Biserică și societate doctrină socială - docat
P
Bunăstarea: între drept și păcat social
arcurgând împreună acest document, DOCAT, am observat până acum clar subliniat că ceea ce suntem chemați să stimăm și să promovăm este demnitatea umană, vocația ei integrală și binele întregii societăți. Același lucru ni se cere și atunci când vorbim de economie. De ce? Pentru că tot omul este autorul, centrul și scopul întregii vieți economico-sociale (cf. Gaudium et Spes 63).
Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea
C
um se raportează Biserica la viața economică? Cum și de ce se implică Biserica în „treburile economice”? Sunt doar câteva dintre întrebările la care capitolul 7 din prezentul document dorește să răspundă pe baza învățăturilor evanghelice. În primul rând, scopul economiei este procurarea a tot ceea ce este necesar pentru viață. Drept urmare, vorbim nu doar despre producție, dar și despre distribuire și consum al bunurilor și serviciilor (DOCAT 158-159). Cum sunt dobândite și distribuite acestea? Ține de propriile legi ale economiei. Datoria Bisericii este aceea de a atrage atenția asupra faptului că, deși economia funcționează după propriile legi, nu înseamnă că legile pieței nu ar fi subordonate legilor și poruncilor lui Dumnezeu. „Acțiunea contrară eticii este falsă pe termen lung și din 16
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2020
punct de vedere economic. La fel, este valabil: o acțiune economică deficitară, cum ar fi risipirea resurselor, este imorală” (DOCAT 160). Această risipă o numim lăcomie. Banul poate deveni un idol și un obiect de dependență. Acolo unde dorința de avere devine lăcomie se ajunge la ispita de atribuire circumstanțelor, propriului randament, fără a-i mulțumi Domnului pentru cele primite. Cine vânează banul cu lăcomie devine sclavul propriei lăcomii (cf. DOCAT 166, 175). „Unii oameni cheltuiesc banii pe care nu-i au pentru lucruri de care nu au nevoie, ca să se impună în fața unor oameni pe care nu-i suportă” (Danny Kaye). Totuși, bunăstarea poate fi bună atunci când, ajungând la un trai fără griji, vii în ajutorul celor care, indiferent de cauză, n-o duc prea bine în viață. Profund motivați de cele
primite, putem face totul pentru a ușura suferința celorlalți. „Banul nu este nici bun, nici rău. Banul este un mijloc de schimb... un mijloc pentru a sprijini binele și ceva care poate fi sustras răului” (DOCAT 175). Cel mai important este ajutorul în vederea ajutorării de sine. Cum? A-l face pe cel sărac capabil să se elibereze el însuși de sărăcie, de exemplu atunci când i se procură un loc de muncă sau are parte de o calificare mai bună (DOCAT 169). Fiind nevoit să închei, vă invit să aprofundați acest punct important în Doctrina Socială a Bisericii, deoarece, trăind într-o lume cuprinsă de globalizare fără a urma un plan anume, o lume care din punct de vedere etic și tehnic nu face încă față noii realități (DOCAT 181), e necesar să învățăm cum poate economia sluji omului și binelui comun, evitând „păcatele” economiei.
