Actualitatea creștină, nr. 9/2020 by Revista Actualitatea Crestina

Nr. 09/2020 * Anul XXXI * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

În mijlocul atâtor lucruri trecătoare, Domnul vrea să ne amintească de ceea ce va rămâne Legendă imagine: desen în tuș negru pentrucă „La visite de pauvres”, este ediția ilustrată pentru totdeauna: iubirea, pentru „Dumnezeu iubire”. (manuscris), 1923.

(Papa Francisc, @Pontifex, 21 august 2020) Statuiatimp Isusputerea Mântuitorul, Brazilia Prezența lui Dumnezeu înseamnă în același lui Dumnezeu, activitatea lui Dumnezeu și cu caracterul tot mai decisiv al clipei unice. www.vladimirghika.ro

PALIUL – SIMBOL AL MISIUNII PĂSTORULUI Parohia, „casă în mijlocul caselor” Educație virtuală sau reală?

Îngrijirea ecosistemelor cere o privire care să meargă dincolo de imediat, pentru că atunci când se caută numai un profit economic rapid și ușor, pe nimeni nu interesează cu adevărat apărarea lor. Însă costul daunelor provocate de neglijența egoistă este cu mult mai ridicat decât beneficiul economic care se poate obține. În cazul pierderii sau dăunării serioase a unor specii, vorbim despre valori care exced orice calcul. Pentru aceasta, putem să fim martori muți ai inegalităților foarte grave atunci când se pretinde să se obțină beneficii importante făcând să plătească restul omenirii, prezente și viitoare, costurile foarte ridicate ale degradării mediului. (Enciclica Laudato si’, cap. I, nr. 36)

Colectă pentru Țara Sfântă Duminică, 13 septembrie, va avea loc colecta pentru Ţara Sfântă, cu numele de Colecta din Vinerea Sfântă. Din cauza situaţiei de urgenţă sanitară cauzată de pandemia de coronavirus, anul acesta nu a fost posibilă efectuarea colectei în Vinerea Mare. Această inițiativă este un semn de solidaritate faţă de comunităţile creştine din Orientul Mijlociu şi faţă de instituţiile pe care le gestionează Custodia Ţării Sfinte, precum spitale şi şcoli.

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXI, Nr. 9/2020

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Parohia, „casă în mijlocul caselor” VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

Evenimente Paliul – simbol al misiunii păstorului 10 O provocare pentru parohiile Arhidiecezei 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe Biserică și societate

14 Social Centenarul relațiilor româno-pontificale 16 Doctrină socială - DOCAT Creștin și/sau cetățean model

Suflet tânăr

17 Apreciere vs bârfă Christus vivit Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Societate Educaţie virtuală sau reală? SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei „Precum și noi iertăm greșiților noștri” 24 Sfânta Scriptură - Psalmii Frumusețile naturii – o școală de viață 25 Minuni şi sfinţi Sfântul Angelo d’Acri 26 Zile mondiale Constrânși să fugă, asemenea lui Isus Cristos 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc). Louis Canet

3 EVENIMENT

28 Thierry Escaich în concert la București CULTURĂ

32 Credință, artă și istorie Vladimir Ghika, un fotograf fericit 33 Prima reședință a episcopilor catolici din București 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 9/2020

Mesajul redacției Numărul pe luna septembrie al revistei Actualitatea creștină se deschide cu editorialul în care ÎPS Aurel Percă ne prezintă parohia drept „casă în mijlocul caselor”, „semn permanent al lui Cristos cel Înviat în mijlocul poporului, cu misiunea fundamentală de evanghelizare în sens misionar”. Paginile 8-9 de la rubrica Focus ne vorbesc despre evenimentul care a avut loc pe 8 august, când Înalt Preasfinției Sale Aurel Percă i-a fost impus paliul, însemnul de Arhiepiscop Mitropolit. Paginile 10-11 tratează tot despre parohii pornind de la Instrucțiunea Congregației pentru Cler intitulată „Convertirea pastorală a comunității parohiale în slujba misiunii evanghelizatoare a Bisericii”. La rubrica Biserică și societate aflăm mai întâi despre „Centenarul relațiilor româno-pontificale” și apoi despre binomul „Creștin și/sau cetățean model”. Paginile Suflet tânăr ne propun următoarele teme: „Apreciere vs bârfă” și „Cum mă ajută credința în viața de zi cu zi?”. Rubrica Universul familiei are în centrul atenției subiectul „Educație virtuală sau reală?”. Pagina 26 supune atenției situația migranților și a refugiaților care sunt „constrânși să fugă, asemenea lui Isus Cristos”. Dosarul din acest număr este dedicat organistului Thierry Escaich care a fost „în concert la București”. La pagina 32 ni se înfățișează personalitatea lui Vladimir Ghika în ipostaza de „fotograf fericit”. Rubrica Credință, artă și istorie vorbește despre „Prima reședință a episcopilor catolici din București”. În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Pr. Octavian Enache Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Daniel Gheorghiță Benchea Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Pr. Octavian Enache Liana Gehl Anca Mărtinaş Giulimondi Mons. Ieronim Iacob Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Parohia

„casă în mijlocul caselor”

La 20 iulie anul acesta, Congregația pentru Cler a publicat Instrucţiunea cu titlul: „Convertirea pastorală a comunității parohiale în slujba misiunii evanghelizatoare a Bisericii”. Documentul subliniază că parohia se rezumă de cele mai multe ori la „o repetare a activităților fără nicio incidență asupra vieții persoanelor” şi activităţile pastorale rămân „o tentativă sterilă de supraviețuire, adesea primită de indiferența generală” (nr. 17), existând riscul unei sclerozări şi al lipsirii ei de „gustul evanghelic”. De aceea, Instrucţiunea amintește că este urgentă o „convertire pastorală în sens misionar” (nr. 37), o „schimbare de mentalitate” pentru a căuta drumuri noi, „dinamici pastorale mai evanghelice” la care să participe toţi membrii comunităților parohiale.

upă o expresie preluată de la Sfântul Ioan Paul al II-lea, Instrucţiunea numeşte parohia „casă în mijlocul caselor”, semn permanent al lui Cristos cel Înviat în mijlocul poporului, cu misiunea fundamentală de evanghelizare în sens misionar. Pentru mulţi parohia este un spaţiu geografic definit de străzi, pieţe, case, locuri de muncă, şcoli, grădiniţe, cu hotare precise, trasate la întâmplare sau după criterii legate de alegeri umane afective. Cine trăieşte într-o parohie face referinţă la o biserică parohială, la un paroh, la structurile parohiale de organizare a tinerilor, la grădiniţe sau alte instituţii „parohiale” etc. Cu toţii facem parte dintr-o parohie şi știm într-o oarecare măsură ce este. De ce documentul Congregației pentru Cler spune că parohia are nevoie de „convertire pastorală”? Termenul „parohie” derivă din cuvântul grecesc paroikìa, care

ÎPS Aurel Percă în mijlocul comunității din Parohia Cioplea (8 martie 2020)

înseamnă „a locui la…”. Cine „locuiește la cineva” nu este stabil, este un străin, cineva care nu are casa stabilă. De exemplu, Abraham, exilat în Egipt, era un pàroikos, un străin, unul care locuia în afara țării sale. Parohie înseamnă, așadar, „locuință provizorie”; pentru creștin parohia este o comunitate „în trecere” şi ne amintește că suntem

o comunitate de pelerini care călătorim împreună spre adevărata patrie, Cerul. Enciclica Sfântului Ioan Paul al II-lea Christifideles laici (1988) prezintă parohia ca fiind „o casă în mijlocul caselor”, „este ultima localizare a Bisericii, este într-un anumit sens însăși Biserica care trăieşte în mijlocul caselor fiilor ei şi ale fiicelor sale”. Este Biserica care SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

trăiește la faţa locului. „Parohia – continuă același document – nu este atât o structură, un teritoriu, un edificiu, este mai curând familia lui Dumnezeu, ca o fraternitate animată de duhul unității”, este „o casă de familie, fraternă şi primitoare”, este „casa deschisă tuturor şi în slujba tuturor” (nr. 26) sau, cum îi plăcea Sfântului Papă Ioan al XXIII-lea să spună, este „fântâna din mijlocul satului” la care merg toți oamenii pentru a-şi potoli setea. Nu este așadar un loc sau biserica făcută din ziduri, dar o viață care se revarsă, o conviețuire spirituală de construit zi de zi. Ne vine în minte denumirea pe care o dădea Sfântul Augustin Bisericii (şi parohia este Biserica în teritoriu): Biserica este caritate, este agape (iubire). Sfântul Paul al VI-lea spunea într-o predică: „Parohia este un miracol social, o frumusețe socială… Aici sunteți uniți de o rețea de raporturi spirituale, aici vă vreți binele… vă unește legătura carității… Fiți atenți că acesta este cimentul care face dintr-o populație atât de variată şi atât de diferită şi atât de răspândită o singură inimă şi un singur suflet…” Vocația originară şi misiunea parohiei sunt „să fie în lume loc de comuniune a creștinilor, şi în același timp semn şi instrument al vocației tuturor la comuniune” (Omilie la consacrarea unui biserici, 1969). Parohia este comunitate dacă, precum într-o familie, se trăiește împărtășirea bunurilor, se pun în comun propriile capacități şi se trăiește unul pentru altul, membrii ei se ajută unii pe alții şi se iubesc reciproc şi se face dintr-o asemenea comuniune un dar pentru lume. Astfel, cuvântul „comunitate” subliniază exigența unei spiritualități colective, care stimulează la trăirea 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020

Parohia este comunitate dacă, precum într-o familie, se trăiește împărtășirea bunurilor, se pun în comun propriile capacități şi se trăiește unul pentru altul, membrii ei se ajută unii pe alții şi se iubesc reciproc şi se face dintr-o asemenea comuniune un dar pentru lume. reciprocității şi a comuniunii după modelul vieții Preasfintei Treimi. Dacă vrem să înțelegem mai bine ce este parohia, trebuie să ne referim şi la realitatea profundă a Bisericii. „E nevoie – citim mai departe în Christifideles laici – ca toţi să redescoperim adevărata față a parohiei, adică «misterul» însuși al Bisericii prezente şi active într-însa” (nr. 26). Biserica este Cristos care continuă de-a lungul secolelor Trupul său mistic! Amintesc fraza Sfântului Bonaventura: „acolo unde doi sau trei sunt uniţi în numele lui Cristos, acolo este Biserica” (Scrieri spirituale, 1978, p. 144). Şi acolo este prezent Cristos. Orice parohie, mare sau mică, este comunitatea ucenicilor lui Isus, voită şi adunată de El pentru a fi în timpul nostru, semnul prieteniei lui Dumnezeu cu oamenii şi al realei comuniuni a oamenilor între ei. Într-un anumit sens, Euharistia face să existe comunitatea parohială. În centrul vieţii unei parohii este celebrarea Euharistiei duminicale, unde toată comunitatea creștină din acel teritoriu se reunește (aşa ar trebui să fie!) pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru frângerea pâinii.

În fiecare duminică Isus repetă pentru noi gestul dăruirii totale de sine şi o face cu aceeași intensitate şi convingere, cu aceeași iubire şi aceeași pasiune. Din păcate, oamenii de astăzi s-au obișnuit să frecventeze locuri care sunt departe de a fi locuri de adunare a comunității parohiale: „sanctuarele” multor creștini sunt centrele comerciale, în care ei sunt doar consumatori. Biserica parohială trebuie să fie un loc în care fiecare om se descoperă cu adevărat drept ceea ce este. Acolo se găsesc Adevărul, fraternitatea, iertarea, mântuirea, Dumnezeu. Parohia trebuie să fie „motorul” activității pastorale în teritoriul ei, „un far care iradiază lumina credinței” (Benedict al XVI-lea). Pentru aceasta este nevoie de „acțiuni pastorale diversificate şi mai atente la noile situații ale comunității parohiale” şi de identificarea „unor perspective care să permită reînnoirea structurilor parohiale «tradiționale» în cheie misionară”.

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Adevărata față a iubirii este milostivirea Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Viața și talentele noastre sunt rezultatul unui dar țesut de Dumnezeu împreună cu mâinile tăcute ale persoanelor ale căror nume vor fi știute doar în Cer.

Fie ca Dumnezeu, Cel ce iubește viața, să ne dea curajul să facem binele fără să așteptăm ca altcineva să înceapă sau când este prea târziu.

Orice proiect uman poate să aibă mai întâi susținere, ca mai apoi să eșueze, dar orice vine de sus și poartă „semnătura” lui Dumnezeu e destinat să dureze.

Semnul vieții, semnul respectului față de viață, al iubirii față de viață, semnul de a face să crească viața, este semnul prezenței lui Dumnezeu în comunitățile noastre, este semnul prezenței lui Dumnezeu care face un popor să se maturizeze, când există și oameni înaintați în vârstă. Când un popor are grijă de bătrâni și de copii, îi are ca o comoară, acesta este semnalul prezenței lui Dumnezeu, este promisiunea unui viitor. [...] Când o țară îmbătrânește și nu sunt copii, când nu vezi cărucioarele copiilor pe stradă, [...] e tragic! Atunci când bătrânii sunt neglijați, se pierde tradiția, tradiția care nu este un muzeu de lucruri vechi, este garanția viitorului, este limfa rădăcinilor care face să crească pomul și să facă flori și roade. Este o societate sterilă pentru ambele părți și se sfârșește rău. (Omilia Papei Francisc din 30 septembrie 2019)

Nu este vorba numai de străini, este vorba de toți locuitorii periferiilor existențiale care, împreună cu migranții și refugiații, sunt victime ale culturii rebutului. Domnul ne cere să punem în practică iubirea față de ei; ne cere să restaurăm umanitatea lor, împreună cu umanitatea noastră. Ca creștini, nu putem fi indiferenți în fața dramei vechilor și noilor forme de sărăcie, a celor mai întunecoase singurătăți, a disprețului și discriminării față de cel care nu aparține grupului „nostru”. Nu putem rămâne insensibili, cu inima anesteziată, în fața mizeriei a numeroși oameni nevinovați. A-l iubi pe aproapele înseamnă a simți compasiune pentru suferința fraților și surorilor, a se apropia, a atinge rănile lor, a împărtăși povestea vieții lor, pentru a manifesta concret blândețea lui Dumnezeu față de ei. (Omilia Papei Francisc din 29 septembrie 2019)

Apostolii din lași au devenit atât de curajoși. De ce? Pentru că Duhul Sfânt era cu ei. Același lucru ni se întâmplă și nouă: dacă îl avem în noi pe Duhul Sfânt, vom avea curajul de a merge înainte, curajul de a învinge atâtea bătălii. Să ne gândim la istoria Bisericii, cu atâtea păcate, cu atâtea scandaluri, cu atâtea lucruri urâte în aceste două milenii. De ce nu s-a năruit? Pentru că acolo este Dumnezeu. Noi suntem păcătoși și de multe ori chiar dăm scandal. Dar Dumnezeu este cu noi, [...] Domnul salvează întotdeauna. Să-i cerem Duhului Sfânt [...] știința de a vedea întotdeauna unitatea istoriei mântuirii prin intermediul semnelor trecerii lui Dumnezeu în timpul nostru și pe chipurile celor care ne sunt alături, ca să învățăm că timpul și chipurile oamenilor sunt mesageri ai Dumnezeului celui viu. (Audiența generală, 18 septembrie 2019) SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Noi membri în Consiliul pentru Economie Papa Francisc a numit 13 noi membri în Consiliul pentru Economie, organ pe care l-a instituit pe 24 februarie 2014 prin Scrisoarea apostolică Fidelis dispensator et prudens.

isiunea Consiliului pentru Economie este de a superviza gestiunea economică și de a controla structurile și activitățile administrative și financiare ale dicasteriilor Curiei Romane, instituții legate de Sfântul Scaun și de Vatican. Consiliul este compus din 15 membri, dintre care 8 sunt aleși din rândul cardinalilor și al episcopilor, iar 7 sunt experți de diferite naționalități. Cardinalul Reinhard Marx rămâne coordonatorul structurii. Cardinalul Wilfrid Foix Napier rămâne și el membru până la împlinirea vârstei de

Notă a Academiei Pontificale pentru Viață

Academia Pontificală pentru Viață critică o circulară a Ministerului Sănătății din Italia.

