Actualitatea creștină nr. 1/2021

Nr. 01/2021 * Anul XXXII * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

Măreția sfântului Iosif constă în faptul că el a fost soțul Mariei și tatăl lui Isus. imagine: desen în tuș negru pentru „La visite de pauvres”, Ca atare, „s-a pus în slujba întreguluiLegendă plan de mântuire”, așa cum afirmă sfântul Ioan ediția Gurăilustrată de Aur. (manuscris), 1923.

(Papa Francisc, Scrisoarea apostolică Patris corde)

PACEA: DARUL LUI DUMNEZEU Familia Amoris laetitia

Prezența lui Dumnezeu înseamnă în același timp puterea lui Dumnezeu, activitatea lui Dumnezeu și cu caracterul tot mai decisiv al clipei unice. www.vladimirghika.ro

Moralitatea folosirii unor vaccinuri anti-Covid-19

Calendar de perete cu sfinții din fiecare lună pentru confesiunea romano-catolică și cea ortodoxă

Calendar romano-catolic, format mic, de birou, disponibil în două variante grafice: una cu portrete de sfinți, alta cu decupaje și gânduri ale Fericitului Vladimir Ghika

Calendar în format clasic de perete, cu toate zilele anului pe o singură pagină

Această exortație dobândește o semnificație specială în contextul acestui An Jubiliar al Milostivirii. În primul rând, pentru că o intenționez ca o propunere pentru familiile creștine, care să le stimuleze să stimeze darurile căsătoriei și familiei și să mențină o iubire puternică și plină de valori, precum generozitatea, angajarea, fidelitatea și răbdarea. În al doilea rând, pentru că își propune să-i încurajeze pe toți să fie semne de milostivire și de apropiere acolo unde viața familială nu se realizează perfect sau nu se desfășoară cu pace și bucurie.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 5)

Calendar liturgic ce conține indicații cu privire la lecturi, sărbători și sfinții zilei, la culorile liturgice, la săptămâna Psaltirii și un indice de nume ale sfinților

Agenda liturgică ce conține ziua lunii și a săptămânii, săptămâna Psaltirii, culoarea liturgică, fazele lunii, denumirea sărbătorii sau a sfântului celebrat, lecturile de la Liturghie, date importante de reținut, novene, hramuri, preoți decedați. Prezintă spații pentru diverse însemnări zilnice și activități recurente

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXII, Nr. 1/2021

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Pacea: darul lui Dumnezeu VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8 10 11 12 13

Semnificații teologice Întâmpinarea Domnului Evenimente Duminica Cuvântului lui Dumnezeu „Har și Dar, lumină și bucurie de Crăciun” Știri ARCB Știri interne/externe

Biserică și societate

14 Social 9 luni de speranță 16 Doctrină socială - DOCAT Pentru o civilizație a iubirii

Suflet tânăr

17 Procrastinare vs. primul pas Christus vivit Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Societate Familia Amoris Laetitia SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei Așteptarea promisiunii Tatălui 24 Sfânta Scriptură - Psalmii Sclipirile luminii de la Betleem 25 Minuni şi sfinţi Sfântul Lazăr, Devasahayam 26 Biserica misionară Opera Misionară Pontificală pentru Propagarea Credinței 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc).

Hilda Bertrand

3 ACTUALITATE

28 Moralitatea folosirii unor vaccinuri anti-Covid-19 CULTURĂ

32 Credință, artă și istorie Un oraș, o istorie.

O biserică, o mărturie 33 Sfântul Iosif, Patron al Bisericii Universale 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 1/2021

22

28

Mesajul redacției Primul număr din cel de-al treizeci și doilea an de apariție al revistei Actualitatea creștină se deschide cu editorialul în care ÎPS Aurel Percă vorbește despre pace ca fiind „darul lui Dumnezeu”. Referindu-se la Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor, Arhiepiscopul Percă a făcut următorul îndemn: „Să ne unim în rugăciune şi să cerem lui Dumnezeu darul unității, atât de scumpă inimii sale, pentru că numai uniți putem da mărturie în fața lumii cu o credibilitate mai mare despre puterea iubirii milostive care izvorăște din Evanghelie.” La paginile 8-9 ne este prezentată semnificația teologică a sărbătorii Întâmpinarea Domnului, celebrată la 2 februarie. La pagina 10 sunt câteva „Indicații pentru Duminica Cuvântului lui Dumnezeu din ianuarie 2021”. Pagina 11 ne înfățișează un eveniment muzical care a avut loc în Catedrala Sfântul Iosif sub titlul „Har și Dar, lumină și bucurie de Crăciun”. Paginile 14-15 prezintă inițiativa „Fii speranță pentru aproapele”.

Rubrica „Biserică și societate” face o pledoarie „pentru o civilizație a iubirii”. La rubrica „Suflet tânăr” ni se vorbește despre „procrastinare vs. primul pas”. La rubrica „Universul familiei”, în prim-plan se află „Familia Amoris Laetitia”, inițiativa pastorală anunțată de Papa Francisc la sfârșitul anului 2020. La rubrica despre psalmi aflăm despre „Sclipirile luminii de la Betleem”. Rubrica „Credință, artă și istorie” ne prezintă „Ansamblul bisericii catolice Sfântul Iacob (Bărăţia)” de la Câmpulung Muscel. În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută și un an nou binecuvântat!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Daniel Gheorghiță Benchea Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Pr. Octavian Enache Liana Gehl Mons. Ieronim Iacob Pr. Ștefan Lenghen Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2021 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Pacea

darul lui Dumnezeu

L

una ianuarie ne introduce într-un Nou An! Înainte de toate, aş vrea să adresez urări pentru ca să fie un an de bucurie, de pace, de seninătate tuturor cititorilor revistei Actualitatea creștină. Totuşi, pentru a se putea realiza, urarea mea are nevoie de o condiție fundamentală: să facem în aşa fel încât Domnul să ne binecuvânteze şi să intre în viețile noastre: „Domnul să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze”! Numai prezența şi binecuvântarea sa ne pot garanta din plin tot ceea ce dorim în noul an.

