rK
România
CONSTANTIN-TUFAN STAN
Omagii muzicale, literare, plastice şi poetice închinate lui George Enescu Impresia lăsată de Enescu la Lugoj în 1922 (un prim popas după Marea Unire), covârşitoare, a determinat-o pe scriitoarea Olimpia Teodoru (1882, Roman – 1961, Mânăstirea Văratec – membră a Societăţii Scriitorilor Români), profesoară de limba şi literatura română la Gimnaziul Civil de Fete din Lugoj, să renunțe la elaborarea unei clasice cronici şi să-și exprime admiraţia în versuri, într-un amplu poem publicat chiar în ziua recitalului (Lui Gheorghe Enescu, cu ocazia plecării maestrului în America – 3 decembrie 1922 –, în „Gazeta Lugojului”, I, 17, 1922, 2), anticipând strălucirea momentului. Stihurile se constituiau, în acelaşi timp, într-o urare de drum bun adresată lui Enescu în perspectiva apropiatului turneu din Statele Unite, programat în ianuarie 1923. Următorul popas concertistic al lui Enescu la Lugoj (25 noiembrie 1923), în urma unui amplu turneu efectuat în localităţi ardelene şi bănăţene – Braşov, Sibiu, Sighişoara, Târgu Mureş, Dej, Cluj, Satu Mare, Oradea, Arad şi Timişoara –, i-a oferit Olimpiei Teodoru o nouă oportunitate de a da expresie preaplinului său sufletesc în urma înălţătoarelor momente trăite, printr-un înaripat eseu (Concertul George Enescu, în „Răsunetul”, Lugoj, II, 49, 1923, 1): „Arta e templu. Muzicantul, poetul, preoţi la altar. În ritmul lor tremură versul obidit al tuturor suferinţelor noastre, al nădejdilor noastre… Enescu, prinţ al artei… geniu al latinităţii, al muzicii române! Ca un meteor a apărut duminică seara pe cerul Lugojului… O clipă, am 54
3 (8) / 2022
KRYTON