80 de ani. Șase noi cardinali și 7 noi experți, dintre care 6 femei, se alătură consiliului: Péter Erdő; Odilo Pedro Scherer; Gérald Cyprien Lacroix; Joseph William Tobin; Anders Arborelius; Giuseppe Petrocchi; Charlotte Kreuter-Kirchhof; Marija Kolak; María Concepción Osácar Garaicoechea; Eva Castillo Sanz; Ruth Mary Kelly; Leslie Jane Ferrar; Alberto Minali. Consiliul pentru Economie își exercită funcțiile în lumina Evangheliei și potrivit cu doctrina socială a Bisericii, urmând practicile internaționale recunoscute în domeniul administrației publice.

inisterul Sănătăţii din Italia a emis, pe 12 august, o circulară care actualizează „Orientările privind întreruperea voluntară a sarcinii pe cale medicamentoasă”. Noile orientări anulează obligaţia spitalizării din momentul luării medicamentului şi până la sfârşitul procesului de îngrijire şi extind perioada în care pilula avortivă poate fi utilizată până la a noua săptămână a sarcinii. Academia Pontificală pentru Viaţă critică această circulară definind-o drept o alegere care izolează femeia şi lasă pe umerii ei greutatea unui moment dramatic, fără a rezolva cauzele unei astfel de decizii.

Donație umanitară Papa Francisc a făcut o donație de 250.000 de euro pentru populația din Liban care a avut de suferit în urma exploziilor.

xploziile din 4 august din capitala țării, Beirut, au făcut 150 de morți și 5.000 de răniți. Sunt peste 80 de mii de copii în familiile care și-au părăsit locuințele distruse. Ajutorul Sfântului Părinte a fost trimis prin intermediul Nunțiaturii Apostolice, la asociațiile Caritas locale și de acolo la familiile victimelor, ale răniților și la persoanele care au fost constrânse să își părăsească locuințele distruse în urma dezastrului.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Sora Blandina O legendă a Frontierei americane L’Osservatore Romano, 5 august 2020

ând Arhiepiscopul de Santa Fe a anunţat deschiderea cauzei de beatificare a Sorei Blandina, catolicii din New Mexico au jubilat. Intrată în legenda Frontierei americane drept „Misionara cu pinteni”, Rosa Maria Segale s-a născut în 1850 lângă Genova. Sosită cu părinţii în SUA în 1854, la 16 ani devine soră de caritate, luând numele de Blandina în ciuda firii ei energice şi temerare. Prima misiune, la 22 de ani, este într-un orăşel izolat din Vestul Sălbatic, la frontiera mexicană, unde sora se apucă imediat de construirea unei şcoli. Ia legătura cu personalităţile locale, de la judecătorii itineranţi (instituţie tipică de frontieră) la şeful indian Rafael. Porneşte o campanie pentru abolirea linşajului (executarea sumară a celor bănuiţi a fi hoţi de animale), câştigând chiar simpatia celebrului pistolar Billy the Kid. Îngrijind pe unul dintre bandiţii lui, rănit şi aflat la un pas de sinucidere, tânăra a reuşit prin curajul şi credinţa ei să aprindă o licărire de umanitate în inima răufăcătorului. Episodul a dus la graţierea medicilor care refuzaseră să se ocupe de bandit şi la începutul unei prietenii care va dura până în ziua morţii lui Billy the Kid. Cu aceeaşi energie cu care construise prima şcoală din Trinidad, Sora Blandina a strâns pomană de la muncitori feroviari, mineri şi colonişti, pentru a construi un spital în oraşul Santa Fe. Aici l-a reîntâlnit pe Billy the Kid, aflat într-o celulă de

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

„Catastrofă generaţională”

Sora Blandina (1850-1941)

maximă securitate pentru că îl ameninţase cu moartea pe guvernatorul Lew Wallace, autorul apreciatului roman Ben-Hur. Mai târziu, acelaşi Billy the Kid, evadat din închisoare, va cruţa viaţa călătorilor dintr-o diligenţă doar pentru că printre ei a recunoscut-o pe Sora Blandina. Străbătând deşertul călare, ca un cowboy, din New Mexico în Arizona şi înapoi în statul ei de origine, Ohio, cu Evanghelia şi cărţile de şcoală în desagi, sora şi-a câştigat renumele de „cea mai rapidă călugăriţă din Vest” pentru iuţeala cu care acţiona, fie că era vorba de apărarea drepturilor indienilor sau de oprirea traficului de femei. A murit la Cincinnati în 1941, pe când Statele Unite se pregăteau să intre în război. Frontiera îşi pierduse misionara, dar se născuse o legendă. Traducere şi adaptare de Liana Gehl după Generoso D’Agnese

ecretarul general al ONU, António Guterres, a lansat o alarmă globală arătând că închiderea şcolilor afectează peste un miliard de elevi şi studenţi din 160 de ţări. El a invitat responsabilii politici să dea prioritate redeschiderii şcolilor şi a subliniat gravele repercusiuni de durată ale unei închideri prelungite. Conform ONU, înainte de pandemie omenirea era deja într-o criză educativă, cu peste 250 de milioane de copii absenţi la lecţii şi un abandon şcolar de 75% la nivel postgimnazial. „Actuala criză poate duce la pierderea unui potenţial uman incalculabil, minând decenii de progres şi agravând inegalităţile existente”, a precizat Guterres. (OR, 6 august 2020, p. 1) SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS EVENIMENTe

Paliul

simbol al misiunii păstorului Pe 8 august, în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne celebrate în Catedrala Sfântul Iosif din București, ÎPS Aurel Percă a primit paliul. Acesta a fost binecuvântat de Papa Francisc pe 29 iunie în Bazilica Sfântul Petru din Vatican și i-a fost impus de către Nunțiul Apostolic în România, Mons. Miguel Maury Buendia, la începutul Sfintei Liturghii.

u ocazia impunerii paliului la începutul slujirii sale petrine, Papa emerit Benedict al XVI-lea a vorbit astfel despre semnificația acestui ornament liturgic: „Acest semn foarte vechi, pe care Episcopii Romei îl poartă de la sfârșitul secolului al IV-lea, poate fi considerat drept imaginea jugului lui Cristos, pe care Episcopul acestui oraș, Slujitorul Slujitorilor lui Dumnezeu, îl ia pe umerii săi. În realitate, simbolismul paliului este și mai concret: lâna mielului reprezintă oița pierdută 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020

sau cea care este bolnavă și cea care este slabă, pe care păstorul o pune pe umerii săi și pe care o conduce la izvoarele vieții. Paliul exprimă faptul că suntem purtați de către Cristos. Dar, în același timp, Cristos ne invită să ne purtăm unii pe alții. Astfel, paliul devine simbolul misiunii păstorului.” Paliul a fost binecuvântat de Papa Francisc pe 29 iunie, conform tradiţiei, în solemnitatea Sfinților Petru și Paul, în cadrul Sfintei Liturghii celebrate în Bazilica Sf. Petru din Vatican. Conform noilor

otrivit codului de drept canonic, can. 437, Mitropolitul este obligat să ceară de la Pontiful Roman, personal sau printr-un procurant, paliul, care este semnul puterii cu care Mitropolitul, în comuniune cu Biserica Romană, este investit de drept în provincia sa. Mitropolitul poate să poarte paliul, conform legilor liturgice, în orice biserică din provincia sa ecleziastică, nu însă în afara ei, nici chiar cu consimțământul episcopului diecezan. De asemenea, Codul de drept canonic mai prevede: „Dacă [Mitropolitul] este transferat într-un alt scaun mitropolitan, Mitropolitul are nevoie de un nou paliu.”

reglementări în ce privește conferirea paliului, stabilite în 2015, Papa nu le mai impune paliul noilor arhiepiscopi mitropoliți, ci îl încredințează acestora la sfârșitul Liturghiei din sărbătoarea Sfinților Petru și Paul. Ca și alți arhiepiscopi mitropoliți, din cauza restricțiilor de călătorie pe timp de pandemie, ÎPS Aurel Percă nu a putut fi prezent la Roma pentru a primi paliul din mâinile Papei Francisc, acest ceremonial fiind delegat Nunțiului Apostolic în România, Mons. Miguel Maury Buendia.

FOCUS

Actualmente, paliul are forma unei fâșii de stofă, lată de cca 5 cm, țesută din lână de culoare albă în formă de colan, așa încât să poată fi purtat pe umeri, deasupra ornatului (planetei); capetele sunt de culoare neagră, ca și cele șase cruci brodate cu fir de mătase. Conform unei vechi tradiții, doi dintre mieii din a căror lână sunt confecționate paliile sunt binecuvântați de Papa în sărbătoarea Sfintei martire Agneza (21 ianuarie). Acești miei sunt oferiți de călugării trapiști de la Abația Tre Fontane din Roma și crescuți apoi de surorile benedictine ale Sfintei Cecilia, din Trastevere (Roma). Surorile benedictine încep pregătirea paliilor imediat după tunderea mieilor, în primăvară, ţesătura fiind realizată pe un război de țesut. Paliile pentru noii mitropoliți sunt apoi predate pe 24 iunie Oficiului pentru celebrările liturgice pontificale de la Vatican și sunt așezate în fața mormântului Sfântului Petru din Bazilica Sf. Petru din Roma, unde rămân până la Liturghia din 29 iunie, când sunt binecuvântate de Papa şi distribuite apoi episcopilor care au fost numiţi mitropoliţi în ultimul an calendaristic. La celebrarea din Catedrala Sfântul Iosif din 8 august, ocazionată de impunerea paliului Înalt Preasfinției Sale Aurel Percă, au luat parte numeroși preoți și credincioși din Arhidieceza Romano-Catolică de București, episcopii diecezelor sufragane, alți episcopi și preoți invitați, reprezentanți ai autorităților civile și ai altor Biserici și culte religioase din România. În omilia pe care a pronunțat-o cu această ocazie, ÎPS Aurel Percă a vorbit mai întâi despre semnificația actului de impunere a paliului, „care ar putea fi considerat un act formal de conferire a unui însemn,

„A

stăzi sunt binecuvântate paliile, care sunt conferite decanului Colegiului Cardinalilor și Arhiepiscopilor Mitropoliți numiți în cursul acestui an. Paliul amintește unitatea între oi și Păstor care, asemenea lui Isus, pune oița pe umerii săi pentru a nu se mai despărți niciodată de ea”. (Omilia Papei Francisc cu ocazia Liturghiei și a binecuvântării paliilor noilor Arhiepiscopi Mitropoliți în solemnitatea Sfinților Petru și Paul, 29 iunie 2020)

dar în realitate semnifică ceva mai mult. Paliul nu este asemenea unui grad pus pe uniformă asemenea unui grad militar; nu este un titlu onorific. Paliul este un simbol care ne amintește că Biserica este adunată de Bunul Păstor şi în numele Bunului Păstor, Cristos, Răstignitul Înviat, care şi-a dat viața pentru noi”. Mai departe, a prezentat paliul, despre care a spus că este „un ornat liturgic care se poartă deasupra hainei liturgice obișnuite şi este rezervat, în Biserica de rit latin, Suveranului Pontif şi Arhiepiscopilor Mitropoliți. Țesut din lână albă, cu o fâșie de culoare neagră care coboară pe spate, împodobit cu șase cruci din mătase neagră (care amintesc de rănile Mântuitorului pe Cruce) şi prins de ornatul obișnuit al celebratului cu trei agrafe prevăzute cu pietre prețioase (de asemenea cu referință la cele trei cuie cu care a fost răstignit Cristos), apare ca o fâșie de circa 5 cm lățime, aşezat în jurul gâtului, iar dacă îl privim din spate, ne desenează litera Y”. Vorbind despre semnificația paliului, Înalt Preasfinția Sa a precizat că, potrivit unor interpretări, „acesta reprezintă – prin forma sa şi prin materialul din care este confecţionat – mielul purtat pe umeri, ca simbol al episcopului în calitate de Bun Păstor, şi în acelaşi timp reprezintă

Mielul – Cristos – răstignit pentru mântuirea omenirii păcătoase”. De asemenea, a mai spus că „aceasta ar fi explicația pentru folosirea lânii mieilor, care sunt binecuvântați în ziua de 21 ianuarie, sărbătoarea Sfintei Agneza, şi a celor șase cruci decorative străpunse de trei ace având în vârf pietre prețioase, care ar reprezenta cele trei cuie ale Crucii lui Cristos”. „Paliul devine apoi şi simbolul unei legături speciale cu Suveranul Pontif şi exprimă în afară de aceasta puterea pe care, în comuniune cu Biserica Romei, Mitropolitul o dobândește de drept în propria jurisdicție.”. Mai departe, a explicat ce înseamnă misiunea de Arhiepiscop Mitropolit, și anume de a fi „ca şi Isus Cristos, un Bun Păstor, capabil să se îngrijească de Biserica sa particulară (Arhidieceza) şi de a duce pe umeri oițele sale, o povară care numai în urmarea lui Cristos devine un jug plăcut şi dulce”. La sfârșitul Sfintei Liturghii, au transmis mesaje Sergiu Nistor, consilier prezidenţial, din partea lui Klaus Werner Iohannis, Preşedintele României, şi Victor Opaschi, ministru secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Culte din Guvernul României. (sursa: www.angelus.com.ro) SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS EVENIMENTe

răim într-o lume a schimbărilor și în acest context accentul de reînnoire a parohiilor trebuie să cadă pe evanghelizare: Cristos în centrul atenției! „Întâlnirea rodnică şi creativă dintre Evanghelie şi cultură conduce la un adevărat progres. Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează în istoria oamenilor reînnoind-o” (nr. 4).