La începutul acestui an, desigur, cu toții ne exprimăm dorința de a avea un an mai senin şi mai prosper. Poate la începutul acestui an, la lumina a tot ceea ce s-a întâmplat în ţara noastră şi în lumea întreagă, este de înțeles că printre darurile cele mai dorite trebuie să fie cel al sănătății şi înfrângerea totală a virusului, care continuă să aducă atâta neliniște şi nesiguranță în familiile şi în comunitățile noastre. Şi întotdeauna asociem, la început de an, o dorință cu o urare specială: pacea, pe care o invocăm şi o implorăm de la Domnul prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, tocmai în prima zi a Anului Nou. Într-adevăr, pacea este un dar pe care omul îl poate primi numai de la Dumnezeu. În acest moment istoric special, vrem să cerem Domnului nu numai încetarea conflictelor, a neînțelegerilor şi a contrastelor între diferite țări, în comunitățile şi

în mediile în care lucrăm sau în familii, dar fiecare dintre noi trebuie să invoce pacea Domnului pentru propria inimă, pentru cea a fratelui său sau a surorii care este alături de noi, şi să ne îndreptăm şi spre lumea înconjurătoare în care ne mișcăm şi trăim.

Tema propusă de Papa Francisc pentru Ziua Mondială a Păcii în acest an este „Cultura îngrijirii ca o cale a păcii”. Mesajul este o

chemare adresată tuturor, pentru a înlesni drumul către pace prin grija pe care toți oamenii trebuie să o aibă față de semenii lor, față de binele comun, protejarea creației, preocuparea pentru solidaritate, care sunt premise absolut necesare pentru garantarea ei, pentru că „nu există pace fără cultura îngrijirii”: „În acest timp, în care barca omenirii, zguduită de furtuna crizei, înaintează cu greutate căutând IANUARIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

un orizont mai calm și senin, cârma demnității persoanei umane și «busola» principiilor sociale fundamentale ne pot permite să navigăm cu o rută sigură și comună. Fiind creștini, să ținem privirea îndreptată spre Fecioara Maria, Steaua mării și Maica speranței. Toți împreună să colaborăm pentru a înainta spre un nou orizont de iubire și de pace, de fraternitate și de solidaritate, de sprijin reciproc și de primire reciprocă” (Mesajul Papei Francisc).

Peste câteva zile se va încheia şi Timpul Crăciunului, pe care Sfântul Leon cel Mare îl definea „timpul păcii”: „Ce putem găsi mai potrivit, printre darurile lui Dumnezeu, dacă nu pacea, acea pace care a fost vestită pentru prima oară de cântarea îngerilor la nașterea Domnului?

Pacea generează fiii lui Dumnezeu, hrănește iubirea, creează unirea; ea este odihna celor fericiți, este locuință a veșniciei. Misiunea sa specifică şi binefacerea ei specială este aceea de a uni cu Dumnezeu pe cei pe care îi separă de lumea răului” (Cuvântarea 6 pentru Crăciun).

Iată, atunci, de ce este necesar să invocăm pentru inima noastră darul păcii. Dar pacea cere să fie „îngrijită”: fiecare dintre noi, într-adevăr, poate găsi pacea inimii, dacă cultivăm în noi „exigența de a asculta în același timp strigătul celor nevoiași și cel al creației. Din această ascultare atentă și constantă se poate naște o îngrijire eficace a pământului, casa noastră comună, și a săracilor. Dar aceasta (…) nu poate să fie autentic un sentiment de unire intimă cu celelalte ființe din natură, dacă în același timp în inimă nu există duioșie, compasiune și preocupare pentru ființele umane. (…) Pace, dreptate și salvgardare a creației sunt trei probleme complet conectate, care nu se vor putea separa în așa fel încât 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2021

Toți împreună să colaborăm pentru a înainta spre un nou orizont de iubire și de pace, de fraternitate și de solidaritate, de sprijin reciproc și de primire reciprocă.

(Mesajul Papei Francisc)

să fie tratate singular” (Enciclica Laudato si’, 24 mai 2015).

Luna ianuarie este şi o perioadă densă din punct de vedere liturgic; printre atâtea celebrări aş dori să ne oprim la Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor, care se desfășoară între 18 şi 25 ianuarie. „Rămâneți în dragostea mea: veţi aduce multe roade” (cf. In 15, 1-17). Pe bună dreptate Biserica îi invită pe toţi creștinii să se roage în mod intens timp de o săptămână pentru ceea ce este o cerință şi o dorință expresă a lui Isus însuși, când l-a rugat pe Tatăl cu această intenție: „ca toţi să fie una” (cf. In 17,20-21).

Cunoaștem cu toții eforturile pe care Sfântul Părinte Papa Francisc le face în această direcție, dar aş dori să mă opresc asupra cuvintelor pe care Papa le-a adresat cu câțiva ani în urmă participanților la Conferința secretarilor organizării ecumenice internaționale „Christian World Communions” (12 octombrie 2016).

Cu acea ocazie Papa a subliniat că nu este importantă numai munca ecumenică a teologilor, dar că există şi ecumenismul drumului de făcut împreună, care se realizează prin rugăciune şi ajutorarea concretă a fraților: „Să ne rugăm împreună: unii pentru alții şi toți pentru unitate. Şi apoi, să fim aproape de toţi

bărbații şi de toate femeile care suferă nedreptăți, războaie… Toți împreună trebuie să ajutăm. Iubirea față de aproapele. Acesta este ecumenism.

