Biserică și societate SOCIAL
Centenarul relațiilor româno-pontificale Text: Erwin Asmarandei
A
stăzi, în timp ce vorbim despre relațiile diplomatice dintre România și Sfântul Scaun, demn de menționat este faptul că se împlinesc 30 de ani de la căderea blocului comunist și reluarea relațiilor diplomatice, precum și 100 de ani de relații bilaterale între cele două state. Astfel, în anul 1920, la 1 iunie, a luat viață Legația României pe lângă Sfântul Scaun. Cel care conducea această legație era Dimitrie C. Pennescu, cu o calitate deosebită de ministru plenipotențiar și trimis extraordinar. Primul nunţiu papal la Bucureşti, în persoana Monseniorului Francesco Marmaggi, a sosit în România la 17 octombrie 1920. Intenția semnării unui acord cu Sfântul Scaun fusese exprimată spre
sfârșitul Primului Război Mondial, în paralel cu exprimarea dorinței stabilirii de relații diplomatice, astfel încât avea să fie reafirmată ideea încheierii unui concordat. Astfel, la sfârșitul lunii septembrie a anului 1918, Consiliul Național Român de la Paris l-a numit pe Vladimir Ghika1 în calitate de reprezentant al său pe lângă Papa Benedict al XV-lea. Primele tratative purtate de statul român şi Vatican, în vederea încheierii unui concordat, au început în anul 1920, la solicitarea Vaticanului, fiind nevoie de o consolidare juridică a relațiilor dintre cele două state. Ministrul Cultelor, Vasile Goldiş, sosit la Roma, a semnat în numele Guvernului român Concordatul dintre România și Sfântul Scaun, în Cetatea Vaticanului, împreună cu
Cardinalul Gasparri, în ziua de 10 mai 1927 la orele 20, conform instrucţiunilor primite din ţară, „luând în deosebită socotinţă” şi dorinţa exprimată de regele Ferdinand. A doua zi după semnarea Concordatului, la 11 mai 1927, Goldiş a fost primit în audienţă particulară de către Papa Pius al Xl-lea, care şi-a arătat marea mulţumire că s-a ajuns la acord deplin în privinţa Concordatului. Concordatul cu România nu putea intra în vigoare (conform articolelor XXIII şi XXIV) decât după schimbul documentelor de ratificare între Sfântul Scaun şi Guvernul român. Documentul a fost ratificat doi ani mai târziu, în timpul guvernului Iuliu Maniu, astfel: • Religia Catolică Apostolică de orice rit se va practica și exercita liber și în public, în tot Regatul României și recunoaște Bisericii Catolice din România personalitate juridică conform dreptului comun al țării, capabilă să dobândească și să administreze bunurile patrimoniale care sunt garantate de stat, conform Constituției Regatului. • Se bucură de personalitate și capacitate juridică: Parohiile, Protopopiatele, Mănăstirile, Capitolele Catedralelor, Abațiile, Episcopiile, Mitropoliile și celelalte organizații canonic și legal constituite. • Mitropoliții și coadiutorii cum iure successionis trebuie să fie cetățeni români. Sfântul Scaun, înainte de numirea lor, va notifica guvernului regal persoana ce urmează a fi numită, spre a se constata de comun acord dacă nu ar fi în contra ei motive de ordin politic. • Biserica Catolică are dreptul de a înființa și întreține pe cheltuiala proprie: școli primare și secundare,
1 Vladimir Ghika (1873-1954) – prinț, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic român, nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei. 14
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020