O PROVOCARE PENTRU PAROHIILE ARHIDIECEZEI Papa Francisc a promulgat o Instrucțiune a Congregației pentru Cler, prin care aduce în centrul atenției o temă de mare actualitate: reînnoirea parohiei cu un suflu nou, evanghelizator și misionar. A căuta drumul pentru ca Evanghelia să fie vestită e 29 iunie a.c., Sfântul Părinte Papa Francisc a promulgat o Instrucțiune a Congregației pentru Cler, intitulată „Convertirea pastorală a comunității parohiale în slujba misiunii evanghelizatoare a Bisericii”, prin care aduce în centrul atenției o temă de mare actualitate: reînnoirea parohiei cu un suflu nou, evanghelizator și misionar. Este o realitate care privește în mod general toate parohiile catolice din lume și, într-un mod

P 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020

cu totul particular, putem spune, privește și parohiile Arhidiecezei de București, deoarece le oferă spațiul liber pentru „creativitate”. Cele 124 de puncte ale documentului, cuprinse în unsprezece capitole, oferă tuturor Bisericilor particulare un imbold de „a căuta drumuri noi” pentru a ajunge la un dinamism pastoral, având în vedere implicarea tuturor celor care alcătuiesc comunitatea parohială. Documentul prezintă foarte multe subiecte valoroase. Primele șase capitole oferă reflecții vaste asupra

următoarelor noțiuni: Convertirea pastorală; Parohia în contextul contemporan; Valoarea parohiei astăzi; Misiunea, criteriu conducător pentru reînnoire; Comunitate de comunități; De la convertirea persoanelor la cea a structurilor. Următoarele patru capitole prezintă multiplele misiuni clericale și laice cu o implicare profundă și responsabilă în virtutea botezului primit: Parohia și celelalte împărțiri interne din dieceză; Forme ordinare și extraordinare de încredințare a grijii pastorale a comunităților parohiale; Funcții și slujiri parohiale; Organismele de coresponsabilitate eclezială. Ultimul capitol din Instrucțiune se referă la Ofertele pentru celebrarea sacramentelor. Comunitățile parohiale să iasă din ele însele Trăim într-o lume a schimbărilor și în acest context accentul de reînnoire a parohiilor trebuie să cadă pe evanghelizare: Cristos în centrul atenției! „Întâlnirea rodnică şi creativă dintre Evanghelie şi cultură conduce la un adevărat progres. Cuvântul

FOCUS

lui Dumnezeu se întrupează în istoria oamenilor reînnoind-o” (nr. 4). Ținând cont de rapiditatea schimbărilor şi de viteza comunicării pe care le resimțim, documentul subliniază că acțiunile pastorale trebuie să ajungă și dincolo de delimitările teritoriale ale parohiilor și să transmită cu mai multă claritate acea comuniune eclezială îmbogățită de diferite ministere și carisme. Astfel, să se evidențieze un nou discernământ comunitar. „Se observă astăzi că aceste schimbări culturale şi raportul schimbat cu teritoriul promovează în Biserică, grație prezenței Duhului Sfânt, un nou discernământ comunitar, care constă în a vedea realitatea cu ochii lui Dumnezeu, în optica unității şi a comuniunii. Așadar, este urgent să fie implicat întregul popor al lui Dumnezeu în angajarea de a percepe invitația Duhului, pentru a realiza procese de reîntinerire a feței Bisericii” (nr. 10). Pentru a ne bucura de „valoarea parohiei astăzi”, documentul subliniază cât de importantă este colaborarea eficientă și contribuția vitală între toți cei botezați, pentru a identifica împreună întrebările, dificultățile și provocările referitoare la evanghelizare. „Este important să se regândească nu numai o nouă experiență de parohie, ci şi, în ea, slujirea şi misiunea preoților, care, împreună cu credincioșii laici, au datoria de a fi sare şi lumină a lumii, candela pe candelabru, arătând fața unei comunități evanghelizatoare, capabilă de o lectură adecvată a semnelor timpurilor, care generează o coerentă mărturie de viață evanghelică (nr. 13). Un stil de comuniune și de colaborare În a doua parte a documentului, începând cu capitolul al VIIlea, se deschide o analiză amplă a

structurilor parohiale. „În inima acestui proces de reînnoire... se află exigența de a găsi structuri prin care să se reînsuflețească în toate componentele comunităţii creştine vocația comună la evanghelizare, în vederea unei îngrijiri pastorale mai eficiente a poporului lui Dumnezeu, în care «factorul cheie» nu poate decât să fie proximitatea” (nr. 44). Începând cu numărul 66 al Instrucțiunii este acordat un spațiu foarte larg rolului preotului paroh ca păstor propriu-zis al comunității. El este în slujba parohiei și nu invers și are grijă deplină de suflete. „Ca urmare a faptului că este păstorul propriu al parohiei încredințate lui, parohului îi revine ipso iure reprezentarea juridică a parohiei. El este administratorul responsabil al bunurilor parohiale, care sunt bunuri ecleziastice şi de aceea sunt supuse respectivelor norme canonice” (nr. 67). În text găsim subliniat și rolul persoanelor consacrate, dar și al laicilor din comunitățile parohiale. Iar rolul cel mai important nu este acela de a urmări acțiunea, de „a face” cât mai multe, ci de a arăta înaintea comunității că Isus Cristos poate fi urmat și astăzi fără rezervă. „Tuturor credincioșilor laici li se cere astăzi o angajare generoasă în slujba misiunii evanghelizatoare, înainte de toate cu mărturia generală a unei vieți cotidiene conforme Evangheliei în ambientele obișnuite ale vieţii şi în fiecare nivel de responsabilitate, iar după aceea îndeosebi cu asumarea de activități corespunzătoare lor în slujba comunităţii parohiale” (nr. 86). Ultimul capitol se concentrează asupra ofertelor pentru celebrarea sacramentelor. Acestea trebuie să fie „un act gratuit” din partea credincioșilor și nu trebuie revendicate ca și cum ar fi „o taxă”. „Este vorba de o ofertă care, prin natura sa,

trebuie să fie un act liber din partea ofertantului, lăsat conștiinței sale şi simțului său de responsabilitate eclezială, nu un preț de plătit sau o taxă de cerut, ca şi cum ar fi vorba de un soi de impozit pe sacramente” (nr. 118). Provocarea Documentul în sine este o provocare, deoarece urmărește să pună în mișcare acel „dinamism în ieșire” spre evanghelizare, din partea comunităților parohiale, pentru a nu rămâne prizoniere ale autosuficienței și ale conservatorismului. „Parohia trebuie să rămână ca un loc de creativitate, de referință, de maternitate. Şi acolo să realizeze acea capacitate inventivă; şi atunci când o parohie merge înainte aşa, se realizează ceea ce eu numesc «parohie în ieşire»” (nr. 123). Pe plan local, Arhiepiscopul Mitropolit Aurel Percă a trimis deja la toți preoții din Arhidieceză documentul Congregației pentru cler pentru a-l studia, dar și cu îndemnul: „Încercați să stabiliți acele aspecte care ar trebui aplicate și în cazul comunităților parohiale din Arhidieceza noastră. În timpul scurt de când sunt în Arhidieceză, îmi dau seama că este nevoie și la noi de o adevărată convertire pastorală, de o schimbare de mentalitate pentru a găsi noi moduri de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu, de a celebra Euharistia și sacramentele și de a da mărturie despre credință.” În final, se poate afirma că îndemnul Papei Francisc la o convertire pastorală poate ajuta toate parohiile să devină locuri privilegiate de întâlnire cu Cristos. Toți cei botezați, devenind protagoniști activi ai evanghelizării, pot oferi celor apropiați frumusețea Feței lui Cristos!

Text: Pr. Daniel Bulai SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS ȘTIRI ARCB

SINAIA

Recital Pe 13 august, în incita bisericii romano-catolice din Sinaia a avut loc un recital intitulat „Sub aripa Sfintei Marii”, în cadrul Festivalului Internațional „Enescu și muzica lumii”, organizat la Sinaia de Primăria oraşului şi de Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română”. BRĂILA

Vizită pastorală Între 14 și 16 august, ÎPS Aurel Percă a fost în vizită pastorală în Parohia Adormirea Maicii Domnului din Brăila și în filiala Parohiei Brăila din satul Țepeș Vodă, comuna Movila Miresii. PREDEAL

Hram

În sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, comunitatea catolică din Predeal și-a sărbătorit hramul. Liturghia solemnă a fost prezidată de Pr. Wilhelm Dancă, iar predica a fost rostită de Pr. Lucian Dâncă AA. La celebrare au mai participat preoți din diferite parohii ale Decanatului Ploiești și numeroși credincioși.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020

Comunicat de presă

Hram la București

Cathedral Plaza este o construcție periculoasă și ilegală, nu temă de campanie electorală

ntrucât în spațiul public au apărut declarații de campanie electorală legate de „Cathedral Plaza”, Arhiepiscopia Romano-Catolică de București ține să precizeze că își păstrează poziția afirmată în mod constant față de construcția periculoasă și ilegală, poziție confirmată prin zecile de hotărâri judecătorești irevocabile, obținute în decursul a 14 ani de neostenită luptă în justiție pentru apărarea dreptății și a patrimoniului cultural istoric. Arhiepiscopia Romano-Catolică București așteaptă punerea în aplicare a deciziei judecătorești de demontare a clădirii, știind că acest lucru este posibil datorită deciziei irevocabile nr. 456/2013 a Curții de Apel Ploiești, care confirmă sentința 2520/2012 a Tribunalului Dâmbovița: „Desființarea acestei construcții, reprezintă pe de o parte aplicarea principiului legalității iar pe de altă parte singura posibilitate a înlăturării afectării drepturilor și intereselor reclamanților”. Biroul de presă București, nr. 451/27.08.2020

Pe 15 august, comunitatea Parohiei Adormirea Maicii Domnului (București) a sărbătorit hramul.

n solemnitatea Adormirii Maicii Domnului, comunitatea din Drumul Taberei și-a sărbătorit hramul. În mijlocul comunității s-au aflat PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, care a prezidat Sfânta Liturghie, și mai mulți preoți. Omilia a fost rostită de Pr. Andrei Dumitrescu, fiu al acestei comunități. Înainte de încheierea Sfintei Liturghii, Părintele paroh Mihai Mărtinaș a citit rugăciunea de consacrare a comunității la Inima Neprihănită a Mariei; apoi, cei prezenți au intonat cântecul „Toată frumoasă ești, Marie” și s-au rugat pentru obținerea indulgenței plenare. (sursa: https://www.facebook.com/ amdBucuresti)

iNAUGURAREA PRIMULUI „ALBERGUE” Pe 25 iulie, comunitatea romano-catolică din Câmpulung Muscel a sărbătorit hramul și inaugurarea primului „albergue”.

n ziua comemorării liturgice a Sf. Iacob, apostol, 25 iulie, comunitatea romano-catolică din Câmpulung Muscel (Argeş) a sărbătorit hramul bisericii parohiale şi inaugurarea primului „albergue” (loc de cazare pentru pelerini) din cadrul „Camino de Santiago” în România. La celebrare au participat trei episcopi: ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit de București, și PS Iosif Păuleț, Episcop de Iași, alături de parohul comunității, Pr. Petru Păuleț, și de alți preoți.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Rectorul Sanctuarului „Sfânta Cruce” – Stânceni Cardinalul Lucian Mureșan l-a numit pe Părintele Cornel Dîrle în funcția de rector al Sanctuarului „Sfânta Cruce” de la Stânceni.

Buruieneşti – centenar În zilele de 7-9 august, comunitatea parohială din Buruieneşti a sărbătorit 100 de ani de la înfiinţarea parohiei.

ărintele Cornel s-a născut la 20 ianuarie 1965, la Baia Mare. A studiat inginerie geofizică la Universitatea din București în perioada 19841989. A urmat studiile teologice la Ateneul Roman al Sfintei Cruci între 1990-1995. În anul 1996 a fost hirotonit preot la Oradea. A obținut doctoratul în teologie la București în anul 2004. Din 2006 este capelan al Schitului carmelitan „Sfânta Cruce” din Stânceni, iar din anul 2011 arhimandrit. Conform decretului de înființare, se acordă indulgenţă plenară credincioşilor care, în spirit de pocăinţă, vor fi prezenţi în Sanctuarul Arhiepiscopal Major „Sfânta Cruce” din Stânceni în fiecare an

pe data de 6 august, în sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, care este şi hramul bisericii, și pe data de 14 septembrie, în sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, care este hramul Schitului. Sanctuarul a fost întemeiat cu ocazia jubileului de argint al Schitului. (sursa: www.bisericaromanaunita.ro)

Italia

Argentina

El Salvador

Expoziție tematică

Celebrare pro-viață

Procesiune suspendată

La Canale d’Agordo, satul natal al Papei Ioan Paul I, se desfășoară o expoziție consacrată locurilor de naștere ale papilor care au participat la Conciliul Vatican al II-lea: Ioan al XXIII-lea (Sotto il Monte), Paul al VI-lea (Concesio), Ioan Paul I (Canale d’Agordo), Ioan Paul al II-lea (Wadowice). Acestora li se adaugă Benedict al XVI-lea (originar din Marktl am Inn) care a avut un rol activ în calitate de expert. Expoziția este deschisă până pe 28 septembrie.

Cu ocazia „Zilei internaționale de acțiune pentru cele două vieți” (cea a mamei și cea a fătului), celebrată pentru a doua oară pe 8 august, Comisia episcopală pentru viață, laici și familie a Conferinței Episcopale Argentiniene și alte organisme religioase și-au afirmat aprecierea pentru „cei care își exprimă convingerea că argentinienii sunt în măsură să salveze și să se îngrijească de fiecare viață umană care trece printr-o perioadă de vulnerabilitate și angoasă”. (sursa: agensir.it)

Din cauza pandemiei de Covid-19, procesiunea Mântuitorului Divin al Lumii, care avea loc anual la San Salvador, pe 5 august, a fost anulată. Mons. José Luis Escobar Alas a anunțat că celebrările în cinstea Mântuitorului Divin al Lumii nu vor mai avea loc. „Anul acesta”, a spus Arhiep. Escobar, „nu vom putea să celebrăm acea minunată procesiune”, al cărei moment culminant este Bajada („coborârea”), o reprezentare alegorică a Schimbării la Față. (sursa: vaticannews.va)

ÎLiturghiei, corul parohial îmn prima zi, după celebrarea

Părintele Cornel Dîrle

preună cu copiii și tinerii parohiei au organizat un concert omagial. A doua zi, după celebrarea Liturghiei a urmat evocarea istorică a genezei înființării parohiei. Pr. Alois Moraru a vorbit despre dorința locuitorilor din această zonă de a avea o biserică proprie și preoți stabili. Seara s-a celebrat o Liturghie în cadrul căreia au fost amintiți preoții, persoanele consacrate, eroii și credincioșii răposați ai comunității. A treia zi, PS Iosif Păuleț s-a aflat în mijlocul comunității. (sursa: www.ercis.ro)

SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate SOCIAL

Centenarul relațiilor româno-pontificale Text: Erwin Asmarandei

stăzi, în timp ce vorbim despre relațiile diplomatice dintre România și Sfântul Scaun, demn de menționat este faptul că se împlinesc 30 de ani de la căderea blocului comunist și reluarea relațiilor diplomatice, precum și 100 de ani de relații bilaterale între cele două state. Astfel, în anul 1920, la 1 iunie, a luat viață Legația României pe lângă Sfântul Scaun. Cel care conducea această legație era Dimitrie C. Pennescu, cu o calitate deosebită de ministru plenipotențiar și trimis extraordinar. Primul nunţiu papal la Bucureşti, în persoana Monseniorului Francesco Marmaggi, a sosit în România la 17 octombrie 1920. Intenția semnării unui acord cu Sfântul Scaun fusese exprimată spre

sfârșitul Primului Război Mondial, în paralel cu exprimarea dorinței stabilirii de relații diplomatice, astfel încât avea să fie reafirmată ideea încheierii unui concordat. Astfel, la sfârșitul lunii septembrie a anului 1918, Consiliul Național Român de la Paris l-a numit pe Vladimir Ghika1 în calitate de reprezentant al său pe lângă Papa Benedict al XV-lea. Primele tratative purtate de statul român şi Vatican, în vederea încheierii unui concordat, au început în anul 1920, la solicitarea Vaticanului, fiind nevoie de o consolidare juridică a relațiilor dintre cele două state. Ministrul Cultelor, Vasile Goldiş, sosit la Roma, a semnat în numele Guvernului român Concordatul dintre România și Sfântul Scaun, în Cetatea Vaticanului, împreună cu

Cardinalul Gasparri, în ziua de 10 mai 1927 la orele 20, conform instrucţiunilor primite din ţară, „luând în deosebită socotinţă” şi dorinţa exprimată de regele Ferdinand. A doua zi după semnarea Concordatului, la 11 mai 1927, Goldiş a fost primit în audienţă particulară de către Papa Pius al Xl-lea, care şi-a arătat marea mulţumire că s-a ajuns la acord deplin în privinţa Concordatului. Concordatul cu România nu putea intra în vigoare (conform articolelor XXIII şi XXIV) decât după schimbul documentelor de ratificare între Sfântul Scaun şi Guvernul român. Documentul a fost ratificat doi ani mai târziu, în timpul guvernului Iuliu Maniu, astfel: • Religia Catolică Apostolică de orice rit se va practica și exercita liber și în public, în tot Regatul României și recunoaște Bisericii Catolice din România personalitate juridică conform dreptului comun al țării, capabilă să dobândească și să administreze bunurile patrimoniale care sunt garantate de stat, conform Constituției Regatului. • Se bucură de personalitate și capacitate juridică: Parohiile, Protopopiatele, Mănăstirile, Capitolele Catedralelor, Abațiile, Episcopiile, Mitropoliile și celelalte organizații canonic și legal constituite. • Mitropoliții și coadiutorii cum iure successionis trebuie să fie cetățeni români. Sfântul Scaun, înainte de numirea lor, va notifica guvernului regal persoana ce urmează a fi numită, spre a se constata de comun acord dacă nu ar fi în contra ei motive de ordin politic. • Biserica Catolică are dreptul de a înființa și întreține pe cheltuiala proprie: școli primare și secundare,

1 Vladimir Ghika (1873-1954) – prinț, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic român, nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei. 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020

Biserică și societate

care vor fi sub dependența episcopilor și sub supravegherea și controlul Ministerului Instrucțiunii Publice. Intrarea României în blocul sovietic a presupus aplicarea unor politici antireligioase, și în mod implicit denunțarea unilaterală a Concordatului. În timpul perioadei comuniste găsim România angrenată în sistemul nefast care va duce situația Bisericii Catolice la limita legalității. Relațiile diplomatice dintre România și Vatican au fost întrerupte complet, când la 4 iulie 1950 regentul nunțiaturii apostolice, Monseniorul Gerald O’Hara, a fost obligat să părăsească Bucureștiul, fiind declarat persona non grata, iar la scurt timp, România a denunțat Concordatul cu Sfântul Scaun. Relațiile diplomatice dintre cele două state au fost rupte timp de 40 de ani, din 4 iulie 1950 până la 15 mai 1990. Putem aminti două puncte importante în ceea ce privește relația cu Vaticanul. Pe de o parte, punerea în ilegalitate a Bisericii Române Unite cu Roma și relația Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Catolică, iar pe de altă parte, atitudinea conducătorilor comuniști în ceea ce privește vizitele unor prelați catolici în România, dar și vizita lui Nicolae Ceaușescu la Vatican, în 1973. Exceptând căderea comunismului, anul 1989 este marcat de un eveniment ce va avea repercusiuni zece ani mai târziu, adică în 1999: vizita Patriarhului Teoctist la Roma, unde se întâlnește cu Papa Ioan Paul al II-lea. Relaţiile diplomatice, la nivel de ambasadă, au fost reluate în mai 1990, iar în noiembrie 1990, Monseniorul John Bukowsky şi-a depus scrisorile de acreditare în calitate de Nunţiu Apostolic al Sfântului Scaun la Bucureşti. În noiembrie 1992 a avut loc ceremonia redeschiderii Nunţiaturii Apostolice la Bucureşti,

iar din ianuarie 1998, în România se revine la practica din perioada interbelică prin care nunţiul apostolic la Bucureşti devine decanul corpului diplomatic. Primul ambasador al României la Vatican după 1990 şi-a prezentat scrisorile de acreditare la 8 iunie 1993. Mergând spre vizita din 1999, putem afirma că a fost un moment istoric din mai multe puncte de vedere, deoarece a schimbat definitiv relațiile dintre Biserica Catolică și cele ortodoxe, a pus bazele unui alt tip de dialog, cel diplomatic, unul profund spiritual şi frățesc, nemaiîntâlnit până atunci între cultele creștine. Practic, cu această vizită s-a deschis o nouă eră nu numai în istoria diplomatică a statului român, ci şi în abordarea social-politică şi diplomatică a Statului Vatican. Ca un efort comun, în timpul vizitei sale la Vatican, în 2002, Patriarhul Teoctist și Ioan Paul al

II-lea numesc cele două Biserici ca fiind „Biserici surori”, invocând roadele vizitei din 1999. În primul deceniu al secolului al XXI-lea, buna cooperare dintre România și Vatican se vede atât prin evenimentele culturale, prin acțiunile sociale, cât și printr-o serie de vizite, atât din partea demnitarilor români, în Cetatea Eternă, cât și din partea ierarhilor catolici, în România. La 20 de ani distanță, în anul 2019, un alt urmaș al lui Petru pășește în țara noastră. De data acesta, vizita are mai degrabă un caracter pastoral și social, Papa Francisc reușind să viziteze toate cele patru regiuni istorice. La nivel politic și social, problema migrației a fost centrală. În ceea ce privește dimensiunea pastorală, Papa a putut prezida atât celebrări în ritul latin, cât și în cel bizantin, reunind toate minoritățile lingvistice din țară, precum și credincioși de alte confesiuni.

Spre cunoaștere Sfântul Scaun întreține relații diplomatice cu 183 de state și organizații, printre care Uniunea Europeană și Ordinul Suveran Militar de Malta. Există 89 de cancelarii de ambasadă cu sediul la Roma, birourile Ligii Statelor Arabe, ale Organizației Internaționale pentru Migrații și ale Înaltului Comisar al Mons. Francesco Marmaggi Națiunilor Unite pentru Refugiați. În forma sa actuală, statul Cetății Vaticanului a luat naștere în urma Acordurilor de la Palatul Lateran, semnate între Italia și Sfântul Scaun la data de 11 februarie 1929. Papa deține în mod oficial următoarele titluri: Episcop al Romei, Vicar al lui Cristos, Succesorul Principelui Apostolilor, Pontif Suprem al Bisericii Universale, Patriarh al Occidentului (titlu abolit din 2009, de către Papa Benedict al XVI-lea), Primat al Italiei, Arhiepiscop și Mitropolit al Vaticanului, Suveran al Cetății Vaticanului, Slujitor al slujitorilor Domnului.

SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate doctrină socială - docat

„N

u avem rețete secrete pentru mileniul al treilea, nu trebuie să inventăm nimic nou, ci doar să nu încetăm de a vesti vechiul Mesaj, mai puțin prin cuvinte și mai mult prin mărturia plină de iubire a vieții” Card. Franz König

Creștin și/sau cetățean model Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

oate rândurile scrise până acum, în care am urmat cursul documentului DOCAT, converg spre același adevăr: Biserica accentuează, înainte de toate, valoarea necondiționată a persoanei umane prin toate instrumentele societății – proprietatea, munca, economia... și POLITICA. Politica, prin misiunea ei specifică de a reglementa afacerile publice ale unei societăți, are totuși o semnificație subsidiară sau ajutătoare, cu toate că este indispensabilă pentru a construi și garanta o formă de ordine socială bazată pe nestăvilitul BINE COMUN. Doctrina socială accentuează funcția de slujire a tuturor oficiilor publice, de privire asupra binelui comunității politice încredințate, de exercitare a funcției politice potrivit criteriilor etice și are întotdeauna în vedere persoana umană 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020

concretă în nevoile ei (cf. DOCAT 210). Prin urmare, democrația nu este mai bună decât monarhia sau aristocrația pentru că este mai eficientă, ci pentru că deține un alt ETOS, alte sisteme de valori, bazate pe drepturile fundamentale ale omului și reprezintă un cadru mai bun pentru realizarea persoanei umane. Biserica preferă să sprijine formele democratice de guvernare fără să le idealizeze. Democrația, la rândul ei, este un sistem de ordine nescutit de greșeli și erori. Doctrina socială catolică este interesată de principiile etice de bază ale vieții comunitare, și nu de „problemele tehnice” ale organizării politice (cf. DOCAT 206, 221); de altfel, în etica sa politică, creștinismul nu susține convingeri religioase speciale, ci principii de stat universale întemeiate pe rațiune. „Toate cele

adevărate, tot ce e nobil, ce e drept, ce e curat, ce e vrednic de iubire, ce e vrednic de cinste, dacă ceva este virtute sau onorabil, aceea să puneți în practică” (Fil 4,8). Totuși, opțiunea exprimată pentru democrație nu obligă Biserica să accepte toate deciziile pe care le ia un sistem comunitar democratic, ba chiar se poziționează uneori împotriva unor decizii ale legislatorului. Nu are cum Biserica să salute pozitiv legalizarea avortului, cercetări pe embrioni sau practicarea pedepsei cu moartea. Bisericii îi revine datoria de a critica astfel de evoluții; dar ea nu are nicio posibilitate de a împiedica astfel de decizii. Prin urmare, folosindu-se și de această lucrare pe care o parcurgem împreună, Biserica înaintează din nou invitația de participare activă a creștinilor din politică, să sprijine valorile vieții și drepturile oamenilor. „Nu avem rețete secrete pentru mileniul al treilea, nu trebuie să inventăm nimic nou, ci doar să nu încetăm de a vesti vechiul Mesaj, mai puțin prin cuvinte și mai mult prin mărturia plină de iubire a vieții”, spunea Cardinalul Franz König (1905-2004).

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Apreciere vs bârfă

ine ne-am reîntâlnit! Sper că ai avut o vară odihnitoare, drag tânăr cititor. Este septembrie. Vara s-a scurs ușor, ușor, iar de acum trebuie să ne adaptăm unui alt ritm. Dar să trecem la provocarea lunii, care în acest număr tratează despre dialog și celălalt. Suntem ființe sociale și e important să comunicăm. Trebuie, avem nevoie să comunicăm. Dacă ați observat atent, ați putea constata că în multe cazuri începem să vorbim despre noi și finalizăm vorbind despre celălalt. E frumos când vorbim de bine pe aproapele; ferice de cel care apreciază cu ușurință. A aprecia însă implică curaj și puțin mai mult efort, întrucât trebuie să recunoști că celălalt s-a descurcat chiar bine. E mult mai ușor, în schimb, să vorbești de rău pe cineva: să critici, să judeci, să-l arăți cu degetul, iar dacă mai și lipsește, cu atât mai bine, nu e nevoie să-ți aperi vorbele, dar conversația se transformă în bârfă. E mai ușor să faci asta

pentru că admiți că celălalt ar fi mai slab decât tine, iar cu acest gând te poți împăca mai ușor. „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi, deoarece cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura şi vouă!” (Mt 7,1-2). Câtă dreptate are Isus cu aceste cuvinte! Trebuie să recunoaștem, este ușor să judeci, dar cum trăim cu gândul că și noi am putea fi judecați? De regulă, cei care judecă sunt judecați și ei la rândul lor. Când băieții oratoriului lui Don Bosco observau că se apropie Dominic, exclamau: „Atenție, se apropie Dominic” și încetau imediat să vorbească urât, să înjure sau să bârfească. Cât respect! Cum ar fi dacă ceilalți ți-ar arăta același respect? Oare poți câștiga acest respect? Știi ce trebuie făcut. Sau dacă tot ești bârfit, trăiește în continuare ca și cum lumea nu ar putea crede ceea ce s-ar spune rău despre tine. Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Credința înseamnă a da mărturie despre bucuria pe care Domnul ne-o dă. O astfel de bucurie nimeni nu și-o poate dărui sieși. (Papa Francisc)

TINERII ÎNTREABĂ

Cum mă ajută credinţa în viaţa de zi cu zi?

redinţa în Dumnezeu în viaţa de zi cu zi mă ajută să cresc şi să devin o persoană completă. Faptul de a fi un om optimist sau care gândeşte pozitiv este un avantaj, deoarece caut să văd părţile bune când întâmpin dificultăţi. Umorul, nu mai spun! Când pun credinţa în faptele mele învăţ de fapt să-i cer lui Dumnezeu să fie în toate şi să-l găsesc în tot ceeea ce fac, şi acesta este un efort constant. Să ofer în fiecare zi gândurile, emoţiile, cuvintele şi faptele mele ca să fie o binecuvântare pentru Dumnezeu şi pentru alţii. Vladimir Ghika spune că Mama lui Isus şi Îngerul păzitor sunt persoane concrete care merg zilnic cu noi şi nu persoane abstracte. Să îndrăznim să cerem ajutorul lor în mod concret. „Doamne, acum merg într-acolo să rezolv asta, trimite-mi un înger păzitor care să mă ajute.” În aceste zile de nesiguranţă, să învăţ că Dumnezeu mă ocroteşte prin îngerii Săi şi că eu pot merge alături de ei, încrezându-mă mai mult în El. Sr. Gabriela Lungu FCJ

SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR Christus vivit

Tânărul – „acum”-ul lui Dumnezeu

n numărul de față, începem un nou capitol, al treilea, în care vom avea ocazia să cunoaștem situația actuală a tinerilor, cu bune și mai puțin bune (art. 64-70 din Exortația apostolică Christus vivit): „După ce ne-am uitat la cuvântul lui Dumnezeu, nu putem să ne limităm să spunem că tinerii sunt viitorul lumii: sunt prezentul, îl îmbogăţesc cu contribuţia lor. Un tânăr nu mai este un prunc, se află într-un moment al vieţii în care începe săşi asume diferite responsabilităţi, participând împreună cu adulţii la dezvoltarea familiei, a societăţii, a Bisericii. Însă timpurile se schimbă şi revine întrebarea: cum sunt tinerii astăzi, ce li se întâmplă acum tinerilor? Sinodul a recunoscut că nu întotdeauna credincioşii Bisericii au avut atitudinea lui Isus. În loc să ne dispunem să-i ascultăm până la capăt, prevalează uneori tendinţa de a furniza răspunsuri preconfecţionate şi reţete pregătite, fără a lăsa să iasă în evidenţă întrebările tinerilor în noutatea lor şi a le percepe provocarea. Pe de altă parte, când Biserica abandonează schemele rigide şi se deschide la o ascultare disponibilă şi atentă a tinerilor, această empatie o îmbogăţeşte, deoarece «permite tinerilor să dăruiască propriul aport comunităţii, ajutând-o să perceapă noi sensibilităţi şi să-şi pună întrebări inedite». (...) Privirea atentă a celui care a fost chemat să fie părinte, păstor şi conducător al tinerilor constă în a găsi mica flacără care continuă să ardă (...). 18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020

Este capacitatea de a găsi parcursuri acolo unde alţii văd numai ziduri (...). Aşa este privirea lui Dumnezeu Tatăl, capabilă să valorizeze şi să alimenteze germenii de bine semănaţi în inima tinerilor. De aceea, inima fiecărui tânăr trebuie considerată «pământ sacru» (...). Am putea încerca să descriem caracteristicile tinerilor de astăzi, dar, înainte de toate, vreau să preiau o observaţie a părinţilor sinodali: «Însăşi compunerea Sinodului a făcut vizibilă prezenţa şi aportul diferitelor regiuni ale lumii, evidenţiind frumuseţea de a fi Biserică Universală. (...) Există o pluralitate de lumi ale tinerilor» (...). Deja din punct de vedere demografic, în unele ţări sunt mulţi tineri, în timp ce altele au o rată de natalitate foarte scăzută. Totuşi, «o altă diferenţă derivă din istorie, care face diferite

ţările şi continentele cu tradiţie creştină antică, a căror cultură este purtătoare a unei amintiri care nu trebuie risipită, de ţări marcate în schimb de alte tradiţii religioase şi în care creştinismul este o prezenţă minoritară şi uneori recentă. Apoi, în alte teritorii, comunităţile creştine şi tinerii care fac parte din ele sunt obiect de persecuţie». (...) Există multe alte diferenţe care ar fi complicat să fie descrise aici în detalii (...). Totuşi, pentru că nu pot evita să observ realitatea, voi semnala pe scurt câteva contribuţii care au venit înainte de Sinod şi altele pe care am putut să le adun în timpul desfăşurării sale.”