Aceasta este deja unitate. Unitate în drum cu Isus.” În această lună, mai ales în săptămâna dintre 18 şi 25 ianuarie, să ne unim în rugăciune şi să cerem lui Dumnezeu darul unității, atât de scumpă inimii sale, pentru că numai uniți putem da mărturie în fața lumii cu o credibilitate mai mare despre puterea iubirii milostive care izvorăște din Evanghelie.

Recenta enciclică a Papei Francisc, Fratelli tutti (Cu toţii fraţi) a fost recunoscută ca o încurajare importantă pentru toate comunitățile creștine pentru unirea eforturilor în vederea construirii unei culturi a întâlnirii, a solidarității şi a fraternității universale dincolo de granițele politice, sociale şi religioase.

Mulţumindu-vă pentru încrederea pe care o acordați revistei noastre, doresc tuturor cititorilor un reînnoit şi luminos drum în noul an, sub semnul păcii Domnului, sub ocrotirea Preacuratei Fecioare Maria!

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Măreția vieții nu constă în a avea, ci în a iubi Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Oricine are credință simte o mare nevoie de Dumnezeu și, în micimea noastră, ne abandonăm, încredințându-ne deplin Lui.

Domnul îți dă Cuvântul Său, pentru ca tu să îl primești ca pe o scrisoare de iubire pe care a scris-o pentru tine, să te ajute să înțelegi că e alături de tine.

A aduce cult înseamnă a merge la Isus nu cu o listă de cereri, ci cu o singură doleanță: de a rămâne în El. În cult, noi îi permitem lui Isus să ne vindece și să ne schimbe.

„Eu am văzut şi am dat mărturie. Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (In 1,34). Ioan [Botezătorul] a văzut ceva tulburător, adică pe Fiul Preaiubit al lui Dumnezeu solidar cu cei păcătoşi, iar Duhul Sfânt l-a făcut să înţeleagă noutatea nemaiauzită. În timp ce în toate religiile este omul cel care îi oferă şi îi jertfeşte ceva lui Dumnezeu, în ceea ce-l priveşte pe Isus, este Dumnezeu cel care-l oferă pe Fiul Său pentru mântuirea omenirii. […] să ne lăsăm surprinşi de alegerea lui Dumnezeu de a sta de partea noastră, de a fi solidar cu noi, păcătoşii, şi de a mântui lumea de rău.

Să nu presupunem că îl cunoaştem deja pe Isus, că ştim deja totul despre El, ci să ne lăsăm învăţaţi de Duhul Sfânt care ni-l indică pe Isus în interiorul inimii noastre, spunându-ne: El este Fiul lui Dumnezeu care s-a jertfit pentru păcatele lumii.

(Angelus, 19 ianuarie 2020)

Isus ne spune că Dumnezeu este aproape. Cel care locuiește în ceruri a coborât pe pământ, s-a făcut om. A îndepărtat barierele, a redus la zero distanțele. Nu noi am meritat aceasta: El este cel care a venit în întâmpinarea noastră.

Dumnezeu dorește să viziteze acele locuri unde ne gândim că El nu ajunge. De câte ori, în schimb, noi suntem cei care închidem ușa, preferând să ținem ascunse confuziile noastre, opacitățile noastre și formele de duplicitate.

Lui Isus să-i deschidem drumurile noastre cele mai întortocheate, cele pe care le avem în noi și pe care nu vrem să le vedem sau le ascundem, să lăsăm să intre în noi Cuvântul Său […] Iată de ce avem nevoie de Cuvântul Său: ca să ascultăm, printre miile de cuvinte de fiecare zi, acel unic Cuvânt care nu ne vorbește despre lucruri, ci despre viață.

(Omilia Papei în Duminica Bibliei, 26 ianuarie 2020)

Eu încep să iubesc sau pot să încep a iubi pentru că știu că Dumnezeu m-a iubit mai întâi [...] Şi ceea ce fac părinţii cu copilul este ceea ce Dumnezeu a făcut cu noi: a fost cel dintâi care ne-a iubit. Şi aceasta face să se nască şi să crească capacitatea noastră de a iubi. Noi putem să-l iubim pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu a fost cel dintâi care ne-a iubit.

Adevărata iubire este concretă, nu de laborator. Însă există o modalitate destul de ascunsă de a nu-l iubi pe Dumnezeu şi de a nu-l iubi pe aproapele: este indiferenţa. Cel indiferent respinge iubirea autentică şi preferă apa distilată, nevoind să se amestece cu problemele altora.

A nu face rău e bine, dar a nu face binele e rău. Iubirea adevărată trebuie să ducă la a face binele [...], la a-ți murdări mâinile în faptele de iubire.

(Omilia Papei în capela Casei Sf. Marta, 10 ianuarie 2020) IANUARIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Reducerea impactului asupra mediului

Anul pastoral „Familia Amoris Laetitia”

Vaticanul a lansat o serie de proiecte și inițiative vizând reducerea impactului asupra mediului, a deșeurilor și a consumului de energie prin recurgerea la surse regenerabile.

P

entru anul 2050, obiectivul Statului Cetății Vatican este „zero emisii”. Începând cu anul 2008 au fost realizate progrese notabile: a fost instalat un sistem fotovoltaic pe acoperișul sălii Paul al VI-lea, trierea și reciclarea deșeurilor s-a accelerat, iar în anul 2020 nu a fost utilizat niciun pesticid în grădinile Vaticanului. În Vatican a fost dezvoltat un program de reîmpădurire care a permis plantarea a 300 de copaci de specii diferite în trei ani. Unul din obiectivele atinse în 2020 a fost scăparea de pesticide, ceea ce constituie o

Papa Francisc a hotărât proclamarea unui an pastoral intitulat „Familia Amoris Laetitia”.

etapă importantă pentru respectarea mediului. A fost instalat un nou sistem de irigare pentru grădinile Vaticanului, care permite o economie de aproximativ 60 % din resursele de apă.

