rK
Grecia
ADINA VELCEA
Tribunalul visurilor Intră grăbit în biroul său din blocul turn situat în centrul orașului. Lumea de jos se desena în culori sumbre pe ferestrele care marcau peretele exterior. Culorile monotone erau accentuate de ziua mohorâtă, cu nori compacți. Se așeză pe scaunul comod și răsfoi actele care sufocau biroul de mahon. De undeva se auzi un zumzet slab. Privi mirat în jurul său. „Mi s-a părut”, se gândi și începu să studieze cazul lui Arnold, un tânăr arestat pentru jaf armat. Intrase într-o bancă și amenințase casiera cu un pistol cu bile. În panica generală, nimeni nu a sesizat că pistolul era, de fapt, o jucărie. „Banii sau viața” strigase și izbucnise în râs când toți s-au aruncat la podea, cu mâinile deasupra capului. Casiera număra banii, fără să-l privească. Directorul băncii se uita fix la pistol, în timp ce un telefon suna și sunetul lui parcă se propaga prin trupurile încremenite. - Sus cu toții, strigă Arnold, amuzat. Hai, sus! În picioare! Fiecare să spună câte visuri are în cont! Câte au împrumutat, cu ce dobândă și pe câți ani. Oamenii se foiseră neliniștiți. „E nebun”, gândeau cu toții și abia atunci, teama lor atinse cote alarmante. -Tribunalul visurilor începe, strigă Arnold, și se așeză într-un fotoliu, cu pistolul îndreptat neglijent înspre ei. - Tu, îi spuse unui bărbat grizonat, îmbrăcat impecabil. Câte visuri ai împrumutat? Bărbatul se uită la ceilalți, cerând parcă ajutor, dar nimeni nu schiță vreun gest. - Ridică-te! îi spuse Arnold. Câte visuri ai împrumutat până acum, de când și pe ce perioadă, cu ce dobândă? Repede, nu am mult timp la dispoziție. KRYTON
3 (8) / 2022
51