SUFLET TÂNĂR

Speranţa – cel mai bun medicament

ragă cititorule, astăzi, în acest moment, când citeşti aceste rânduri, vreau să te rog un lucru foarte important: să nu încetezi niciodată să speri! Trăim în continuare un timp nou şi dificil; un timp al incertitudinii, al necunoscutelor, al deznădejdii; un timp haotic care ne poate întrista într-o clipită. Însă tu şi cu mine, noi toţi, avem darul şi harul speranţei, iar în aceste timpuri trebuie să îl folosim. Trebuie să ne ridicăm, să încercăm iar şi iar; trebuie să reîncepem. Speranţa este conştientizarea că nu suntem

Reflexie

NPC

umea în care trăim pare obsedată de originalitate. Auzim foarte des mantra: fii original, fii tu, fă ce te reprezintă, și alte astfel de nonsensuri. Acest apel la unicitatea individului funcționează ca o mască pentru un conformism sufocant, lucru care poate fi observat ușor de oricine e atent. Se poate vedea că originalitatea vine cu un manual foarte rigid de implementare. Produsul acestei mentalități este NPC-ul. Termenul provine din lumea jocurilor pe calculator, unde se referă la personajele care au un comportament dictat de un script, de un set de instrucțiuni fixe („non-playable character”). În lumea reală, comportamentul NPC-urilor este dictat de ceea ce ei percep ca un set de reguli pentru un comportament virtuos.

singuri. Niciodată. Drumul fiecăruia dintre noi este în doi: eu şi El. Dumnezeu ne este cel mai bun prieten în călătoria vieţii! Să avem încredere în El, în noi! Să încercăm împreună să ne trezim în fiecare dimineaţă cu Dumnezeu în inimă! Aşa vom reuşi să înfruntăm totul cu hotărâre şi curaj. Şi să iubim. Iubirea susţine credinţa şi speranţa. Credinţa înfloreşte iubirea şi speranţa. Iar speranţa… speranţa ne luminează calea. Cu multă bucurie, un copil al speranţei. Diana Benchea Ați observat cum, deodată, la începutul anului, toată lumea era obsedată de incendiile din Australia? Arde planeta, mor animăluțe. Cam ce procent dintre acele persoane credeți că au o minimă formare în domeniul științelor? Din acel procent, cam câți au alocat un timp pentru a studia datele într-un mod obiectiv? Și câți au dat share doar pentru a părea minunați luptători în războiul sfânt pentru salvarea naturii? O să vină alegerile în toamnă. Câți dintre noi vom încerca să ne documentăm temeinic asupra candidaților pe care îi vom vota și câți vom vota doar urmând un refren fără logică (jos ciuma roșie, jos ciuma galbenă, jos dușmanu’ de clasă)? Câți vom admite că și candidatul pe care îl susținem are defecte? Dar că și contracandidatul are virtuți? Rafael Ropotă

CINEMATECA

Summer Snow

(2014)

inimă mare, plină de dorința de a ajuta, creează de multe ori probleme pentru cei din jur, dar mai ales pentru un tată singur ce trebuie să se ocupe de cei trei copii. Sinteza: Dan Benson se luptă să își crească cei trei copii în urma morții soției sale, dar lucrurile nu sunt atât de ușoare fără aceasta și credința ei. Atunci când Hallie, fiica sa, încearcă să facă orice pentru a ajuta un prieten, îl bagă pe tatăl ei în belele. Aceștia trebuie să învețe să se descurce, dar și să rămână uniți. Despre film: Povestea prezintă încercarea unui tată de a se adapta și de a suplini lipsa soției în viața copiilor, dar fără aceasta și credința ei, lucrurile par mult mai grele. Recomandare: Filmul a câștigat două premii: în 2014, premiul AIMIA pentru „Cel mai bun actor din serii animate”, și în 2017, Actors Award pentru „Cel mai bun actor”. Alexandra Iacoban

SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Cazare pentru studenți în București

ntrucât ne aflăm în luna septembrie, timpul în care studenții caută cazare pentru noul an universitar, vă propunem câteva soluții: Cazare pentru băieți:

și dezvoltarea personală a fiecăruia; dl Almendra - 0720482730, www.stejarul.muntelealb.ro) Cazare pentru fete:

• Mănăstirea Sfânta Familie (călugării ioaniți, lăcaș de rugăciune și un centru spiritual, Fr. Dan Suciu 0742336312, www.manastireasfantafamilie.wordpress.com) • Centrul Sfinții Petru și Andrei (călugării asumpționiști, centru de experiențe de viață fraternă și spirituală; Pr. Iosif Gal 0771299537, www.centrulpetrusiandrei.ro); • Căminul pentru studenți „Stejarul” (campus universitar care promovează viața în comun a studenților, punând accentul pe formarea

• Surorile „Maria Bambina” (oferă cazare pentru tinere din medii defavorizate; Sr. Cornelia Tufă 0212241230, 0736795910, https:// asociatiasfcapitaniosigeroza.wordpress.com) • Oblatele asumpționiste, călugărițe misionare (Sr. Maria Zediu oabucuresti@yahoo.fr, 0754834727); • Surorile „Muncitoarele lui Isus” (Sr. Gema Cochior - 0767528130) • Mănăstirea Sf. Ioana Antida (oferă cazare pentru tinere din medii defavorizate; Sr. Lucica Cimpoeșu - lucicacimpo@gmail.com, 0748924261).

MEDJUGORJE

ROMA

Festivalul internațional al tinerilor

eveniment online

În perioada 1-6 august, la Medjugorje (Bosnia și Herțegovina) s-a desfășurat Festivalul internațional al tinerilor. Tematica acestui an a fost: „Veniți și vedeți” (In 1,39). Din cauza pandemiei de coronavirus, programul a oferit mai puține activități comparativ cu cele 30 de ediții organizate până acum, anul acesta accentul fiind pus pe transmisiunile online, cu ajutorul cărora s-a menținut legătura cu tinerii din întreaga lume.

În data de 6 august, tinerii din România și din întreaga lume au avut oportunitatea să participe la un webminar internațional ce a avut ca scop aprofundarea principalelor teme din exortația Papei Francisc, Christus vivit. În cadrul întâlnirii online a fost prezentat un material formativ pentru tineri – „Youth in the light of Christus vivit”. Activitatea a fost organizată de Catholic Action Forum în parteneriat cu Acțiunea Catolică din România. (Bianca Bîlha)

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020

Activitatea CDPT În perioada 3-6 septembrie, tinerii din Echipa diecezană se vor afla într-un teambuilding de lucru pentru a pregăti programul pastoral, dar și pentru organizarea internă. Întâlnirea se va ține la Azuga.

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Bianca Bîlha Diana Benchea Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Sr. Gabriela Lungu, FCJ Georgiana Nechita Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Moartea lui Iacob

acob i-a chemat pe fiii săi şi le-a zis: „Adunaţi-vă ca să vă fac cunoscut ce vi se va întâmpla în zilele de pe urmă! Adunaţi-vă şi ascultaţi, fii ai lui Iacob, ascultaţi-l pe Israel, tatăl vostru! (...) Iuda, pe tine te vor lăuda fraţii tăi. Mâna ta va fi pe grumazul duşmanilor tăi. Se vor prosterna în faţa ta fiii tatălui tău. Pui de leu, Iuda! De la pradă, fiul meu, ai urcat. S-a lăsat pe labe, s-a întins ca un leu, ca o leoaică. Cine-l va face să se ridice? Nu se va depărta sceptrul din Iuda, nici toiagul [de conducător] de la el până când va veni cel căruia îi este destinat. Lui [i se cuvine] ascultarea popoarelor. El îşi leagă

de viţă măgarul și de coardă de soi, puiul de măgăriţă (...). Iată ce le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare aparte. El le-a poruncit și le-a zis: „Eu voi fi adăugat la poporul meu. Înmormântaţi-mă lângă părinţii mei, în peştera care este în câmpia lui Efron, heteul, în peştera din câmpia care este la Macpela, faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan, pe care Abraham a dobândit-o împreună cu câmpia de la Efron, heteul, ca proprietate de mormânt! Acolo i-au îngropat pe Abraham şi pe Sara, soţia lui; acolo i-au îngropat pe Isaac şi pe Rebeca, soţia lui, şi acolo am îngropat-o pe Lea. Proprietatea

Cine-l va face să se ridice? Nu se va depărta sceptrul din Iuda, nici toiagul [de conducător] de la el. (Gen 49,9-10) şi peştera care se găseşte în el au fost cumpărate de la fiii lui Het.” Când Iacob a terminat de dat porunci fiilor săi, şi-a strâns picioarele în pat, şi-a dat duhul şi a fost adăugat poporului său.

De colorat:

Şi a coborât Iacob în Egipt, unde au murit el şi părinţii noştri. (Fap 7,15)

SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

Educaţie virtuală sau reală? Dacă până la declanşarea pandemiei mulţi dintre copii şi tineri erau hiperconectaţi, odată cu stoparea mersului la şcoală şi cu mutarea orelor de învăţământ în reţea situaţia a devenit şi mai acută. Traversăm o perioadă inedită. Text: Pr. Fabian Măriuţ

novaţiile tehnologice se răspândesc rapid, iar fluxul de informaţii creşte copleşitor. Relaţia specială dintre dascăl şi elevi se supune acestui flux, uneori năucitor. Surplusul de informaţie încântă, dar şi creează confuzie. E firesc să ne întrebăm care ar putea fi efectele. Înainte de toate au apărut dependenţa de internet, şi frica de a nu cădea linia, sau de a pierde conexiunea, care au dat naștere mai apoi temerii de a trăi fără smartphone: nomofobia. Acestea se asociază cu apariţia unor fenomene ca ludopatia (dependența patologică de jocuri), cyberbulismul (hărțuirea prin mijloace electronice) ori sextingul (schimb de conținut erotic prin mijloace electronice), care induc

schimbări de natură psihică, emoţională şi comportamentală. Lipsa de maturitate în a discerne îi duce pe mulţi copii pe tărâmul confuziei dintre realitate şi ficţiune şi, paradoxal, îi face să aplice în realitate ceea ce vizionează. În plus, se constată sporirea numărului de copii afectaţi de tulburări de atenţie şi cu sindrom de hiperactivitate, creşterea numărului de adolescenți depresivi. Cei născuţi în era digitală îşi dau seama că nu-i de ajuns să ştii câte ceva din toate în timp real, căci cunoaşterea e ceva care depăşeşte cu mult orice poate oferi un motor de căutare. Nu-i suficient să rămâi la nivelul pulsiunilor şi al emoţiilor, e necesar să pui mintea la treabă şi să implici judecata asupra lucrurilor, asupra a ceea ce este bine şi a ceea ce

Mai mult ca oricând, noile generaţii au nevoie de formatori care să le ajute să trăiască în realitate, să se interogheze cu privire la sensul şi rostul vieţii.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020

este rău. Tocmai aici se justifică pe deplin legătura directă dintre educator şi copil, ori tânăr. Chiar dacă dascălul nu este cel mai bun pedagog şi cel mai strălucit învăţător, a sta „faţă în faţă” cu copilul, a trăi taina acestui „faţă în faţă” e mediul cel mai prielnic de dezvoltare umană. Faţă de ecranarea impusă de mijloacele de comunicare în masă, experienţa „faţă în faţă” face din realitate o povestire vie şi oferă deja o cheie de interpretare a emoţiilor. Copiii au nevoie de o cheie de lectură asupra realităţii. Când ea lipseşte, ei oscilează între fragilitatea emoţiilor, adică cu cât sunt mai puternice emoţiile, cu atât par a fi mai plini de viaţă, şi conformism, anume imitarea fără niciun discernământ a ceea ce li se propune în mod virtual.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

„Precum și noi iertăm greșiților noștri” Cateheza Papei Francisc din 24 aprilie 2019 a fost dedicată celei de a cincea cereri din rugăciunea „Tatăl nostru”: „precum și noi iertăm datornicilor noștri” (în română: „precum și noi iertăm greșiților noștri”). Text: Iulia Cojocariu

mul este dator în fața lui Dumnezeu: de la El am primit totul. Viața noastră a fost voită și iubită de Dumnezeu: atunci când ne rugăm nu există loc pentru vanitate. Suntem cu toții datornici față de Dumnezeu și față de numeroase persoane care ne-au oferit condiții de viață favorabile. Identitatea noastră se construiește pornind de la binele primit. Cel dintâi este viața. Cel care se roagă învață să spună „mulțumesc”. Iar noi uităm adesea să spunem „mulțumesc”, suntem egoiști. Cel care se roagă învață să spună „mulțumesc” și îi cere lui Dumnezeu să fie binevoitor cu el. În ciuda tuturor eforturilor noastre, rămâne mereu o datorie insolvabilă înaintea lui Dumnezeu, pe

care nu o putem niciodată restitui: Dumnezeu ne iubește infinit mai mult decât îl iubim noi. În ciuda eforturilor noastre de a trăi potrivit cu învățătura creștină, va exista întotdeauna în viața noastră ceva pentru care să cerem iertare: să ne gândim la zilele petrecute în lâncezeală, la momentele sau la ranchiuna care și-a făcut loc în inima noastră. Aceste experiențe ne determină să spunem: „Doamne, Tată, iartă-ne datoriile noastre.” Astfel cerem iertare de la Dumnezeu. Dacă ne gândim bine, invocația putea și să se limiteze la această primă parte; ar fi fost frumoasă. În schimb, Isus o întărește printr-o a doua expresie care se face una cu prima. Relația de bunăvoință verticală din partea lui Dumnezeu se

