PAGINA DE HOBBY Coarnele cerbilor Spre deosebire de coarnele zimbrului, caprei negre ¿i muflonului care sunt permanente, cele ale cervidelor (elanul, cerbul comun, cerbul lopåtar ¿i cåpriorul) sunt caduce, fiind lepådate anual, la primii trei primåvara, iar la ultimul toamna. În locul celor cåzute, începe de îndatå procesul de cre¿tere a noilor podoabe capilare, care vor fi dezvoltate deplin în perioada premergåtoare rutului, justificându-¿i astfel calitatea de caracter sexual secundar. Este de în¡eles cå ne referim aici numai la speciile existente în fauna României, dar fenomenul este valabil pentru toate cervidele de pe mapamond. Bine reprezentatå în zonele colinare ¿i de munte, cu numeroase nuclee ¿i în pådurile de deal ¿i de câmpie, popula¡ia de cerb comun din ¡ara noastrå î¿i datoreazå vigoarea unei selec¡ii naturale caracteristice arealului carpatic al speciei. Elegant ¿i masiv totodatå, mai robust decât semenii såi din restul continentului, cerbul tråitor în Carpa¡ii române¿ti impresioneazå prin calitatea excep¡ionalå a trofeului, dezvoltat în condi¡ii absolut naturale, ¿i prin emo¡ia cinegeticå a dobândirii acestuia. Popula¡ia de cerb comun din România prezintå un poten¡ial biologic ridicat, gra¡ie habitatului såu natural favorizant. Expresia superlativå a exemplarelor vânate în ¡ara noastrå se reflectå în numårul mare al trofeelor medaliate cu aur la expozi¡iile cinegetice interna¡ionale, de-a lungul timpului. Dacå se face abstrac¡ie de elan, a cårui prezen¡å este cu totul accidentalå în fauna României, prin exemplare venite dinspre nord ¿i est, cerbul comun constituie cel mai impozant dintre cervidele tråitoare la noi. De pe la sfâr¿itul lunii februarie ¿i pânå în aprilie, taurii de cerb î¿i leapådå coarnele, primele cåzute fiind, în mod firesc, cele viguroase, grele. Ca ¿i la celelalte cervide, coarnele colectate cu Profitul Agricol 16/2023
acest prilej din teren reprezintå pentru gestionarii fondurilor cinegetice un bun prilej de evaluare a poten¡ialului biologic al zonei ¿i al stårii popula¡iei de cerb comun, dupå mi¿carea din timpul boncåluitului, dupå extrac¡ia potrivit cotelor aprobate pentru vânare ¿i dupå traversarea iernii, cu toate pierderile produse
de grosimea zåpezii ¿i de marii prådåtori, cei mai de temut fiind lupul ¿i râsul, ale cåror efective sunt în continuå cre¿tere în Carpa¡i, la adåpostul legii. Coarnele cerbilor al cåror habitat este mai scåzut altitudinal sunt superioare celor din zone înalte, gra¡ie dezvoltårii lor pe fondul ofertei trofice naturale mai timpurii ¿i mai bogate. Pentru formarea coarnelor, cerbul are nevoie de un aport nutritiv complex, bogat în substan¡e minerale ¿i îndeosebi în calciu ¿i fosfor. În masivele muntoase de origine vulcanicå, unde vegeta¡ia preia mare parte din aceste elemente, coarnele cervidelor cunosc o dezvoltare superioarå celor din alte zone. Artificial, în ¡arcuri ¿i în parcuri de vânat, asemenea trofee se ob¡in prin administrarea unui complex de vitamine ¿i de minerale în hrana cerbilor, în perioada cre¿terii coarnelor, dar acestea nu sunt acceptate în competi¡ii, având doar caracter decorativ. În condi¡ii de libertate, cu cât hrana naturalå este mai bogatå ¿i mai variatå, cu atât robuste¡ea corporalå ¿i a
coarnelor în formare va fi mai evidentå. Hrånindu-se corespunzåtor mai ales la ie¿irea din iarnå ¿i nefiind perturba¡i în timpul påscutului, masculii produc trofee mai puternice, iar femelele fatå vi¡ei mai viguro¿i. În cre¿terea lor anualå, dezvoltarea coarnelor la cervide då impresia unui fenomen de înmugurire, care continuå dupå formarea pråjinii ¿i a ramurii-ochiului. Schematic, cre¿terea urmeazå un curs ascendent înce-
pând din primul an de via¡å al vi¡elului ¿i ajungând la apogeu la zece-paisprezece ani, dupå care urmeazå declinul. Procesul de cre¿tere a coarnelor de cerb începe dupå circa zece zile de la cåderea celor vechi ¿i dureazå aproximativ o sutå douåzeci de zile pânå la dezvoltarea lor completå, cu un ritm mai rapid dupå formarea primei treimi a pråjinii. Odatå cu ajungerea coarnelor la dimensiunile fire¿ti, în ton cu ritmul fiziologic al individului, pielea (mo¡ul, catifeaua, velurul) care le-a acoperit înceteazå så mai fie alimentatå de sânge, se necrozeazå ¿i cade în fâ¿ii. Animalul însu¿i ajutå la desprinderea ei completå de pe coarnele osificate, frecându-le cu meticulozitate de arbori ¿i arbu¿ti. Ele încep så se închidå la culoare prin curå¡irea lor de pielea protectoare, în a doua jumåtate a verii. La cerbul matur, coarnele reprezintå aproximativ a douåzecea parte din greutatea sa corporalå.
Gabriel CHEROIU 45
