SUFLET TÂNĂR
Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului
Apreciere vs bârfă
B
ine ne-am reîntâlnit! Sper că ai avut o vară odihnitoare, drag tânăr cititor. Este septembrie. Vara s-a scurs ușor, ușor, iar de acum trebuie să ne adaptăm unui alt ritm. Dar să trecem la provocarea lunii, care în acest număr tratează despre dialog și celălalt. Suntem ființe sociale și e important să comunicăm. Trebuie, avem nevoie să comunicăm. Dacă ați observat atent, ați putea constata că în multe cazuri începem să vorbim despre noi și finalizăm vorbind despre celălalt. E frumos când vorbim de bine pe aproapele; ferice de cel care apreciază cu ușurință. A aprecia însă implică curaj și puțin mai mult efort, întrucât trebuie să recunoști că celălalt s-a descurcat chiar bine. E mult mai ușor, în schimb, să vorbești de rău pe cineva: să critici, să judeci, să-l arăți cu degetul, iar dacă mai și lipsește, cu atât mai bine, nu e nevoie să-ți aperi vorbele, dar conversația se transformă în bârfă. E mai ușor să faci asta
pentru că admiți că celălalt ar fi mai slab decât tine, iar cu acest gând te poți împăca mai ușor. „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi, deoarece cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura şi vouă!” (Mt 7,1-2). Câtă dreptate are Isus cu aceste cuvinte! Trebuie să recunoaștem, este ușor să judeci, dar cum trăim cu gândul că și noi am putea fi judecați? De regulă, cei care judecă sunt judecați și ei la rândul lor. Când băieții oratoriului lui Don Bosco observau că se apropie Dominic, exclamau: „Atenție, se apropie Dominic” și încetau imediat să vorbească urât, să înjure sau să bârfească. Cât respect! Cum ar fi dacă ceilalți ți-ar arăta același respect? Oare poți câștiga acest respect? Știi ce trebuie făcut. Sau dacă tot ești bârfit, trăiește în continuare ca și cum lumea nu ar putea crede ceea ce s-ar spune rău despre tine. Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului
Twitter: @Pontifex Credința înseamnă a da mărturie despre bucuria pe care Domnul ne-o dă. O astfel de bucurie nimeni nu și-o poate dărui sieși. (Papa Francisc)
TINERII ÎNTREABĂ
Cum mă ajută credinţa în viaţa de zi cu zi?
C
redinţa în Dumnezeu în viaţa de zi cu zi mă ajută să cresc şi să devin o persoană completă. Faptul de a fi un om optimist sau care gândeşte pozitiv este un avantaj, deoarece caut să văd părţile bune când întâmpin dificultăţi. Umorul, nu mai spun! Când pun credinţa în faptele mele învăţ de fapt să-i cer lui Dumnezeu să fie în toate şi să-l găsesc în tot ceeea ce fac, şi acesta este un efort constant. Să ofer în fiecare zi gândurile, emoţiile, cuvintele şi faptele mele ca să fie o binecuvântare pentru Dumnezeu şi pentru alţii. Vladimir Ghika spune că Mama lui Isus şi Îngerul păzitor sunt persoane concrete care merg zilnic cu noi şi nu persoane abstracte. Să îndrăznim să cerem ajutorul lor în mod concret. „Doamne, acum merg într-acolo să rezolv asta, trimite-mi un înger păzitor care să mă ajute.” În aceste zile de nesiguranţă, să învăţ că Dumnezeu mă ocroteşte prin îngerii Săi şi că eu pot merge alături de ei, încrezându-mă mai mult în El. Sr. Gabriela Lungu FCJ
SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
17
