ca redactor [ef, 12 ani, revista National Geographic, tocmai a ie[it de pe pia]\, din cauza unui management defectuos, nu din cauz\ c\ nu ar avea iubitori, ca s\ dau o replic\ celor care spun c\ printul a murit! O prostie. Parcul Natural V\c\re[ti, un alt proiect drag pe care l-am condus al\turi de o echip\ pasionat\ [i pe care l-am administrat cu mijloace modeste, dar cu rezultate remarcabile, s-a dus [i el pe apa sâmbetei. Sunt semne îngrijor\toare. Apar ni[te bani, care oricum sunt pu]ini [i nu ajung decât pentru salarii, [i nu se întrevede niciun progres. Sper ca cel pu]in o
parte din vechea echip\, care s-a ocupat de parc, s\ poat\ func]iona în noua formul\ de management, dar sunt pesimist. Semnele sunt proaste. Îmi pare r\u pentru c\ trebuie s\ spun toate aceste lucruri, dar ele trebuie s\ fie auzite! Vestea este cât se poate de proast\, National Geographic a tras obloanele în România. A fost copilul dvs. de suflet. Exist\ vreun alt proiect care s\-i ]in\ locul? Nu, din p\cate. Singura revist\ de informa]ie care mai rezist\, [i care e [i cea mai veche, este revista {tiin]\ [i tehnic\, dar ea nu acoper\ plaja de public a revistei National Geographic. Ea era mai cu „vino-ncoace”, prin calitatea excep]ional\ a ilustra]iei. Fotografiile National Geographic au constituit, zeci de ani, un standard de calitate în fotojurnalism. {i, odat\ cu National Geographic a disp\rut [i Traveler. Da]i-ne mai multe date despre Parcul V\c\re[ti. Ce se întâmpl\ cu el? P\i, ce s\ se întâmple? Dup\ patru ani de eforturi insistente ale unei mici echipe formate din patru persoane, ca s\ fiu exact, la care s-au mai al\turat ulterior câ]iva pasiona]i [i dedica]i, am reu[it s\ învingem opozi]ia multora, inclusiv a unor institu]ii de mediu. Nu are rost s\ intru în am\nunte, s\ v\ spun cum mam luptat ca s\-i convingem. {i, în 2016, în sfâr[it, într-o conjunctur\ favorabil\, a ie[it o hot\râre de guvern prin care Parcul Natural V\c\re[ti a fost oficializat – a devenit arie protejat\ de interes na]ional, a devenit parc natural, aten]ie, nu parc na]ional, s\ nu facem confuzii. La un an de la acest eveniment, Ministerul Mediului a scos la licita]ie administrarea parcului, iar echipa condus\ de mine a ob]inut
administrarea. Din acel moment, cu mijloace care au constat exclusiv din sponsoriz\ri, f\r\ nicio sus]inere din partea autorit\]ilor, am demarat o serie de activit\]i cu rezultate vizibile. S-au amenajat poteci, s-au f\cut marcaje, au fost afi[ate panouri de informare [tiin]ific\, sau f\cut foi[oare de observa]ie de unde s\ te ui]i cu binoclul [i, mai ales, am f\cut educa]ie cu copiii. Am ]inut pân\ la un moment dat o eviden]\, 7000 de copii au venit s\ viziteze parcul, în grupuri, clase întregi conduse de profesori. Au venit studen]i, care [i-au f\cut acolo lucr\rile de diplom\, veneau oameni care f\ceau jogging… era un loc de recreere [i educa]ie. Situa]ia nu putea s\ r\mân\ a[a, sponsoriz\rile se limitau la 20/30 de mii de euro [i nu puteam face foarte multe lucruri. Am avut un sediu într-un bloc înalt pe malul lacului de unde aveam observa]ie foarte bun\. Aveam în echip\ [i rangeri care patrulau [i care au prins braconieri – erau pe[ti incredibili de mari, am avut chiar o captur\ de 11 kilograme [i ceva, o [tiuc\ de un metru [i 16 centimetri. Nu e poveste pesc\reasc\! {i, desigur, ace[ti pe[ti ar fi trebuit s\ fie mânca]i de vidrele de acolo, de vulpile de acolo [i de celelalte animale s\lbatice. Braconierii veneau la pescuit noaptea, cu curent electric, [i au fost probleme. Uneori eram sprijini]i de jandarmi,
