PAGINA DE HOBBY
Ieruncile toamnei Sunt convins cå a¿a-zisul rotit fals al coco¿ilor-de-munte, toamna, se înrude¿te cu logodna ieruncilor, ¿i ele tetraonide. De¿i gotcanii sunt poligami, iar gåinu¿ele-de-alun sau brådioarele, cum li se mai spune, se remarcå prin monogamie, ritualul nup¡ial de Brumårel al ambelor specii, steril de altfel, are mai mult valoare de spectacol ¿i pare o repeti¡ie pentru adevårata nuntå din primåvarå, preambul al cuibåritului. Zilele trecute, în tåietura veche din stânga pârâului Timotei, printre cioatele båtrâne, cotropite de zmeur ¿i mur, prin desi¿urile jilave de fag, mesteacån ¿i alun, urechea deprinså cu sunetele discrete ale naturii a putut deslu¿i chemårile abia auzite ale coco¿eilor de ieruncå. Toamna, grupurile familiale ale acestor mici tetraonide se desfac, stabilindu-¿i, pårin¡i ¿i pui deja mari, teritoriul ¿i alegându-¿i perechea. Cuplurile astfel constituite vor trece împreunå peste vitregiile iernii ¿i se vor împerechea în timpul rotitului de primåvarå, adevåratul ¿i rodnicul lor ritual nup¡ial. Må mândresc cu o chemåtoare artizanalå, primitå în dar de la un mare vânåtor de munte, aståzi pe meleaguri celeste, båtrânul silvicultor brånean Spiridon ªipoteanu. Me¿teritå dintr-o bucå¡icå de tablå inoxidabilå, îndoitå ¿i gåuritå cu me¿te¿ug de cunoscåtor, glåsuie¿te fårå gre¿ aidoma unui coco¿el de ieruncå teribil de îndrågostit ¿i de ar¡ågos. Aproape cå lucreazå singurå. M-am a¿ezat pe o cioatå, pe când pådurea abia începuse så se dezmor¡eascå în primele raze de soare, care se filtrau în mici curcubeie prin stropii de rouå prin¿i în ¡esåtura pânzelor de påianjen urzite pe ierburi ¿i pe scorburi putrede. Nu la mult timp dupå întâile tatonåri la chemåtoare, s-a auzit un råspuns. Agilul cavaler råtåcitor putea fi chiar ¿i la o sutå de metri depårtare. Cântecul lui a råsunat limpede în lini¿tea atotcuprinzåtoare. I-am råspuns Profitul Agricol 38/2023
provocator ¿i am ridicat de pe genunchi 20-ul, încårcat pe ambele ¡evi cu alice de 2,75 milimetri. Dar fo¿netul apropierii venea din spate, a¿a cå am a¿teptat ca pasårea iritatå de apari¡ia unui bånuit rival så iaså în loc deschis, dându-mi ocol. A¿a s-a ¿i întâmplat. Am aruncat imediat focul, urmat de zbate-
rea stinså a aripilor marmorate printre rugii de mur: pe patul de mu¿chi, micul dar impetuosul tetraonid încremenise, råpus de gelozie. L-am imortalizat în câteva ipostaze ¿i, socotind cå ajunge zilei påcatul ei, am coborât din locul pândei mele, urmând ca, a doua zi în zori, så pun în altå parte la încercare vigilen¡a foco¿ilor cavaleri înaripa¡i. La întoarcere, mi-am amintit cå denumirea ¿tiin¡ificå a ieruncii, Tetrastes bonasia, reflectå cum nu se poate mai bine însu¿irea pe care înainta¿ii i-au apreciat-o dintotdeauna, adicå aceea de mâncare excelentå – bona assa. Dimitrie Cantemir afirmå cå le¿ii, adicå polonezii, i-ar spune „glu¿cå, adicå surdå: seamånå cu un coco¿ sålbatic, înså este mai micå ¿i proastå ¿i surdå din firea ei.” ªi câtå dreptate are Måria Sa, voievodul savant, când încheie: „¿i ierunca mai are o carne ginga¿å ¿i albå, ¿i la gust întrece potârnichile ¿i chiar fazanii.”
Într-adevår, iar savoarea ei ce aminte¿te de gustul de alunå îi este mai bine puså în valoare dupå o zi ¿i o noapte de maturare, în pene, dupå eviscerare. Dupå ce, în diminea¡a urmåtoare, zei¡ele Diana ¿i Fortuna mi-au surâs a doua oarå, în aluni¿ul din coasta pârâului Paltinel, am aninat cei doi coco¿ei de ieruncå sub strea¿ina cabanei din Bâtca Mare, cåptu¿indu-i cu crengu¡e de brad frågezite prin strivire. Dupå-ami-
aza, i-am gåtit la ceaun în smântânå, cu gålbiori târzii ¿i måmåligu¡å pripitå. Prevåzåtor, påstrasem la fundul rani¡ei, pentru orice eventualitate, un ¿ip ceruit de Pinot Noir de Segarcea (unde fusesem, mai an, la gârli¡e), prin rubiniul cåruia lumea pare mai a¿ezatå ¿i mai cuminte, ca un amurg de Brumårel, în cerdac de sihåstrie, dupå o reu¿itå vânåtoare la ierunci cu chemåtoarea, când pâlpâie asupra obcinilor arghezienele: „Niciodatå toamna nu fu mai frumoaså/ Sufletului nostru bucuros de moarte…” Vråjit de farmecul zilei ¿i de miresmele cuhniei, companionul meu, vânåtor doar de iluzii ¿i fantasme autumnale, a ¿tiut så aprecieze cum se cuvine darurile obcinilor, adåugându-le în albumul cu amintiri de neuitat.
Gabriel CHEROIU 49
