SUFLET TÂNĂR
Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului
Lasă binele să se ducă!
B
ine te-am regăsit, drag tânăr cititor, într-o perioadă care sper că îți priește – cea a vacanței – sau dacă lucrezi deja, cea în care îți doresc să îți oferi puțin concediu pentru relaxare. Dacă intenționezi să citești în continuare, sper să găsești utilă provocarea pentru această lună. „A face un bine” cuiva uneori este mai ușor și vine de la sine, alteori este mai greu, întrucât te condiționează și îți cere mai mult. În ambele cazuri binele realizat poate avea un efect binefăcător, nu doar față de beneficiarul direct, dar și față de tine sau de alte persoane. Față de tine, ne putem gândi cel puțin că îți poate întări gândul că ești capabil de bunătate, ceea ce poate fi încurajator. Față de alte persoane (martor ocular, o altă persoană care a intrat în contact cu beneficiarul tău ulterior etc.), ne putem gândi la efectul de domino, neștiind niciodată numărul lor și cât de benefic a fost în viața lor efectul binelui săvârșit de tine.
Să rezistăm ispitei de a face calcule prea multe și de a căuta efecte vizibile imediate ale binelui pe care dorim să îl facem. Numai Dumnezeu poate vedea pe ce drum și pe la cine a trecut efectul binelui tău, iar dacă El consideră oportun, este posibil ca efectul să te întâlnească chiar pe tine. Ioan Botezătorul nu era interesat de efectul muncii sale, însă știa că trebuie să facă binele și să pregătească venirea lui Mesia. De restul trebuia să se ocupe Dumnezeu. Și ce efect a avut binele său! Dacă ne dorim o lume mai bună în jurul nostru, iată o cale. Există o aclamație care se strigă când dansezi brașoveanca: „Foaie verde, foi de nucă/lasă fata să se ducă.” Ce-ar fi să lăsăm binele să se ducă... și să se ocupe Dumnezeu mai departe? Numai Dumnezeu știe ce efect a avut binele nostru până acum și de câte ori, probabil, „binele ni s-a întors”. Lasă binele să se ducă! Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului
Twitter: @Pontifex Numai cel care privește cu inima vede bine, pentru că știe „să vadă în interior”: persoana dincolo de greșeli, fratele dincolo de slăbiciuni, speranța în dificultate, Dumnezeu în toți. (Papa Francisc)
TINERII ÎNTREABĂ
Sufletul are „vacanță”?
C
red că da. Eu nu văd ca sufletul să fie separat de trup. Şi ceea ce relaxează trupul ajută mintea şi spiritul şi sufletul. Pentru că noi suntem un întreg. Acum, expresia „sufletul nu are vacanţă” ne trimite mai degrabă la nevoia de a cultiva o relaţie constantă cu Domnul oriunde. Şi la faptul că rugăciunea este o relaţie de iubire, nu de datorie. Când iubeşti o persoană, o cauţi. Nu contează cât timp petreci cu ea, de vreme ce este un timp de calitate. Aşa că mai degrabă avem nevoie „să creştem”, ca relaţia cu Domnul să fie constantă, astfel încât şi atunci când suntem în vacanţă, căutarea Lui să vină în mod natural. În schimb, şi atunci când suntem foarte ocupaţi sau foarte obosiţi, se poate întâmpla la fel. Dacă există o relaţie de iubire, petrec timp cu Domnul chiar dacă mai adorm la rugăciune, chiar dacă uneori este mai scurtă, chiar dacă mintea îmi zboară. Decât jumătate de oră de rugăciune o dată pe săptămână, mai bine cinci minute în fiecare zi. Constanţa creşte calitatea. Sr. Gabriela Lungu FCJ
AUGUST 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
17