Cine a primit mult trebuie să învețe să dea mult.

reflectă și este chemată să se realizeze într-o relație nouă pe care o trăim cu frații noștri: o relație orizontală. Bunul Dumnezeu ne invită pe toți să fim buni. Cele două părți ale invocației sunt legate printr-o conjuncție intransigentă: cerem Domnului să ne ierte datoriile, păcatele „precum” și noi iertăm prietenilor, persoanelor care trăiesc cu noi, vecinilor noștri, persoanelor care ne-au făcut vreun rău. Fiecare creștin știe că există pentru el iertarea păcatelor: Dumnezeu iartă tot și iartă mereu. Dumnezeu iartă păcatele acelora care sunt bine pregătiți și care cer să fie îmbrățișați din nou. Dar harul lui Dumnezeu, atât de îmbelșugat, este întotdeauna o provocare. Cine a primit mult trebuie să învețe să dăruiască mult și să nu păstreze doar pentru el ceea ce a primit. Isus introduce puterea iertării în relațiile umane. În viață nu se rezolvă totul cu justiția. Legii talionului – ceea ce mi-ai făcut, aceea îți dau înapoi – Isus îi substituie legea iubirii: ceea ce Dumnezeu mi-a făcut, aceea îți dau înapoi! Dumnezeu îi dăruiește fiecărui creștin harul de a scrie o istorie de bine în viața fraților săi, îndeosebi a celor care i-au făcut ceva dezagreabil și rău. Printr-un cuvânt, o îmbrățișare, un zâmbet putem transmite celorlalți ceea ce am primit mai prețios: iertarea, pe care trebuie să fim capabili să o dăruim și altora. SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ - PSALMII

Frumusețile naturii – o școală de viață

Teama de Domnul este curată, rămâne pentru totdeauna; / judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. / Ele sunt mai de dorit decât aurul şi decât mult aur curat, / mai dulci decât mierea şi decât fagurele proaspăt. / Slujitorul tău este instruit prin ele; / pentru cel care le păzeşte, răsplata este mare. (Ps 19,10-12)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

unt zile de vacanță. În ciuda restricțiilor impuse de pandemie, reușim să ne mai strecurăm în natură ca să ne deconectăm și să ne încântăm de minunățiile ei. E suficient să urci pe creasta unui munte și să admiri priveliștile dimprejur sau să contempli, într-o seară, cerul plin de stele, din mijlocul cărora îți zâmbește luna, pentru ca ochiul să se umple de armonie, iar sufletul să înceapă să cânte... să cânte culorile și zumzetele pajiștilor, răcoarea și prospețimea izvoarelor, ciripitul păsărilor și mai ales să-l cânte pe Creatorul lor. Cu siguranță că toată liniștea, pacea și armonia pe care natura ți-o imprimă în suflet se va răsfrânge (pentru cât timp?) în viața de familie, în comunitate, în societate... 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020

Cândva, autorul Psalmului 19 a trăit intens emoția întâlnirii cu natura, iar contemplația lui s-a transformat într-un cântec de o rară frumusețe: Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale. Ziua îi încredinţează un mesaj zilei, iar noaptea îi transmite nopţii înţelegerea. Nu e vorbire, nu sunt cuvinte ale căror glasuri să se poată auzi, şi totuşi vocea lor străbate tot pământul, vestea lor ajunge la marginile lumii. Soarele... răsare la un capăt al cerurilor şi-l străbate până la celălalt capăt, şi nimic nu se poate ascunde de căldura lui... În cântarea sa, psalmistul surprinde un dialog neauzit al creaturilor care evocă perfecțiunea ce domnește în natură și în care el întrezărește acea voință a lui Dumnezeu ce orânduiește toate în

mod desăvârșit. Ulterior, el regăsește aceeași perfecțiune în Legea revelată lui Moise pe Muntele Sinai, Lege care, dacă ar fi pusă în aplicare așa cum este ea enunțată, viața oamenilor ar fi la fel de armonioasă și de frumoasă precum viața din univers: Legea Domnului este desăvârşită, înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată, îl face înţelept pe cel neştiutor. Orânduirile Domnului sunt drepte, înveselesc inima, poruncile Domnului sunt strălucitoare, luminează ochii... Ele sunt mai de dorit decât aurul... Slujitorul tău primeşte înţelepciunea prin ele; pentru cel care le păzeşte, răsplata este mare. Isus Cristos ne-a oferit, în Predica de pe Munte, Legea desăvârșită, formulată astfel încât toți cei care o pun în practică să aibă parte de fericire: Fericiți sunteți...

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Sfântul Angelo d’Acri

BIOGRAFIE

capucinul care a salvat un tânăr accidentat

T Sfântul Angelo d’Acri Canonizare: 15.10.2017 Beatificare: 18.12.1825 Venerabil: 17.06.1821 Procesul: 10.10.1744 Moartea: 30.10.1739 Nașterea: 19.10.1669

recuseră aproape 200 de ani de la beatificarea Fratelui Angelo de către Papa Leon al XII-lea. La Acri, în Italia, memoria Fericitului frate este vie datorită confraților capucini care îi încurajează pe credincioșii în dificultate să ceară ajutor de la Dumnezeu prin mijlocirea lui Fra Angelo. Așa se face că sub perna unui tânăr aflat în comă ajunge cordonul (cingolul) cu care Fratele Angelo își lega în jurul mijlocului sutana aspră de călugăr. Tânărul avea 17 ani când, în 2010, a avut un accident rutier foarte grav și acum era în comă ireversibilă, spuneau medicii. Pentru Salvatore Palumbo nu se vedea nicio șansă de a se ridica de pe patul de la terapie intensivă. Părinții lui Salvatore încredințează cazul fraților capucini din Acri și cer o relicvă a Fericitului Angelo. Rugăciunea lor și a fraților și așezarea cu încredere a relicvei de gradul al doilea* sub perna tânărului au produs ceea ce medicii nu se mai așteptau. Vindecarea a fost totală și imediată. Medicii nu au avut nicio explicație rațională, însă părinții și frații știau de unde a venit vindecarea – motiv pentru care, după aproape două secole, cazul lui Fra Angelo se redeschide. Pentru beatificare fuseseră certificate trei miracole; acum era nevoie doar de unul și acesta a fost supus analizei comisiilor de la Congregația pentru Cauzele Sfinților, cu rezultatul favorabil canonizării.

MIC DICȚIONAR AL ACESTEI PAGINI * Relicvele, acele elemente de materie care comunică harul de care au nevoie credincioșii, sunt împărțite pe grade. De gradul întâi sunt acelea care provin chiar din trupul persoanei – de obicei fragmente de os (sânge în cazul Papei Ioan Paul al II-lea). De gradul al doilea sunt fragmente din materiale care au fost în contact direct cu fericitul sau sfântul în cauză – obiecte sau haine (cum este cazul cordonului Sf. Angelo). De gradul al treilea sunt obiectele care au fost în contact cu relicvele de gradul întâi.

Apostolul Italiei de Sud - Mezzogiorno - care a „furat” multe suflete diavolului

ucantonio Falcone se naște la Acri, provincia Cosenza din Italia, într-o familie cu principii creștine solide. Intră în mănăstirea capucinilor unde își ia numele de Angelo și în anul 1700 este sfințit preot. Atitudinea lui față de frați și concitadini îi aduce supranumele de „înger (angelo) al păcii” și „apostol al Mezzogiorno”. Va avea misiunea de a predica și biografii săi vorbesc despre o luptă continuă cu diavolul, care îl ispitea necontenit și îl bătea crunt – pentru că „îi fura sufletele” pe care el credea că le câștigase pentru totdeauna. Activitatea sa de mai bine de 40 de ani a rămas vie în memoria concitadinilor care au apelat la el mereu în dificultăți, fapt ce a dus la o beatificare destul de rapidă – pe când se cereau trei miracole. Pentru canonizare a durat un pic mai mult.

SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE zile mondiale

Constrânși să fugă, asemenea lui Isus Cristos Text: Pr. Florin-Petru Sescu - referent al Comisiei pentru migranți din cadrul Conferinței Episcopale din România

preocupare vie și constantă a Bisericii a fost grija față de migranți și refugiați, de aceea în anul 1914 este propusă pentru prima dată celebrarea unei Zile Mondiale a Migrantului și a Refugiatului. Anul acesta pe 27 septembrie va fi celebrată cea de-a 106-a ediție. Este o zi de rugăciune și de solidaritate pentru toate acele persoane care au trebuit să-și părăsească țara, pământul, casa. Papa Francisc și-a dorit ca mesajul de anul acesta să fie dedicat „dramei evacuaților interni”. „Evacuații interni” sau „strămutații interni” sunt acele persoane care, din cauza conflictelor sau a sărăciei, trebuie să fugă din propria casă, să se mute într-un alt loc, rămânând totuși în aceeași țară. La nivel mondial au existat și există foarte mulți evacuați interni. În Asia, Africa și America 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020

Latină, milioane de oameni lasă anual în urmă case, pământuri, rude și tot ceea ce au. Drama acestora, spunea Sfântul Părinte, este „adesea invizibilă” pentru că lumea actuală nu mai are timp să asculte și să înțeleagă durerea pe care acești oameni o simt când trebuie să părăsească locul natal din cauza foametei sau a războiului. Mesajul de anul acesta invită la conștientizarea dramelor lor în contextul actual. COVID-19 a accentuat criza umanitară, a blocat inițiative și ajutoare internaționale, făcând uneori imposibilă salvarea unor vieți omenești lovite nu de pandemie, ci de foamete. Biserica este invitată să arate acestor oameni că nu i-a uitat, să se roage pentru ei, să le întindă o mână de ajutor, să arate că apropiindu-se de ei au șansa de a-l întâlni pe Isus Cristos care fuge în Egipt, așa cum

spunea Papa Francisc, „cu hainele rupte, cu picioarele murdare, cu fața deformată, trupul rănit, incapabil să vorbească limba noastră”. Patru verbe marcau mesajul din 2018: a primi, a proteja, a promova și a integra. La ele, spunea Papa în mesajul de anul acesta, „aș vrea să adaug șase perechi de verbe care corespund unor acțiuni foarte concrete, legate între ele într-o relație de cauză-efect”. Pentru o societate mai sănătoasă și o integrare mai bună a migranților și refugiaților, oamenii trebuie: 1. Să cunoască pentru a înțelege – nu pot fi înțeleși oamenii, nici drama lor, dacă nu sunt ascultate și cunoscute poveștile vieții lor; 2. Să se apropie pentru a ajuta – dacă oamenii nu se apropie, dacă din frică și prejudecată nu micșorează distanța dintre ei, nimeni nu poate ajuta pe nimeni; 3. Să asculte pentru a se împăca – lumea de astăzi vorbește și trimite foarte multe mesaje pe rețelele de socializare, dar nu mai ascultă, iar acolo unde nu există ascultare, nu poate exista înțelegere, nici iertare, nici iubire; 4. Să împartă pentru a crește – omul actual vrea să dețină cât mai multe resurse, să se descurce singur, uitând că nimeni nu poate supraviețui singur, nimeni nu se poate mântui singur; 5. Să implice pentru a promova – în dorința de „a face” oamenii uită să descopere, să admire și să promoveze capacitățile celorlalți; 6. Să colaboreze pentru a construi – a construi împărăția lui Dumnezeu, ca și orice alt lucru este o angajare comună. Milioane de familii și oameni trăiesc drama de a fi „constrânși să fugă, asemenea lui Isus Cristos”; depinde de noi dacă îi vom uita, abandona, marginaliza, refuza sau ne vom ruga pentru ei, îi vom primi, îi vom ajuta. Acesta este scopul Zilei Mondiale a Migrantului și a Refugiatului.

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Louis Canet Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

ouis Canet, pe atunci înalt funcționar la Ministerul francez al Afacerilor Străine, îi scrie prietenului său Vladimir Ghika, la 25 iulie 1923, câteva luni înainte de hirotonirea acestuia, ceea ce urmează: „L-am văzut pe Arhiepiscop[ul de Paris, Cardinalul Dubois] și i-am spus în numele Președintelui Consiliului că suntem interesați de proiectele dumneavoastră și că dorim ca hirotonirea dumneavoastră să nu fie amânată.” Din ce motiv hirotonirea unui preot al diecezei de Paris poate să intereseze pe președintele Consiliului, adică, în acea vreme, pe adevăratul conducător al statului francez? Nu a existat separare între Biserică și stat în Franța la începutul secolului? Iar președintele de Consiliu de care este vorba aici, Raymond Poincaré, cu toate că nu era un anticlerical îndârjit, nu este un partizan convins al laicității. Nu știm cu exactitate motivele acestui interes, putem doar să le ghicim. Știm că Vladimir Ghika a primit Legiunea de Onoare, pe 4 octombrie 1921, pentru activitatea sa în favoarea restabilirii relațiilor diplomatice între Franța și Vatican, începând efectiv cu mai 1921. Am văzut deja în această cronică, când am vorbit de Pius al XII-lea, că Louis 1

Canet, când era membru al Școlii Franceze de la Roma, a format, împreună cu Vladimir Ghika între alții, „grupul celor cinci” care a voit să influențeze atitudinea Sfântului Scaun din timpul Primului Război Mondial, în special pentru a-l face să condamne crimele reale de război săvârșite de către germani în Belgia. Iar Raymond Poincaré era atunci președinte al Republicii Franceze. Nu pare atunci ciudat că statul francez se interesează cu privire la hirotonirea unui om care i-a făcut servicii importante și... care ar putea să-i facă altele, prin nașterea sa princiară, prin relațiile sale atât mondene, cât și ecleziastice și prin aura de om integru, chiar de sfânt laic, am putea spune, care îl înconjoară deja. Un om cu influență este întotdeauna bun de pus în tabăra sa! Dar tocmai, începând cu hirotonirea sa, Vladimir Ghika renunță nu doar la practicarea artelor, dar și la politică, atât prin voința de a se concentra pe misiunea sa spirituală, cât și prin lipsa de timp. Numeroasele sale activități liturgice și pastorale îi ocupă timpul mai mult decât încărcat. Fără îndoială, prietenia cu Louis Canet s-a menținut după hirotonirea din 7 octombrie 1923, dar este interesant de constatat că Arhiva noastră nu posedă

Louis Canet (1883-1958)

nicio corespondență schimbată între ei după această dată. Nu pentru că s-ar fi certat, dar Vladimir Ghika, intrând în preoție, a ales o altă cale. Din contră, Louis Canet, consilier al Ministerului Afacerilor Străine pentru afacerile religioase din 1920 până în 1946, rămâne în politică și devine mai târziu un fanatic înflăcărat al politicii antisemite a statului francez în timpul celui de-al Doilea Război Mondial... cu consecințele dramatice pe care le cunoaștem, nu pentru el, care trece fără probleme prin Epurare1, devenind membru al Consiliului de Stat, dar pentru nefericiții evrei din Franța. Louis Canet, care s-a născut la Rouen în 1883, moare la Paris în 1958. Așa cum se zice: politica conduce la toate cu condiția de a scăpa de ea. Vladimir Ghika a scăpat datorită hirotonirii sale și vocației de preot, prietenul său Louis Canet nu a scăpat și chiar s-a rătăcit în ea.

