SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA
L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)
Astăzi:
Zinovi Pechkoff (1884-1966) Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)
I
storicii cred în general că Iakov Sverdlov (1885-1919) este cel care a dat ordinul de executare a familiei imperiale ruse în 1918 la Ekaterinburg, oraș care va purta de altfel numele de Sverdlovsk în perioada sovietică. Ieșit din mica burghezie ebraică, destinul lui era să devină bolșevic. Dar dacă ne luăm după jocul predestinării sociale, riscăm să ne înșelăm mult, căci cei șapte frați și surori ai lui nu au urmat toți același drum. Destinul extraordinar al fratelui său Yeshua ne interesează aici. La început, ca și fratele său mai mic, Yeshua este un rebel, dar întâlnirea cu Maxim Gorki îl va schimba. Marele scriitor rus îl îndeamnă pe tânăr către cariera teatrală, apoi îl încurajează să se convertească la ortodoxie, în 1902. Acesta ia atunci prenumele Zinovi și numele de familie adevărat al nașului său, Pechkoff. Pentru a nu fi înrolat în armatele țariste în momentul războiului ruso-japonez, cel pe care îl vom numi de acum înainte Zinovi Pechkoff fuge din Rusia în Europa de Nord, apoi în America și în sfârșit în Italia, prin... Noua Zeelandă! Nimic în viața lui Zinovi nu urmează o linie dreaptă. La Capri redevine secretarul lui Gorki, care s-a instalat acolo. La Roma îl întâlnește pe Vladimir Ghika pentru prima dată,
la începutul Marelui Război, nu fără a fi făcut între timp un stagiu în Legiunea Străină franceză și nu fără să-și piardă brațul drept. Cei doi bărbați se apreciază în mod vizibil. Tânărul rus, mereu gata să se angajeze cu trup și suflet, ține conferințe despre ororile războiului înainte de... a se reangaja în Legiune. Cu energia sa, cu buna sa cunoaștere a numeroase limbi și a bunelor maniere, devine un fel de diplomat oficios al Franței, în Statele Unite (pentru a le îndemna să intre în război), apoi în Rusia (ca să continue lupta), unde îl regăsește pe fratele său mai mic Iakov și constată dezacordul complet dintre ei. După război, Zinovi alternează micile comandamente din rândul Legiunii cu misiunile diplomatice dificile în numele Franței în cele patru colțuri ale lumii. În cursul războiului din Rif, în 1925, își pierde un picior, stângul de această dată, „pentru simetrie”, ironizează el. Oamenii săi îl supranumesc „ciungul magnific”! Pe când se cam plictisește într-un post militar din Maroc, îi scrie lui Vladimir Ghika: „În ce mă privește, îngrozitor de mâhnit de ceea ce se întâmplă în lume, continui să lucrez, să slujesc, cât mai bine cu forțele mele, dar adesea comit păcatul de a regreta că sunt viu, de a
Zinovi Pechkoff (1884-1966)
nu fi fost omorât în timpul Marelui Război... pentru a nu fi martor al acestui prezent îngrozitor cu toată decăderea morală din lumea de azi. Uneori, am dorința de a părăsi armata și de a mă refugia într-un loc pentru a nu face nimic, pentru a nu ști nimic, pentru a nu auzi nimic și pentru a nu vedea nimic... dar recunosc că acestea sunt slăbiciuni de neiertat.” Nu va avea timp să se plictisească. Războiul izbucnește din nou. Franța este învinsă... dar nu Zinovi Pechkoff, care se alătură lui de Gaulle, slujindu-i ca diplomat energic și conducător de oameni, din sudul Africii până în China. Pechkoff termină războiul, el care nu a urmat niciodată cu adevărat o formație militară, cu gradul de... general de corp de armată! Mormântul său, în cimitirul rus din Sainte-Geneviève-des-Bois, la sud de Paris, poartă, la cererea sa, ca singură inscripție: „Zinovi Pechkoff legionar”. MARTIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
27