Sunt recuperate și reciclate hârtia și cartonul, precum și sticlele de plastic (PET). Au fost distribuiți compactori în interiorul Statului Cetății Vatican, iar deșeurile rezultate din întreținerea spațiilor verzi și deșeurile organice sunt transformate în compost de calitate, folosit în grădinile Vaticanului.

Sursa: vaticannews.va

Î aniversări a exortației apostolice n apropierea celei de-a cincea

postsinodale dedicate familiei, Papa Francisc a hotărât proclamarea unui an pastoral special intitulat „Familia Amoris Laetitia” pentru a promova bucuria iubirii familiale. Perioada de desfășurare a acestui an special începe în 19 martie 2021, data de aniversare a publicării exortației menționate, și se încheie în 26 iunie 2022, când are loc cea de-a X-a Întâlnire Mondială a Familiilor. Departamentul pentru laici, familie și viață a pregătit lansarea unui site internet dedicat, AmorisLaetitia.va.

Sursa: vaticannews.va

Anul Sfântului Iosif Suveranul Pontif a proclamat un an dedicat Sfântului Iosif, între 8 decembrie 2020 și 8 decembrie 2021.

L

a 8 decembrie 2020 Papa Francisc a instituit un an al Sfântului Iosif.

Anul a început pe 8 decembrie 2020 și se va încheia pe 8 decembrie 2021. Scopul este ca „fiecare dintre credincioși, urmând exemplul său, să își întărească viața de credință zilnic prin împlinirea totală a voinței lui Dumnezeu”. Decretul informează și că Sfântul Părinte a acordat indulgențe speciale pentru a marca anul. Surse: catholicnewsagency.com; catholica.ro.

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2021

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

O chestiune de forme Diviziunea dintre greci şi latini L’Osservatore Romano, 21 decembrie 2020, p. 9

T

recuse aproape un secol de la Marea Schismă când, în 1149, Papa Eugen al III-lea i-a încredinţat Episcopului de Havelberg, Anselm, misiunea de a cuprinde într-un volum disputele teologice avute, cu ani înainte, la Constantinopol, cu Arhiepiscopul grec Niceta. Aşa s-au născut Antikeimenono – Dialogurile –, în care Anselm se opreşte asupra unicităţii credinţei creştine şi asupra pluralităţii de forme liturgice şi instituţionale pe care aceasta le produce în timp şi spaţiu. Pe marginea operei anselmiene, cercetătorul Riccardo Saccenti a publicat în 2020 studiul La varietà della Santa Chiesa. Unità di fede e pluralità di forme di vita cristiana in Anselmo di Havelberg (Edizioni del Galluzzo, Florenţa).

Subliniind formele şi substanţa acestui argumentum teologic – arată Saccenti –, Episcopul Anselm îşi propune construirea unei perspective capabile să plaseze fracturile dintre Roma şi Constantinopol într-un orizont religios care, la nivelul credinţei (forma credendi), rămâne unitar. Episcopul de Havelberg concepe credinţa drept ceva ce se exprimă în timp dând viaţă unei multiplicităţi de forme; cu fiecare etapă istorică, ele ajută la clarificarea şi mai buna cunoaştere a conţinutului credinţei în sine, care rămâne stabil, ca un întreg care este unul şi unic.

Astfel, diviziunea dintre greci şi latini apare ca o chestiune de forme, care au, într-adevăr, importanţa lor,

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Criza ca germen de noutate

dar care, deşi derivă din credinţă, rămân totuşi distincte de ea.

Ideea că Bisericii îi sunt specifice o unitate şi o unicitate de credinţă care coexistă şi chiar determină o pluralitate de forme prinde contur în lucrarea lui Anselm şi din confruntarea cu perspectivele teologice ale Patriarhului Veneţiei, Dimitrie, şi mai ales cu cele ale lui Anselm de Canterbury, care tocmai în delicata dezbatere cu grecii subliniaseră de mai multe ori legitimitatea convieţuirii a două tradiţii diverse. Se conturează astfel, în acea perioadă a Europei latine, o abordare teologică capabilă să dea seamă de diviziunile doctrinare, recunoscând legitimitatea diverselor instanţe de forma vivendi ale creștinismului în măsura în care fiecare este o reafirmare a credinţei şi, deci, rodul unei depline reformatio.

Traducere şi adaptare de Liana Gehl, după Riccardo Saccenti

P

ostată în octombrie 2020 de către Samer Cheaib, un medic ginecolog din Dubai, această fotografie a fost considerată de multe persoane imaginea simbol a anului care tocmai s-a încheiat, deoarece în ea vedem exprimată forţa vieţii care depăşeşte orice adversitate.

L’Osservatore Romano a prezentat-o pe prima pagină a numărului din 21 decembrie, ziua solstiţiului de iarnă, ca pentru a sugera că cea mai lungă noapte a trecut. Este o imagine a speranţei care ne reaminteşte că şi durerea, şi momentele de criză ne pot ajuta, după cum afirmă Papa Francisc, să ne recuperăm autenticitatea şi să devenim oameni mai buni.

OR 21 decembrie 2020, p. 1 IANUARIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS Semnificații teologice

D

umnezeule, originea şi izvorul luminii, care i l-ai arătat astăzi bătrânului Simeon pe Cristos, lumina spre luminarea neamurilor, te rugăm cu umilinţă să binevoieşti a sfinţi † cu binecuvântarea ta aceste lumânări şi a asculta rugăciunile poporului tău, care s-a adunat aici ca să le poarte spre lauda numelui tău.

