Biserică și societate doctrină socială - docat
„N
u avem rețete secrete pentru mileniul al treilea, nu trebuie să inventăm nimic nou, ci doar să nu încetăm de a vesti vechiul Mesaj, mai puțin prin cuvinte și mai mult prin mărturia plină de iubire a vieții” Card. Franz König
Creștin și/sau cetățean model Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea
T
oate rândurile scrise până acum, în care am urmat cursul documentului DOCAT, converg spre același adevăr: Biserica accentuează, înainte de toate, valoarea necondiționată a persoanei umane prin toate instrumentele societății – proprietatea, munca, economia... și POLITICA. Politica, prin misiunea ei specifică de a reglementa afacerile publice ale unei societăți, are totuși o semnificație subsidiară sau ajutătoare, cu toate că este indispensabilă pentru a construi și garanta o formă de ordine socială bazată pe nestăvilitul BINE COMUN. Doctrina socială accentuează funcția de slujire a tuturor oficiilor publice, de privire asupra binelui comunității politice încredințate, de exercitare a funcției politice potrivit criteriilor etice și are întotdeauna în vedere persoana umană 16
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2020
concretă în nevoile ei (cf. DOCAT 210). Prin urmare, democrația nu este mai bună decât monarhia sau aristocrația pentru că este mai eficientă, ci pentru că deține un alt ETOS, alte sisteme de valori, bazate pe drepturile fundamentale ale omului și reprezintă un cadru mai bun pentru realizarea persoanei umane. Biserica preferă să sprijine formele democratice de guvernare fără să le idealizeze. Democrația, la rândul ei, este un sistem de ordine nescutit de greșeli și erori. Doctrina socială catolică este interesată de principiile etice de bază ale vieții comunitare, și nu de „problemele tehnice” ale organizării politice (cf. DOCAT 206, 221); de altfel, în etica sa politică, creștinismul nu susține convingeri religioase speciale, ci principii de stat universale întemeiate pe rațiune. „Toate cele
adevărate, tot ce e nobil, ce e drept, ce e curat, ce e vrednic de iubire, ce e vrednic de cinste, dacă ceva este virtute sau onorabil, aceea să puneți în practică” (Fil 4,8). Totuși, opțiunea exprimată pentru democrație nu obligă Biserica să accepte toate deciziile pe care le ia un sistem comunitar democratic, ba chiar se poziționează uneori împotriva unor decizii ale legislatorului. Nu are cum Biserica să salute pozitiv legalizarea avortului, cercetări pe embrioni sau practicarea pedepsei cu moartea. Bisericii îi revine datoria de a critica astfel de evoluții; dar ea nu are nicio posibilitate de a împiedica astfel de decizii. Prin urmare, folosindu-se și de această lucrare pe care o parcurgem împreună, Biserica înaintează din nou invitația de participare activă a creștinilor din politică, să sprijine valorile vieții și drepturile oamenilor. „Nu avem rețete secrete pentru mileniul al treilea, nu trebuie să inventăm nimic nou, ci doar să nu încetăm de a vesti vechiul Mesaj, mai puțin prin cuvinte și mai mult prin mărturia plină de iubire a vieții”, spunea Cardinalul Franz König (1905-2004).