Măsuri luate, după război, împotriva persoanelor care au colaborat cu ocupantul german. SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Thierry Escaich în concert la București Text: Eduard Antal

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020

EVENIMENT

nul 2020 se dovedește a fi unul extrem de ciudat, pandemia de coronavirus reușind să ne modifice substanțial cursul firesc al vieții. Dar în ciuda acestei situații sanitare delicate, avem și motive de bucurie, deoarece aniversăm 90 de ani de la instalarea Orgii Wegenstein în Catedrala Sfântul Iosif și, totodată, aniversăm 100 de ani de la nașterea părintelui Iosif Gerstenengst care, preț de 33 de ani, până la finalul vieții sale, a slujit catedrala prin cânt și rugăciune. Pentru aniversarea orgii, cu binecuvântarea ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, a fost inițiată o serie de concerte prin care să se pună în valoare frumusețea și complexitatea acestui instrument. Această serie aniversară a debutat în data de 31 iulie când, începând cu ora 19:30, iubitorii muzicii de orgă s-au putut bucura de un regal muzical oferit de renumitul organist francez Thierry Escaich. Concertul a fost suținut în Catedrala Sfântul Iosif, evenimentul putând fi vizionat prin live streaming, atât pe postul catolic de televiziune Maria TV, cât și pe rețelele de socializare. Thierry Escaich, recunoscut internațional ca organist, improvizator și compozitor, este o personalitate importantă pe scena muzicală contemporană. El consideră cele trei aspecte ale artei sale ca fiind elemente indisociabile, lucrând intens pentru a traduce un univers interior luxuriant și o nevoie irepresibilă de exprimare. Născut în 1965, în Franţa, a studiat la Conservatorul din Paris

(CNSMD) şi s-a distins repede pe plan naţional şi internaţional, obţinând numeroase premii. Începând cu anul 1992, Thierry Escaich predă tehnici de scriere și improvizație la conservatorul pe care l-a absolvit, din anul 1996 este organistul titular al bisericii Saint-Étienne-du-Mont din Paris, iar din 2013 este membru al Academiei de Beaux-Arts din Franța. Thierry Escaich este continuatorul tradiției muzicale franceze pe linia Ravel-Messiaen-Dutilleux, diferitele fațete ale artei sale fiind ilustrate de o discografie bogată, în special albumele Accord/Universal, Les Nuits hallucinées și Indésens, aclamate de critică. Fiind un concert aniversar pentru un instrument și despre un instrument – orga, Thierry Escaich și-a organizat repertoriul astfel încât să valorifice la maximum posibilitățile tehnico-expresive ale instrumentului, reușind până la finalul concertului să surprindă din evantaiul sonor al orgii Catedralei Sfântul Iosif o bogăție timbrală coloristică. Buchetul repertorial l-a prezentat pe Escaich în cele trei ipostaze complementare: compozitor, interpret și improvizator, iar unele dintre conceptele care ar putea surprinde nuanțat complexitatea evenimentului ar putea fi acelea de arhitectură, crescendo, sonoritate, ritm, improvizație. Repertoriul propus de organist a fost construit pe un traseu cronologic liniar, interpretând lucrări ale compozitorilor Johann Sebastian Bach, César Franck, Olivier Messiaen, Maurice Duruflé

și bineînțeles Thierry Escaich. Așadar, muzica franceză a fost miezul programului muzical, lucru deloc întâmplător dacă reflectăm la cât de bine sună această muzică în acordurile orgii Catedralei Sfântul Iosif din București. Bogăția registrelor de fond ale acestei orgi și căldura registrelor cu ancii facilitează o redare fidelă a ethosului muzicii franceze. După vecernie, concertul a debutat cu lucrarea semnată de Johann Sebastian Bach: Passacaglia și Fuga în do minor BWV 582. Această piesă abundă în diversitate prin cele 20 de variațiuni ale sale, punând în diferite ipostaze binomul instrument-interpret. Fuga cu contrasubiect obligat pe aceeași temă a passacagliei a completat viziunea interpretativă personală a lui Escaich, combinând armonios arhitectura barocă solidă cu concepția romantic-orchestrală a organistului. A doua piesă a programului, Coralul numărul 2 în si minor de César Franck, a făcut ca tranziția către muzica franceză de după secolul al XIX-lea să pară cât mai firească. Această passacaglie stilizată valorifică timbralitatea diversă a instrumentului și îi acordă libertate interpretului în alcătuirea discursului muzical. Thierry Escaich a subliniat cantabilitatea și frazarea liberă franckiană, a evidențiat agogic diversitatea și tensiunea armonică a piesei și a reliefat clar planurile sonore, demonstrând pe parcursul piesei un legato de expresie perfect și o stăpânire desăvârșită a forței muzicale interioare. Următoarele două lucrări l-au prezentat pe Escaich în ipostazele de SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

EVENIMENT

improvizator și compozitor. Primind din partea organizatorilor ca subiect de improvizație prima temă a simfoniei a III-a de Felix Mendelssohn Bartholdy, Scoțiana, Thierry Escaich a improvizat timp de aproximativ 12 minute o fantezie realmente spectaculoasă. Inițial, interpretul anunțase că va improviza un preludiu și o fugă, dar odată început actul creator, calea spre o digresiune a genului a fost una inerentă și de neratat. Tema romantică, viziunea orchestrală, instrumentul ofertant și sclipirea de geniu a organistului au făcut deliciul momentului muzical. A fost o reală demonstrație de fantezie creatoare, de spirit inovator și de modelare a ceea ce se cunoștea prin prisma lucrării originale, Escaich reușind să impresioneze prin această nouă viziune muzicală. Pentru ipostaza de compozitor, Escaich a selectat două părți din lucrarea sa Trois poèmes pour orgue, respectiv prima parte Eaux natales și partea a treia Vers l’Espérance – miniaturi ce au avut ca inspirație versurile poetului Alain Suied – fiecare piesă fiind precedată, în cadrul concertului, de recitarea poemului. Dacă prima mișcare este una meditativă, construită pe un schelet ostinato, cu inserții solistice de sonorități bizare realizate

prin scriitură și registrație, mișcarea a treia este puternic contrastantă, având un pronunțat caracter incisiv, efervescent și foarte nuanțat dinamic. Odată creată o atmosferă mistică, Thierry Escaich a propus spre audiție, interpretând din memorie compoziția lui Olivier Messiaen Alleluias sereins d’une Âme qui désire le ciel – a doua meditație a lucrării L’Ascension. Acest opus a fost scris inițial pentru orchestră, dar a fost transpus ulterior de compozitor și pentru orgă solo. Construită pe modul al treilea, transpozițiile 2 și 3, lucrarea surprinde prin culoare timbrală, precizie ritmică și chiar cantabilitate. Audiența nu a fost lăsată într-o continuă stare de veghe meditativă, ci a fost trezită din reverie de acordurile Toccatei din Suita op. 5 de Maurice Duruflé (compozitor și organist ce a fost titular până la sfârșitul vieții la tribuna orgii unde acum este organist principal Thierry Escaich, biserica pariziană Saint-Étienne-duMont). Această lucrare face parte doar din repertoriul organiștilor cu o tehnică desăvârșită, interpretul demonstrând din plin că posedă toate datele necesare execuției unei astfel de lucrări. Escaich s-a aruncat furtunos în serpentinele acrobatice ale

piesei, chiar înainte de a-i fi așezată partitura pe pupitru. Finalul concertului a fost unul magistral, întreg auditoriul rezonând la unison datorită Suitei de dansuri improvizate de Thierry Escaich. De această dată, temele primite au fost folclorice: cântecul popular Am un leu și vreau să-l beu stilizat de George Enescu în Rapsodia Română op. 11 și dansul popular din Muntenia – Ciuleandra. A fost un moment în care improvizatorul a ținut sala cu suflarea tăiată. Trebuie menționat că nici de această dată organistul nu știa ce teme va primi, dar în ciuda acestei „surprize”, el a înțeles în detaliu nuanțele folclorice românești pe care le-a redat cu tâlc pe parcursul celor 15 minute de improvizație. La finalul concertului sentimentul general era acela de a putea asculta neîntrerupt o astfel de muzică. A fost un tur de forță și o demonstrație de creativitate, virtuozitate și ... cuvintele devin de prisos. Pentru întreg programul artistic, chapeau bas! Seria aniversară dedicată instrumentului Catedralei Sfântul Iosif din București va continua cu alte trei concerte de orgă din cadrul Festivalului Internațional de Orgă București, festival ce se va desfășura tot în catedrală, în perioada 20-24 septembrie 2020.

Orga Catedralei Sfântul Iosif din București la ceas aniversar – 90 de ani

ovestea orgii actuale a catedralei a început în anul 1923, când preotul paroh al catedralei, Pr. Carol Auner, a corespondat cu firmele constructoare de orgi Wegenstein şi Fiii, Rieger și Aristide-CavailléColl, în vederea construirii unui nou instrument pentru lăcașul de cult, 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020

deoarece orga veche, Mutin, se deteriorase în timp. La finalul discuțiilor a fost luată decizia achiziției noului instrument de la firma timișoreană Wegenstein şi Fiii. Datorită informațiilor oferite de organistul și muzicologul Franz Metz aflăm că fondatorul acestei

firme constructoare de orgi a fost austriacul Leopold Wegenstein, stabilit în Timișoara în anul 1885. Acesta preluase atelierul firmei Josef Hromadka, pe care l-a transformat ulterior în propria firmă, aceasta devenind în timp una dintre cele mai importante firme de construit orgi

EVENIMENT

din sud-estul Europei. Continuitatea atelierului a fost susținută de fiii săi, Richard, Viktor și Josef, care au preluat afacerea familiei în anul 1930. Din nefericire, din cauza bombardamentelor celui de-al Doilea Război Mondial și a vicisitudinilor perioadei comuniste, astăzi această firmă nu mai există. Pentru început, orga catedralei a fost montată, aproape în întregime, în salonul mare al firmei Wegenstein din Timișoara, iar după ce a fost asigurată funcționarea ei și a fost finalizată intonarea tuburilor, aceasta a fost demontată și transportată la București. Acest instrument face parte organică din structura edificiului catedralei, în proiectarea sa ținânduse cont de arhitectura lăcașului de cult ce poartă amprenta unui gotic simplificat, de tradiție italiană. Orga este construită pe două nivele și este compartimentată în patru spații corespunzătoare celor trei claviaturi și pedalierului. Dintre cele 54 de registre se evidențiază registrul extrem de rar și unicat în țară: harpă/vibrafon; diversitatea registrelor de fond, a celor cu ancii și a celor aliquote facilitând abordarea unui repertoriu substanțial, rod al gândirii muzicale a compozitorilor de peste cinci secole, din Renaștere până în zilele noastre. Cele 3.375 de tuburi sonore sunt realizate din lemn sau din diverse aliaje, pornind de la dimensiunea de doi centimetri și ajungând până la cinci metri, pe un ambitus cuprins între 33 Hz și 16.000 Hz. Inaugurarea instrumentului a fost marcată prin două concerte susținute de organistul Franz Xaver Dressler alături de Orchestra Filarmonicii din București. Era primul concert de acest gen din București, lipsa unei orgi adecvate făcând până atunci imposibilă execuţia de compoziții

pentru orgă și orchestră. Cel de-al doilea concert a fost onorat cu prezenţa Reginei Maria și a compozitorului George Enescu. Orga catedralei a acompaniat sute de mii de celebrări pe parcursul acestor 90 de ani și a umplut catedrala cu sunetul său în cadrul multor evenimente extrem de importante; amintim doar vizita Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea din anul 1999 și recenta vizită din anul 2019 a Papei Francisc. De la consola acestei orgi au concertat organiști cu cariere internaționale dintre care îi amintim pe Franz Xaver Dressler, Helmut Plattner, Baptiste-Florian MarleOuvrard, Thierry Escaich. Această trăinicie a instrumentului a fost posibilă în primul rând datorită grijii deosebite a organiștilor titulari (Iosif Paschill, Pr. Iosif Gerstenengst, Marcel-Octav Costea etc.), iar în al doilea rând, datorită lucrărilor de întreținere și recondiționare realizate în decursul anilor: firma constructoare a realizat primele reparații în anul 1948, mai apoi, în anii 1962-1965, lucrările au fost sub conducerea inginerului de aviație Sandu Maria Ionescu, iar în anii 2008-2010, la inițiativa organistului Marcel-Octav Costea și cu binecuvântarea ÎPS Ioan Robu,

Arhiepiscop Mitropolit emerit, orga a fost restaurată complet sub coordonarea maestrului Ferdinand Stemmer. Astăzi, după 90 de ani în care orga, în afară de zile bune, a cunoscut și anii grei ai celui de-al Doilea Război Mondial sau cutremurele ce au zguduit Bucureștiul, instrumentul continuă să cânte și să-i încânte pe toți cei care trec pragul Catedralei Sfântul Iosif. Vom încheia incursiunea noastră în universul orgii Wegenstein reflectând la cuvintele pe care le-a spus Papa emerit Benedict al XVI-lea, în anul 2006, cu ocazia inaugurării unei noi orgi clasice: „Orga a fost întotdeauna considerată, și cu un motiv întemeiat, regina instrumentelor muzicale, deoarece intonează toate sunetele creației și dă rezonanță pentru complexitatea sentimentelor umane. Prin transcenderea sferei umane simple, așa cum face toată muzica de calitate, orga evocă ceea ce este divin. Marea sa gamă timbrală o face să fie un instrument superior tuturor celorlalte. Acest instrument este capabil să răsune și să exprime toate experiențele vieții umane, iar posibilitățile multiple ale orgii ne amintesc de imensitatea și măreția lui Dumnezeu.” SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Momentul aşezării şi sfinţirii pietrei de temelie a bisericii greco-catolice din strada Polonă din Capitală – astăzi Catedrala Sf. Vasile cel Mare

Vladimir Ghika, un fotograf fericit Text: Cristina Grigore

iua Mondială a Fotografiei, celebrată de circa un deceniu pe 19 august, oferă prilejul de a-l aminti pe Fericitul Vladimir Ghika într-o postură inedită: cea de fotograf. Artist delicat şi atent la detalii, care a lăsat în urma sa peste două sute de desene, păstrate astăzi în „Arhiva Ghika” a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București (ARCB), Vladimir Ghika a fost familiarizat cu aparatul de fotografiat încă din copilărie. Cel puţin, din postura de subiect. Fotografiile din copilărie, care îl înfăţişează singur ori alături de mama Alexandrina Blaramberg Ghika, şi cele din diferitele etape ale vieţii, din România, Franţa şi alte ţări în care a călătorit, dovedesc că Vladimir aprecia 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020

fotografia şi semnificaţia ei artistică şi istorică. Momentul aşezării şi sfinţirii pietrei de temelie a bisericii greco-catolice din strada Polonă din Capitală – astăzi Catedrala Sf. Vasile cel Mare a Episcopiei GrecoCatolice Sf. Vasile cel Mare de Bucureşti –, imortalizat de aparatul de fotografiat al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, dezvăluie un fapt inedit: unul dintre fotografi a fost chiar Vladimir Ghika – pe atunci un tânăr laic catolic, aflat la începutul apostolatului său caritativ. Celălalt fotograf era Arhiepiscopul Raymund Netzhammer, pasionat de fotografie, istorie, geografie ş.a., de la care a rămas în Arhiva ARCB un important fond fotografic.