Întâmpinarea Domnului Sărbătoarea Întâmpinării Domnului, sau a Purificării Sfintei Fecioare, a fost introdusă în secolul al VII-lea de către Papa Sergiu I. Sărbătoarea Întâmpinării Domnului se succedă în mod firesc după Crăciun, Epifanie și Botezul Domnului.

T

radiţia liturgică romană vede în sărbătoarea Întâmpinării Domnului o încheiere naturală a timpului manifestării, adică Crăciunul, Epifania, Botezul Domnului. Sărbătoarea, care îşi trage originile din Orient, celebrează evenimentul întâlnirii bătrânului Simeon cu Pruncuşorul Isus la templul din Ierusalim (Lc 2,22-35). De aici şi numele cu care era cunoscută în vechime de Hypapante, adică întâlnire. Este o sărbătoare a manifestării, a revelării, deoarece bătrânul Simeon îl descoperă pe Pruncuşorul Isus ca „lumină spre luminarea neamurilor 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2021

şi slava poporului tău, Israel!” (Lc 2,32). Şi pentru că întâlnirea a fost determinată de necesitatea Sfintei Fecioare de a se purifica la 40 de zile după naştere, conform prescripţiilor Legii (Lev 12, 1-8), sărbătoarea s-a răspândit în Occident începând cu secolul al VIIlea sub numele de Purificatio Beatae Virginis Mariae, nume sub care a rămas până la reforma preconciliară a calendarului, din 1960, când i s-a restituit caracterul originar cristologic.

Formare şi evoluţie

Primele mărturii scrise despre celebrarea sărbătorii le avem destul

de tardiv, de la o pelerină spaniolă în Ţara Sfântă care se chema Egeria, care a consemnat într-un jurnal călătoriile sale din anii 381-386. Egeria ne mărturiseşte că sărbătoarea avea loc la 40 de zile după Epifanie (adică 14 februarie, deoarece Crăciunul în Orient încă nu era celebrat pe 25 decembrie, ci pe 6 ianuarie) şi că avea un caracter foarte solemn, aproape ca şi cum ar fi fost Paştele. O procesiune mare se forma şi se îndrepta spre biserica Anastasis (Bazilica Învierii).

Mărturia Egeriei însă nu aminteşte nimic despre obiceiul de a purta în procesiune lumânări aprinse, care va apărea abia un secol mai târziu.

Despre aceasta ne dă mărturie Ciril din Alexandria († 444) în una dintre predicile sale.

Din Ierusalim, sărbătoarea s-a răspândit rapid în tot Orientul şi mai apoi şi la Roma, unde a fost introdusă de Papa Sergiu I (687-701), care a introdus şi „Mielul lui Dumnezeu” în liturgie. Aici era celebrată pe 2 februarie, adică la 40 de zile după Naşterea Domnului, întrucât deja se definitivase în toată lumea creştină

FOCUS

practica sărbătoririi Crăciunului pe 25 decembrie. La Roma, sărbătoarea a fost orientată mai degrabă înspre purificarea Mamei decât înspre manifestarea Fiului. Ordo XX ne indică faptul că avea loc o procesiune cu lumânări aprinse ce pornea de la biserica Sf. Adrian din Forul Roman până la Bazilica Santa Maria Maggiore (cca 1,4 km). Papa şi diaconii îmbrăcau veşminte de culoare neagră, penitenţială. La biserica Sf. Adrian avea loc rugăciunea zilei, se pornea procesiunea cu lumânările aprinse, iar la Bazilica Santa Maria Maggiore avea loc restul Liturghiei. Lumânările erau aprinse de la un foc pregătit special pentru această circumstanţă. Mărturie stau diverse formulare antice care încep celebrarea cu „Benedictio novi luminis” sau „Benedictio ignis novi”, binecuvântarea focului nou, aproape ca de Paşte. Încă nu se aminteşte absolut nimic de o rugăciune specială de binecuvântare a lumânărilor, care va intra în liturgie două secole mai târziu, venind din Galia.

După Liturghie, lumânările erau duse acasă de către credincioşi, care le aprindeau când erau furtuni, epidemii, dificultăţi, sau la căpătâiul muribunzilor.

După cum se observă, în Occident sărbătoarea a trecut repede de la celebrarea manifestării Domnului Cristos la o celebrare cu caracter penitenţial, de purificare, având-o mai degrabă în centru pe Fecioara Maria.

S-a încercat să se explice această schimbare radicală de conţinut pornind de la o practică folosită adesea de creştinismul primelor secole: oferirea unei alternative creştine care să dezrădăcineze o sărbătoare păgână şi s-o înlocuiască. Şi care era sărbătoarea romană cea mai dragă care avea loc în acea perioadă? Lupercalia!

Aceasta era una dintre cele mai vechi şi îndrăgite sărbători ale romanilor,

existând chiar dinaintea Urbei, preluată din cultura Sabinilor. Avea loc între 13 şi 15 februarie, fiind un ritual anual de purificare a oraşului, de sănătate şi fertilitate a femeilor şi a câmpului care era ars, curăţat, şi care urma să germineze. Preoţii zeului Lupercus sau Faun în cultura greacă (cel care a ajutat lupoaica să aibă grijă de Romulus şi Remus, drept pentru care era văzut ca patronul femeilor însărcinate sau care doreau o sarcină) sacrificau o capră, rupeau carnea în fâşii şi cu aceste instrumente în formă de bici, numite februa (de aici şi numele lunii Februarie şi al febrei, văzută ca purificare prin sudaţie), cutreierau dealul Palatin aproape goi şi loveau oamenii şi cu precădere femeile care le ieşeau în cale, pentru purificare şi fertilitate. E inutil a mai adăuga că devenise şi o sărbătoare a indecenţei. Lupercalia a fost abolită de Papa Gelasiu I (492-496), după lungi şi aprige lupte de convingere, fiind chiar ridiculizat de unii senatori. Această sărbătoare era atât de bine înrădăcinată, încât o aminteşte şi Sf. Augustin în De civitate Dei (Civ. XVIII.12.17).

