VATICAN
@PONTIFEX
DIN CUVINTELE PAPEI
Adevărata față a iubirii este milostivirea Twitter: @Pontifex
Twitter: @Pontifex
Twitter: @Pontifex
Viața și talentele noastre sunt rezultatul unui dar țesut de Dumnezeu împreună cu mâinile tăcute ale persoanelor ale căror nume vor fi știute doar în Cer.
Fie ca Dumnezeu, Cel ce iubește viața, să ne dea curajul să facem binele fără să așteptăm ca altcineva să înceapă sau când este prea târziu.
Orice proiect uman poate să aibă mai întâi susținere, ca mai apoi să eșueze, dar orice vine de sus și poartă „semnătura” lui Dumnezeu e destinat să dureze.
Semnul vieții, semnul respectului față de viață, al iubirii față de viață, semnul de a face să crească viața, este semnul prezenței lui Dumnezeu în comunitățile noastre, este semnul prezenței lui Dumnezeu care face un popor să se maturizeze, când există și oameni înaintați în vârstă. Când un popor are grijă de bătrâni și de copii, îi are ca o comoară, acesta este semnalul prezenței lui Dumnezeu, este promisiunea unui viitor. [...] Când o țară îmbătrânește și nu sunt copii, când nu vezi cărucioarele copiilor pe stradă, [...] e tragic! Atunci când bătrânii sunt neglijați, se pierde tradiția, tradiția care nu este un muzeu de lucruri vechi, este garanția viitorului, este limfa rădăcinilor care face să crească pomul și să facă flori și roade. Este o societate sterilă pentru ambele părți și se sfârșește rău. (Omilia Papei Francisc din 30 septembrie 2019)
Nu este vorba numai de străini, este vorba de toți locuitorii periferiilor existențiale care, împreună cu migranții și refugiații, sunt victime ale culturii rebutului. Domnul ne cere să punem în practică iubirea față de ei; ne cere să restaurăm umanitatea lor, împreună cu umanitatea noastră. Ca creștini, nu putem fi indiferenți în fața dramei vechilor și noilor forme de sărăcie, a celor mai întunecoase singurătăți, a disprețului și discriminării față de cel care nu aparține grupului „nostru”. Nu putem rămâne insensibili, cu inima anesteziată, în fața mizeriei a numeroși oameni nevinovați. A-l iubi pe aproapele înseamnă a simți compasiune pentru suferința fraților și surorilor, a se apropia, a atinge rănile lor, a împărtăși povestea vieții lor, pentru a manifesta concret blândețea lui Dumnezeu față de ei. (Omilia Papei Francisc din 29 septembrie 2019)
Apostolii din lași au devenit atât de curajoși. De ce? Pentru că Duhul Sfânt era cu ei. Același lucru ni se întâmplă și nouă: dacă îl avem în noi pe Duhul Sfânt, vom avea curajul de a merge înainte, curajul de a învinge atâtea bătălii. Să ne gândim la istoria Bisericii, cu atâtea păcate, cu atâtea scandaluri, cu atâtea lucruri urâte în aceste două milenii. De ce nu s-a năruit? Pentru că acolo este Dumnezeu. Noi suntem păcătoși și de multe ori chiar dăm scandal. Dar Dumnezeu este cu noi, [...] Domnul salvează întotdeauna. Să-i cerem Duhului Sfânt [...] știința de a vedea întotdeauna unitatea istoriei mântuirii prin intermediul semnelor trecerii lui Dumnezeu în timpul nostru și pe chipurile celor care ne sunt alături, ca să învățăm că timpul și chipurile oamenilor sunt mesageri ai Dumnezeului celui viu. (Audiența generală, 18 septembrie 2019) SEPTEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
5