În seria de fotografii de la acel moment istoric, din „ziua Sf. Constantin și Elena din 1909”, apare un grup de persoane, identificate cu ajutorul relatării pe care Arhiepiscopul Netzhammer a înscris-o în jurnalul său, la data de 3 iunie 1909: „erau prezenți, în afară de mine, preoții p. Lucius Fetz și dr. Bălan [viitorul episcop martir Ioan Bălan – n. red.], prințul Vladimir Ghika, domnul și doamna Theodorian, arhitectul ortodox Ghika-Budești, cei doi antreprenori italieni Cora și Bossi, licențiatul în teologie Cenărianu, ortodox și el și cantorul Chiriac”. Alăturând fotografiile se poate vedea că în unele apare Vladimir Ghika, alături de doamna Theodorian, din grup lipsind Mons. Raymund Netzhammer [foto 1]; în altele locul lui Vladimir Ghika rămâne gol, în mijlocul grupului apărând în schimb Arhiepiscopul romanocatolic [foto 2]. Din modul în care sunt aranjate persoanele în grup intuim că primul care a fotografiat a fost Mons. Netzhammer, acesta fiind înlocuit apoi în spatele aparatului de fotografiat de către Vladimir Ghika, care a corectat încadratura, semn că nu era novice ca fotograf. După mai bine de 10 ani de la acest moment, Vladimir Ghika avea să fie hirotonit preot la Paris, pe 7 octombrie 1923. După un bogat apostolat pentru Vatican și Dieceza de Paris, în 1939 s-a întors în România, unde a rămas până la final. În 1952 a fost arestat, iar pe 16 mai 1954 a trecut la cele veșnice în închisoarea de la Jilava. Biserica Catolică a recunoscut martiriul său și l-a ridicat la cinstea altarelor, declarându-l fericit în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne celebrate la București, pe 31 august 2013.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Prima reședință a episcopilor catolici din București Text: Mons. Ieronim Iacob

iuseppe Molajoni, Episcop romano-catolic, vicar apostolic al Valahiei (1825-1847), ca și antecesorii săi, își avea reședința în satul Cioplea, lângă București. Mitropolitul Ungro-Vlahiei se opunea din răsputeri, întărâtându-i și pe marii boieri, ca un episcop catolic să-și stabilească reședința în București. În vara anului 1832, sătul să mai străbată drumurile noroioase și pline de gropi dintre satul Cioplea (astăzi cartier al Bucureștiului) și Biserica Bărăția, care era catedrala episcopală catolică, Episcopul Molajoni cumpără o căsuță pe Calea Călărași (fostă Vergului), foarte aproape de biserica ortodoxă Sfânta Vineri. Superiorii bisericești de la Roma (Congregația „De Propaganda Fide”), rupți de realitatea valahă, îl critică aspru pentru această investiție, considerată de ei ca fiind o risipă. Doi ani mai târziu, în 1834, casa și lucrurile lui Molajoni sunt distruse de un incendiu, care mistuie și o bună parte din arhivă (pierdere iremediabilă!). Opinăm că Monseniorul Molajoni, spirit practic și bun cunoscător al situației din capitala valahă, după incendiu nu a renunțat la achiziția făcută. Foarte probabil că proprietatea, cumpărată pe numele unui intermediar, a fost menținută și reconstruită puțin câte puțin. Un pas înainte este făcut în anul 1844, după schimbarea staffului de la „Propaganda Fide” care-l umilise pe venerabilul episcop. Molajoni anunță

din nou superiorilor bisericești cumpărarea unei proprietăți – tot pe numele altei persoane! – în mahalaua Sfânta Vineri (Calea Călăraşi, nr. 11). Aceasta devine prima reşedinţă oficială a episcopului catolic de la Bucureşti. Reşedinţa episcopală este consacrată pe 15 martie 1844, iar Episcopul Giuseppe Molajoni, comunicând Romei evenimentul, încheie astfel relatarea sa: „Datum Bucaresti – ex aedibus nostris” („Dată la București – din reședința noastră”). Observăm că nici la această dată Molajoni nu poate perfecta actele juridice pe numele propriu sau al Bisericii Catolice. Proprietatea va fi trecută pe numele Vicariatului Apostolic al Valahiei, cu greu, abia în anul 1858. Imobilul cumpărat de Molajoni va arde în 1847. Pe acest loc, în anii

1848-1851, Episcopul Angelo Parsi, urmașul lui Molajoni, va ridica o nouă clădire. Aceasta va servi de reşedinţă episcopilor şi arhiepiscopilor catolici de Bucureşti până în anul 1902 când Arhiepiscopul Franz von Hornstein va construi cea de-a doua reședință a Arhiepiscopiei, pe actuala stradă Pictor Constantin Stahi, nr. 5-7, devenită în anul 1926 sediu al Nunțiaturii Apostolice în România. Prima reședință a Episcopilor romano-catolici din București va cădea sub lamele buldozerelor comuniste în anul 1985, împreună cu întregul complex școlar catolic ridicat în prima jumătate a secolului XX în această zonă a capitalei, care mai cuprindea: Liceul „Sfântul Andrei”, reședința Fraților Școlilor Creștine, Internatul/Convictul și Școala catolică. Va fi salvată doar Casa „Tomis”, construită și inaugurată de Arhiepiscopul Netzhammer la 2 martie 1913, pentru întrunirile asociațiilor catolice, clădire devenită sub comuniști Studioul „TomisElectrecord” și care nici până astăzi nu a fost retrocedată Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București!

SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

Expoziție

„Povești românești în bandă desenată: fragmente din operele lui I. L. Caragiale și Mateiu Caragiale” – organizată de Asociația ESCU în Parcul Cișmigiu pe durata Festivalului „Bucureștii lui Caragiale” (până pe 20 septembrie).

Spectacol

„Aici nu-i de joacă”, un spectacol de Catrinel Dumitrescu, având în distribuție pe actrițele Victoria Cociaș și Catrinel Dumitrescu. Spectacol al Teatrului Nottara care se desfășoară la Teatrul Țăndărică (terasă), în luna septembrie, în zilele de 3, 10 și 17.

Martori ai lui Cristos în comunism.

Părinţii asumpţionişti în dosarele Securităţii Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş, 2020

ceastă lucrare de istoriografie bisericească este rodul cercetării pline de pasiune pe care a întreprins-o Părintele prof. dr. Lucian Dîncă (n. 1971), augustinian asumpţionist. Doctor în teologie cu o teză despre gândirea trinitară a Sf. Atanasiu de Alexandria, Pr. Dîncă este profesor la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii Bucureşti şi director al Şcolii Doctorale din cadrul acestei facultăţi. Volumul de faţă se constituie ca o premieră în domeniul cercetării istoriei Bisericii Catolice în perioada României comuniste, iar autorul publică numeroase izvoare, mărturii ale unor agenţi informativi, fotografii, însemnări personale care completează

Format: 16×23 cm, 420 de pagini

cele zece personalităţi reunite între coperţile acestei cărţi; unele dintre acestea, precum Pr. Anton Vamvulescu sau Pr. Ioan Leluţiu, fiind cunoscute de credincioşii mai în vârstă. Numeroasele note de subsol uşurează lectura cărţii şi îi conferă dimensiunea ştiinţifică, cerută implicit de dezideratul urmărit de autor, acela de a aduce un plus de lumină asupra unei perioade încă învăluite de mister. Pr. Andrei Dumitrescu

Spectacol

Spectacolul „Improveste”, 20 septembrie, ora 10 – Teatrul de animație Țăndărică – în cadrul Festivalului „Bucureștii lui Caragiale”, desfășurat în Parcul Cișmigiu. Acesta este primul spectacol de improvizație al Teatrului de Animație Țăndărică în care nu există scenariu sau regie. 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020

carte

„Luminile și umbrele sufletului” Petru Creția, Luminile și umbrele sufletului, Editura Humanitas, 2020, 160 p. artea își propune să fie o călăuză către adevărul despre noi înşine: „Omul este o fiinţă complicată, dar nu indescifrabilă. Destul de chinuită, dar nu damnată. Iar sufletul său este în stare să compenseze urâţeniile naturii sale cu neverosimile biruinţe şi elevaţii... Asemenea informaţii vrea să dea, pe scurt, dar în adânc, cartea aceasta prin eseurile morale pe care le conţine” (Petru Creția).

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Sfântul Ianuariu în Amfiteatrul din Pozzuoli Text: Pr. Andrei Dumitrescu

S Sf. Ianuariu în Amfiteatrul din Pozzuoli (cca 1636)

de Artemisia Gentileschi Pictură în ulei pe pânză Dimensiune: 300x60 cm Tabloul se află în Catedrala din Pozzuoli (Napoli), Italia.

fântul Ianuariu (Gennaro), episcopul oraşului Benevento din Italia, a fost martirizat în anul 305, în timpul persecuţiilor împăratului Diocleţian. Suferind torturi de neimaginat, le-a îndurat cu blândeţe, fiind întărit de harul Duhului Sfânt. Dumnezeu a lucrat minunat prin Sf. Ianuariu, atât în timpul vieţii acestuia, cât şi după moartea sa. Fiind aruncat în foc, „răcorit de o rouă nevăzută”, a stat în mijlocul lui fără să ardă, înălţând cântări lui Dumnezeu. Văzând minunea, persecutorii l-au supus altor chinuri, apoi a fost trimis la Pozzuoli, în apropiere de Napoli, unde avea să fie martirizat alături de alţi creştini din această localitate. De numele acestui sfânt este legată şi minunea lichefierii relicvei sângelui său, care are loc în fiecare an în Catedrala din Napoli, acolo unde se păstrează relicvele sale. În Biserica Catolică este comemorat la data de 19 septembrie. Tabloul propus pentru această lună, realizat de artista de inspiraţie barocă Artemisia Gentileschi, prezintă un moment din martiriul Sfântului Ianuariu, în Amfiteatrul din Pozzuoli. Din loje, mulţimea aşteaptă nerăbdătoare începerea „spectacolului”, care era ceva obişnuit în acea perioadă. Însă aceasta este în plan secund,

totul fiind dominat de statura impunătoare a episcopului şi a celor care aveau să fie martirizaţi alături de el. În dreapta păstorului sufletesc, înconjurat de ceilalţi creştini, se află îngenuncheat un diacon, care primeşte binecuvântarea sa, ca o întărire spirituală în faţa suferinţelor care vor veni. Animalele sălbatice sunt gata să-i sfâşie, dar nu o vor face; cu toţii au fost ulterior decapitaţi. După o îndelungată restaurare, tabloul a fost reaşezat în anul 2014 în Catedrala din Pozzuoli, fiind o frumoasă mărturie iconografică a unui moment de eroism creştin.

Artemisia Gentileschi

pionieră a barocului timpuriu

rtemisia Gentileschi (1593-1653) a fost o pictoriţă italiană aparținând curentului baroc timpuriu. A fost prima femeie care a devenit membră a Accademia di Arte del Disegno din Florența. Este, de asemenea, prima femeie care a pictat teme istorice și religioase într-o epocă când acestea erau socotite ca fiind străine spiritului feminin.

Artemisia Gentileschi (autoportret)

SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

ARCB

Numiri și transferuri

rin decrete arhiepiscopale, Înalt Preasfințitul Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, a procedat la următoarele numiri și transferuri în Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti, care au intrat în vigoare de la 1 august: Pr. Sebastian Anton – vicar la Parohia Sf. Pius din Pietrelcina (Padre Pio), Constanța; Pr. Ștefan Lenghen – vicar la Parohia Cristos Rege, Ploiești; Pr. Claudiu Eva – colaborator la Parohia Sfânta Fecioară Maria, Regina Sfântului Rozariu, Popești-Leordeni (IF); Pr. Octavian Constantin Enache – studii; Pr. Liviu-Narcis Matieș – studii; Pr. Robert Petrișor – pastorație în Irlanda. Prin decrete arhiepiscopale, Înalt Preasfințitul Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, a procedat la următoarele numiri și transferuri în Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti, care au intrat în vigoare la data de 1 septembrie. Numiri: Mons. Ieronim Iacob – director al Departamentului de Cercetare Istorică din cadrul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București; dl prof. Dănuț Doboș – director executiv al Departamentului de Cercetare Istorică din cadrul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București; dna Iulia Cojocariu – secretar științific al Departamentului de Cercetare Istorică din cadrul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București; Pr. Emanuel Dumitru – cercetător științific al Departamentului de Cercetare Istorică din cadrul Arhiepiscopiei RomanoCatolice de București și preot colaborator la Parohia Sfânta Cruce, București; Pr. Cătălin-Alexandru Mititelu – responsabil pentru transmisiunile online din Catedrala Sfântul Iosif, București, și delegat al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București pentru „Ora Catolică”; Pr. Gheorghiță-Daniel Benchea – responsabil coordonator pentru Organizația SCOUT – Cercetașii României; Pr. Eugen Răchiteanu – preot colaborator la Parohia Catedralei Sfântul Iosif, București; Pr. Marian Blaj – preot colaborator la Parohia Sfânta Tereza a Pruncului Isus, București. Transferuri: Pr. Valeriu Acatrinei – vicar parohial la Parohia Sfântul Anton de Padova, Constanța (CT); Pr. Iosif Ghiuzan – vicar parohial la Parohia Catedralei Sfântul Iosif, București; Pr. Viorel Cuș – vicar parohial la Parohia Adormirea Maicii Domnului (Drumul Taberei), București; Pr. Marius-Ionuț Bănuță – vicar parohial la Parohia Sfânta Cruce, București; Pr. Cristian Pușcașu – vicar parohial la Parohia Adormirea Maicii Domnului, Brăila (BR); Pr. Virgil Susanu – vicar parohial la Parohia Toți Sfinții, Craiova (DJ).

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

Nr. 09/2020 * Anul XXXI * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

PALIUL – SIMBOL AL MISIUNII PĂSTORULUI Parohia, „casă în mijlocul caselor” Educație virtuală sau reală?

Actualitatea creștină, nr. 9/2020

Articles inside

Anunțuri

Idei pentru timpul liber

Thierry Escaich în concert la București

un fotograf fericit Prima reședință a episcopilor

Credință, artă și istorie

asemenea lui Isus Cristos

Sfântul Angelo d’Acri

o școală de viață

Din catehezele Papei

Apreciere vs bârfă Christus vivit Știri/Anunțuri

ABC-ul credinței

greșiților noștri

Societate

româno-pontificale

Social

Știri din Vatican

Știri interne/externe

păstorului O provocare pentru

L’Osservatore Romano

Parohia, „casă în mijlocul caselor

Știri ARCB

Pontifex

Evenimente