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului, sau a Purificării Sfintei Fecioare, introdusă în secolul al VII-lea de Papa Sergiu I, un papă cu origini siriace (Antiohia), necrescut aşadar în vechile practici romane, nu avea deci cum să înlocuiască Lupercalia, care deja dispăruse din secolul al V-lea. În concluzie, sunt de evitat alăturări şi asemănări prea uşoare, chiar dacă sunt tentante.

Celebrarea astăzi

În zilele noastre, celebrarea îmbracă un caracter foarte festiv (rugăciuni speciale, procesiune cu lumânările aprinse, Gloria) şi ne transmite că în imaginea bătrânilor Simeon şi Ana, care au mers cu o bucurie nespusă la

Templu, fiind mânaţi de Duhul Sfânt, ne regăsim şi noi creştinii, care îl întâmpinăm pe Cristos, Lumina lumii, nădăjduind să fim şi noi găsiţi vrednici de a fi luminaţi şi purificați prin strălucirea măririi sale.

Sunt două forme de celebrare propuse în Liturghier, în funcţie de oportunităţile pastorale: prima, care porneşte din afara bisericii, având loc procesiunea de intrare în sfântul lăcaş, templul Domnului, şi a doua care nu presupune mişcare procesională, pe loc, în biserică. Aceasta ar fi singura diferenţă, în rest sunt la fel.

Desfășurarea: - Preotul, îmbrăcat în veşminte albe, începe cu semnul Sfintei Cruci.

- Urmează imediat un îndemn - Rugăciunea de binecuvântare a lumânărilor - Stropirea cu apă sfinţită a lumânărilor, apoi, dacă are loc, procesiunea, introdusă de cuvintele Pr.: Să mergem în pace, în întâmpinarea Domnului!

Toţi: În numele lui Cristos. Amin.

- Gloria, Rugăciunea zilei şi Liturghia în mod obișnuit.

Concluzie

Liturgia actuală nu lasă niciun dubiu asupra caracterului festiv, de întâlnire, de bucurie – nu purificator – al celebrării. Ritul este considerat ca un drum care, pornind de la exemplul bătrânilor Simeon şi Ana, îi conduce pe credincioşi la întâlnirea cu Cristos, de data aceasta la masa euharistică, pregustare a întâlnirii definitive, cea eshatologică. Aceasta este iteraţia teologică pe care, de altfel, orice celebrare liturgică o presupune: îndreptarea privirii de la cele trecătoare, lăsate de Dumnezeu ca semn, înspre perfecţiunea perenă; completarea bucuriei de acum în bucuria veşnică, fără de sfârşit, Deo adiuvante.

Text: Pr. Gabriel Anghel IANUARIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS EVENIMENTe

C

ând Sfânta Scriptură este citită în același spirit cu care a fost scrisă, rămâne mereu nouă. Vechiul Testament nu este niciodată vechi, odată ce l-am făcut să intre în Noul Testament, fiindcă totul este transformat prin unicul Duh care îl inspiră. Orice text sacru posedă o funcție profetică: nu privește viitorul, ci prezentul celui care se hrănește cu acest Cuvânt.

(Papa Francisc, Scrisoarea apostolică Aperuit illis, 30 septembrie 2019, 12)

Duminica Cuvântului lui Dumnezeu Duminica Cuvântului lui Dumnezeu se va celebra în anul 2021 pe 24 ianuarie, duminica a III-a din timpul de peste an. Congregația liturgică a Vaticanului a emis o notă pe 19 decembrie 2020 pentru a încuraja parohiile catolice din întreaga lume să celebreze cu o nouă vigoare Duminica Cuvântului lui Dumnezeu.

C

ongregația pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor sugerează modalități prin care catolicii ar trebui să se pregătească pentru ziua dedicată Bibliei. Textul datat pe 17 decembrie 2020 și semnat de prefectul Congregației, Cardinalul Robert Sarah, și de secretar, Arhiepiscopul Arthur Roche, precizează: „Scopul acestei note este de a ajuta la retrezirea, în lumina Duminicii Cuvântului lui Dumnezeu, a conștientizării importanței Sfintei Scripturi pentru viețile noastre de credincioși, începând cu rezonanța ei în liturgie, 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2021

care ne plasează într-un dialog viu și permanent cu Dumnezeu.”

Papa Francisc a instituit duminica Cuvântului lui Dumnezeu cu scrisoarea apostolică Aperuit illis la 30 septembrie 2019, la aniversarea a 1.600 de ani de la moartea Sfântului Ieronim.

S-a stabilit ca dată de celebrare a treia duminică a timpului de peste an, care va fi pe 24 ianuarie 2021. Congregația afirmă: „O zi dedicată Bibliei nu ar trebui privită ca un eveniment anual, ci mai degrabă ca un eveniment pe tot parcursul unui an, pentru că trebuie în mod urgent să creștem în cunoașterea și în dragostea noastră

pentru Scripturi și pentru Domnul Înviat, care continuă să își rostească cuvântul și să frângă pâinea în comunitatea credincioșilor.”

