PAGINA DE HOBBY Nori de grauri De când pådurile seculare s-au împu¡inat sim¡itor, factorul economic primând în managementul forestier, påsårile care cuibåresc îndeob¿te în scorburi resimt la nivel demografic lipsa arborilor båtrâni. În cavitå¡ile acestora, începute de ciocånitorile aflate în continuå cåutare de larve ¿i viermi ¿i apoi dezvoltate în timp, în mod natural, î¿i aflau såla¿ multe din vie¡uitoarele silvestre, de la pi¡igoi pânå la jder. Pânå ¿i ra¡a-mare î¿i face uneori cuib în secularele sålcii deltaice. Dintre speciile adaptabile, cu poten¡ial novator, ingeniosul ¿i oportunistul graur a fost primul care, cu pre¡ul urbanizårii estivale, a descoperit virtu¡ile reconversiei cuibåritului prin înlocuirea lemnului cu… betonul. În ora¿e, stâlpii de ciment sus¡inåtori ai feluritelor fire ¿i cabluri sunt omniprezen¡i. Cåtre vârf, printre altele, ace¿tia prezintå din construc¡ie una sau mai multe perfora¡ii de calibrul unei scorburi ideale pentru accesul påsårilor de gabaritul graurului. Luate în ståpânire pe timpul clocitului ¿i cre¿terii puilor, aceste påduri pietrificate ale ora¿elor au devenit în scurt timp substitutul ideal al celor vii, cu crengi ¿i frunze. Devenit citadin sezonier prin op¡iune, graurul învioreazå pentru câteva luni cenu¿iul urban, pentru a se întoarce la sfâr¿itul verii, cu familia sporitå, în mediul såu de via¡å firesc, nåvålind plin de energie ¿i entuziasm asupra livezilor ¿i podgoriilor, pentru a pune ¿i el umårul la culesul roadelor, înså în folos propriu: descurcåre¡ul nu se dezminte nici de aceastå datå… La vremea când viile aburesc tåmâios în urma pârjolului verii, stolurile nemårginite ale graurilor întunecå våzduhul. Pare cå întreg neamul lor s-a ridicat dintr-o datå asupra lumii, pentru a se låsa devorator asupra viilor, pustiite sub mul¡imea pliscurilor în câteva clipe. Dar, la fel de surprinzåtor precum a 52
apårut, roiul uria¿ se pierde în zare ca o pânzå vie, evoluând în våzduh cu meandre ¿i învåluiri fascinante. Fermecat de fine¡ea manevrelor de naviga¡ie executate la unison de miile de påsåri ce zboarå laolaltå, celebrul naturalist Buffon era convins cå totul se petrece „cu o disciplinå militarå ¿i sub ordinele unui
¿ef ”. Spectacolul sincronizårii perfecte a nenumåratelor perechi de aripi, în volte ¿i viraje ame¡itoare, e într-adevår uluitor. Socotind ipoteza unei rigori cazone drept u¿or deplasatå, trebuie så-i dåm înså crezare magistrului în privin¡a identificårii unei energii metafizice care transformå mul¡imea dezordonatå în entitate de sine ståtåtoare, asemenea acelui misterios „spirit al stupului” – denumit astfel de Maurice Maeterlinck – ce face din roiul de albine un organism perfect organizat. De asemenea gânduri ne låsaseråm fura¡i pe când ne aflam, în zorii unei zile trecute, în buza stufului din care abia se ridicase dupå somnul nop¡ii stolul imens de grauri, cu zgomot asurzitor de supersonic. Undeva, nu departe, se zåreau în¿elåtor dealurile tocite ale Dobrogei ¿i monumentul stråvechi de la Adamclisi. Cu toatå uluiala noastrå de moment, cele patru pu¿ti au glåsuit aproape instantaneu, croind câteva
cåråri în desi¿ul de aripi negre. Restul nåvodului viu s-a pierdut în zare. Primii s-au dezmeticit câinii, care au început så nu mai pridideascå cu umplutul ciochinarelor, lansându-se chiar în mici dispute asupra câte unei pråzi ce se cerea adjudecatå cu fermitate ¿i aduså la picioarele ståpânului. Cu toatå emo¡ia vânåtoreascå a momentului, nu am putut så-mi opresc gândul cåtre paginile parfumate ale lui
Odobescu din Pseudo-kyneghetikos: „Nu cåuta la cele ce zic autorii ¿i, când vei da peste stoluri de grauri, împu¿cå fårå dispre¡, cât vei putea mai mul¡i”. Argumentul oferit mi se pare imbatabil: „graurii au un gust foarte bun ¿i mai ales un miros de vânat din cele mai plåcute.” Drept urmare, cum så rezi¿ti unei asemenea tenta¡ii, mai ales cå, dupå o varå atât de toridå ¿i de capricioaså, pomicultorii ¿i podgorenii privesc neputincio¿i la pustiul råmas prin livezi ¿i vii în urma parcå nesfâr¿itelor stoluri de grauri?! Ne-am petrecut ziua de vânåtoare în pânde scurte, la adåpost de soarele necru¡åtor, printre ¿iruri lungi de vi¡å-de-vie, mai ciugulind ¿i noi, ici ¿i colo, ba din påsårile cerului, ba din ciorchinii înmiresma¡i ¿i dulci din preajma noastrå, cu gândul la licoarea în care-¿i vor decanta, mai târziu, aroma.
Gabriel CHEROIU Profitul Agricol 30/2023