PAGINA DE HOBBY La nunta c\priorilor În luna lui Cuptor, cåpriorul se aflå deja în febra spectaculosului, dar totu¿i atât de discretului såu ritual nup¡ial, când masculii, ca ni¿te cavaleri în ve¿minte de purpurå, î¿i pornesc turnirurile anuale. Vreme de o lunå, parfumul emanat de glandele frun¡ii, ale genunchilor ¿i ale copitelor membrelor posterioare va trebui så impresioneze domni¡e sprin¡are ¿i rivali mistui¡i de dorin¡å. Porunca speciei: a perpetuårii neamului acestor cervide care au devenit, în ochii no¿tri, un simbol delicat al vie¡ii sålbatice, dar ¿i al fiorului cinegetic. Zorii ¿i amurgurile de observa¡ii atente, prin lentilele binoclului, ale spectivului sau lunetei, în observatorul din buza pådurii ori la marginea lanului sau a fâne¡ei, descoperå privitorului tâlcul „horei ielelor” sau al „inelelor de alergat”, vizibile în ierburi la nunta cåpriorilor. Misterioasa alchimie a eposului popular asimileazå cercurile perfecte descoperite diminea¡a în vegeta¡ia estivalå cu urmele låsate de pa¿ii unor fåpturi ezoterice, de dincolo de hotarele lumii albe: ielele. Bântuit de fantasme, la grani¡a dintre via¡a realå ¿i reflexia ei în imaginar, exponentul culturii populare autohtone le-a numit eufemistic când Fetele-Câmpului, Måiestre ¿i Rusalii, când Vântoase ori Zâne. Dar iatå ce relevå vânåtorul a cårui pasiune îl face så zåboveascå råbdåtor, la ceasul când al¡i muritori plåsmuiesc eresuri. Miresme proaspete se amestecå în våzduh, într-o ¡esåturå pe care numai zumzetul vreunui bondar råtåcitor o de¿irå din vreme în vreme. Poate cå aici, unde cumpåna întregii lumi pare så atârne de un fir de påianjen, se aflå izvoarele timpului. Fiecare clipå fågåduie¿te rodul de mai târziu. Florile pârguiesc cuibarele promiselor semin¡e, iar påsårile descoperå la nesfâr¿it iluzia zborului. În poienile doar de lunå cosite, perechi de cåprioare alunecå ireal în 52
dansul înso¡irii. A¿a se nasc, prin valurile de smarald cålcate roatå, sålbatic ¿i påtima¿, horele ielelor. Povestea începe cu ¡apul tânår care întinde botul printre pietrele jilave ale pârâului ¿i soarbe cu nesa¡ din propria imagine alungatå întruna la vale. Nu ¿tie
cå e noaptea de Sânziene ¿i cå deasupra lui se deschid cerurile. Stråbåtut de pårerea unui fior, adulmecå ¿fara de vânt pe care noaptea o asmute asupra sihlelor. Cåu¿ul urechilor întreabå ¿i el necuprinsul cotropit de fo¿netul apei. Se opre¿te la hotar ¿i cere ajutor vântului. Nårile freamåtå, încercând så despleteascå din fuiorul de mirosuri vreo boare neprietenå, înså nu descoperå în jur decât imensa pace a unei nop¡i bete de parfum. Poieni¡a pare un ostrov fosforescent, råsårit din smaraldul talazurilor de rå¿inå. Dincolo de ¡ârâitul cosa¿ilor se aude cum scapåtå florile, pe când trec încet, cu fiecare clipå, de crucea verii. Poate cå doar båtaia sacadatå a inimii cåpriorului veste¿te ritmul de mai târziu al dån¡uitoarelor fantasme. O pårere de vânt stråbate ca un tremur ierburile. ªi tot atunci, nu se ¿tie cum ¿i de unde, în cealaltå margine a lumini¿ului se ive¿te nåluca unei cåprioare. Decupatå ireal din întunecimea pådurii pare tivitå cu fir
de argint. Dupå ce ascultå o vreme cu luare aminte, face câ¡iva pa¿i, ca ¿i cum ar pluti prin fânea¡å, ¿i începe så pascå. Un parfum ademenitor, al cårui tâlc ¡apul cel tânår nu-l poate tålmåci, îi prinde sim¡urile ¿i råscole¿te amintiri pe care nu ¿tia så le aibå. Din câteva salturi stråbate poiana, apårând ¿i dispårând ca dintr-o mare zbuciumatå de furtunå. Mai face câ¡iva pa¿i ¿i îndatå e în preajma frumoasei. Cu pudoare nerostitå,
cåprioara mimeazå surprinderea, sårind într-o parte; înså fårå convingere. În delicata mi¿care se ghicesc ¿i umbra unui refuz, ¿i pårerea unei invita¡ii. Dar cavalerul a în¡eles cum se cuvine limbajul acestui gest, descoperind în memoria semin¡iei replica pe care e dator s-o dea. Cu gâtul cambrat, se apropie de dânsa, ca ¿i cum ar voi så-i dovedeascå agerimea corni¡elor înfurcate. Sprin¡ara se fere¿te, iar spadasinul fandeazå în gol, bråhnind scurt, a mustrare. Poate cå, aplecându-¿i botul dupå o nevåzutå frunzå, cåprioara i-a råspuns abia auzit, piuind, de vreme ce, în aceea¿i clipitå, trupurile celor douå sålbåticiuni se destind ca ni¿te resorturi. Preschimbatå pe nea¿teptate în pradå, domni¡a a dat de în¡eles cå acceptå så fie vânatå. Un timp, nu se mai aude decât fo¿netul florilor tescuite în hora celor douå nåluci: e nunta cåpriorilor.
Gabriel CHEROIU Profitul Agricol 27/2023