Documentul enumeră 10 îndrumări pentru marcarea zilei. Încurajează parohiile să ia în considerare o procesiune de intrare cu Evanghelierul „sau pur și simplu așezarea Evanghelierului pe altar”. Le sfătuiește să urmeze lecturile indicate „fără a le înlocui sau a le elimina și folosind doar versiuni ale Bibliei aprobate pentru uz liturgic”, recomandând în același timp cântarea Psalmului responsorial. Congregația îndeamnă episcopii, preoții și diaconii să ajute oamenii să înțeleagă Sfânta Scriptură prin predicile lor. Congregația subliniază și importanța amvonului, de la care cuvântul lui Dumnezeu este proclamat în bisericile catolice. „Duminica Cuvântului lui Dumnezeu este, de asemenea, un prilej potrivit pentru a aprofunda legătura dintre Sfânta Scriptură și Liturghia Orelor, rugăciunea Psalmilor și cântările Oficiului, precum și lecturile biblice.”

Sursa: catholica.ro

FOCUS EVENIMENTe

„V

enirea lui Dumnezeu în lume este «har» pentru a ne spune că este cu totul gratuită. În timp ce aici pe pământ totul răspunde logicii lui a da pentru a avea, Dumnezeu vine în mod gratuit. Iubirea Lui nu este negociabilă: nu am făcut nimic pentru a o merita și nu o vom putea recompensa niciodată. Ce e de făcut în fața acestui har? Un singur lucru: să-l primim ca dar.”

(ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit Romano-Catolic de București)

„Har și Dar, lumină și bucurie de Crăciun” Printr-un comunicat de presă emis la 23 decembrie 2020 era anunțat un eveniment muzical unic organizat și produs de Arhiepiscopia Romano-Catolică de București. Evenimentul s-a intitulat „Har și Dar, lumină și bucurie de Crăciun”, s-a desfășurat în Catedrala Sfântul Iosif și a fost transmis de TVR 2.

D

ifuzarea evenimentului s-a făcut în seara de Ajun, pe 24 decembrie, 2020, ora 22 – „un cadou pentru telespectatori, dintr-un lăcaș de cult cu o puternică încărcătură spirituală”. Evenimentul a fost realizat în coproducție cu SRTv, în parteneriat cu asociația Cultura pe Cuvânt și asociația SIGNIS România și cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte.

Evenimentul s-a concretizat într-un concert susținut de Orchestra Simfonică București, sub bagheta compozitorului Andrei Tudor și partici-

parea artiștilor Andra, Paula Seling, Luminița Anghel, Dalma, George Miron și mulți alții. ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit romano-catolic de București, explică astfel semnificația titlului evenimentului: „Venirea lui Dumnezeu în lume este «har» pentru a ne spune că este cu totul gratuită. În timp ce aici pe pământ totul răspunde logicii lui a da pentru a avea, Dumnezeu vine în mod gratuit. Iubirea Lui nu este negociabilă: nu am făcut nimic pentru a o merita și nu o vom putea recompensa niciodată. Ce e de făcut în fața acestui

har? Un singur lucru: să-l primim ca dar.” „Sunt extrem de onorat de invitația Catedralei Sf. Iosif pentru că în primul rând mi-a dat prilejul de a mă reîntoarce la pupitrul Orchestrei Simfonice București, alături de tatăl meu, Ionel Tudor. Vă invităm la un concert absolut minunat, cu energie extrem de specială în pragul Crăciunului”, a spus compozitorul și dirijorul Andrei Tudor. „După o lungă perioadă de timp am reușit să ne revedem cu muzicienii Orchestrei Simfonice București, alături de interpreți dragi într-un concert frumos, un concert sensibil, cu voci foarte mari și foarte frumoase, un repertoriu adecvat sărbătorilor.

Un concert care să meargă direct la sufletele dumneavoastră”, a adăugat compozitorul și dirijorul Ionel Tudor.

Din cauza condițiilor sanitare actuale, evenimentul muzical „Har și Dar, lumină și bucurie de Crăciun” nu a implicat participarea fizică a publicului în Catedrala Sf. Iosif, iar organizatorii au respectat toate măsurile igienico-sanitare în vigoare.

IANUARIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS ȘTIRI ARCB

bucurești

Ajunul Crăciunului La biserica Adormirea Maicii Domnului din București, în Ajunul Crăciunului Sfânta Liturghie a fost celebrată de Pr. Mihai Mărtinaș și Pr. Viorel Cuș. Înainte de Liturghie, corul parohiei, prin colindele interpretate, i-a introdus pe cei prezenți în atmosfera de sărbătoare.

1 decembrie (ilfov)

Hram

Pe 12 decembrie, comunitatea de la 1 Decembrie și-a sărbătorit patronul, Fericitul Anton Durcovici.

Liturghia de hram a fost prezidată de ÎPS Aurel Percă, alături de preoți din parohii vecine. bucurești

Aniversare ÎPS Aurel Percă, în cadrul Liturghiei celebrate în sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri, a adus mulțumire lui Dumnezeu pentru darul episcopatului, deoarece pentru toți cei trei episcopi ai Arhidiecezei de București este ziua consacrării episcopale (ÎPS Ioan Robu – 1984; ÎPS Aurel Percă – 1999; PS Cornel Damian – 2003).

12

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2021

Solemnitate

Hirotonire de diaconi

În solemnitatea Nașterii Domnului, Liturghia în Catedrala Sf. Iosif a fost prezidată de către ÎPS Aurel Percă.

A

lături de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, au concelebrat PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit de București și preoții Catedralei. La Liturghie a cântat corul Catedralei Sfântul Iosif avându-l ca dirijor pe Andrei Stănculescu. În cadrul omiliei, ÎPS Aurel Percă a explicat semnificația Crăciunului, „sărbătoarea bucuriei, sărbătoarea iubirii lui Dumnezeu, ziua recunoștinței”. „Astăzi adorăm iubirea lui Dumnezeu, care s-a făcut trup. De aceea, toate gândurile și sentimentele trebuie să se îndrepte spre Cel care a venit pentru noi pe pământ.” În ritmul rapid al vieții cotidiene, sărbătorile Crăciunului ne ajută „să găsim timp să contemplăm misterul, adevărul pe care ni-l propune Biserica”. La finalul Sfintei Liturghii, ÎPS Aurel Percă le-a adresat credincioșilor tradiționala urare de Crăciun.

Au fost hirotoniți la Iași trei noi diaconi pentru Arhidieceza Romano-Catolică de București.

P

e 8 decembrie, în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, în Catedrala Sfânta Fecioară Maria, Regină din Iaşi au fost hirotoniţi 17 diaconi prin impunerea mâinilor şi rugăciunea de consacrare a PS Iosif Păuleţ, Episcop de Iaşi. Trei dintre noii diaconi sunt pentru Arhidieceza de București: Iulian Cochior (Valea Mare), Iosif-Adrian Fechet (Barticeşti) și Paul-Gabriel Onode (Somuşca). În cadrul predicii, PS Iosif Păuleț i-a încurajat pe noii diaconi în misiunea pe care Biserica le-o încredințează: „aceea de a fi mesageri ai iubirii lui Dumnezeu în lume, de a aduce mângâierea şi alinarea lui Dumnezeu oamenilor care au nevoie de ele”.

Vizită pastorală Pe 20 decembrie, în duminica a IV-a din Advent, ÎPS Aurel Percă a prezidat Sfânta Liturghie la biserica Sfânta Elena din București.

A

lături de ÎPS Aurel Percă, au concelebrat parohul locului, Pr. Petru Husariu, Pr. Emil Moraru, Pr. Gabriel Popa și Pr. Eugen Răchiteanu. La omilie, Arhiepiscopul Percă a spus că lecturile ne arată „cum lucrează Dumnezeu în istoria oamenilor” și i-a invitat pe credincioși „să-l lase pe Dumnezeu să intre în inima lor”, căci „Dumnezeu intră acolo unde este lăsat să intre”. A mai vorbit despre disponibilitatea Sfintei Fecioare Maria de a primi Cuvântul lui Dumnezeu și de a colabora la planul Său.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Decorație pentru Mons.

Miguel Maury Buendía Mons. Miguel Maury Buendía i s-a decernat de către Președintele României, Klaus Iohannis, Ordinul Național „Serviciul Credincios”.

P

Aniversare PS Mihai Frățilă și PS Vasile Bizău au aniversat la 16 decembrie 13 ani de la consacrarea întru episcopat.

P

reședintele României, Klaus Werner Iohannis, i-a conferit Mons. Miguel Maury Buendía, Decanul Corpului Diplomatic și Nunțiu Apostolic în România și Republica Moldova, Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de „Mare Cruce” în semn de înaltă apreciere pentru contribuția deosebită avută la dezvoltarea și aprofundarea relațiilor pe multiple planuri dintre România și Sfântul Scaun și pentru susținerea dialogului interconfesional.

Mons. Maury Buendía s-a îngrijit de numirea a diverse scaune episcopale catolice din țară și a fost implicat în pregătirea și realizarea Vizitei Apostolice a Papei Francisc, desfășurate în perioada 31 mai – 2 iunie 2019.

reasfinția Sa Mihai Frățilă, Episcopul Eparhiei „Sfântul Vasile cel Mare” de București, și Preasfinția Sa Vasile Bizău, Episcop al Eparhiei GrecoCatolice de Maramureș, au aniversat pe 16 decembrie treisprezece ani de episcopat. Cei doi ierarhi au fost aleși episcopi de Sinodul Bisericii Române Unite cu Roma și recunoscuți de Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea. Au fost hirotoniți în Catedrala Sfânta Treime din Blaj în 16 decembrie 2007, la doi ani de la ridicarea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, la rangul de Arhiepiscopie Majoră.

Ordinul „Serviciul Credincios” a fost înființat de Regele Carol I în 1878 și a fost reintrodus de șeful statului la 31 martie 2000 cu cinci grade. Acesta este al doilea ordin național, după Steaua României, iar gradul de „Mare Cruce” este limitat la 120 de civili și 30 de militari.

Irak

Franța

Crăciunul – zi liberă

150 de ani de la apariția întâlnirea pentru prietenia între popoare Fecioarei Maria

Începând cu anul 2020, Crăciunul a devenit zi liberă pe tot teritoriul irakian. Aceasta este decizia membrilor parlamentului irakian, care și-au exprimat în unanimitate acordul cu privire la propunerea făcută în cursul ultimelor luni și devenită publică cu ocazia unei întâlniri între președintele irakian, Barham Saleh, și patriarhul de Babilon al caldeenilor, Cardinalul Louis Raphaël Ier Sako. Papa Francisc va efectua o călătorie apostolică în Irak între 5 și 8 martie 2021.

Sanctuarul Notre Dame de Pontmain celebrează 150 de ani de la apariția Fecioarei Maria, începând cu 17 ianuarie 2021 și până pe 16 ianuarie 2022. Pe 17 ianuarie 2021, Cardinalul secretar de stat Pietro Parolin prezidează festivitățile. Pentru a marca începutul anului jubiliar sunt organizate trei zile de festivități pe 15, 16 și 17 ianuarie 2021. Apariția Fecioarei Maria a avut loc la Pontmain în timpul războiului cu Prusia, pe 17 ianuarie 1871, între orele 18,30 și 21.

Italia

Între 20 și 25 august 2021 se va desfășura la Rimini întâlnirea pentru prietenia între popoare. Întâlnirea se intitulează „Curajul de a spune «eu»” și își propune să fie o invitație la redescoperirea măreției propriei vieți, pentru ca prin dialog și creativitate aceasta să devină mai rodnică. În acest scop a fost lansată noua versiune a site-ului manifestării: www.meetingrimini. org, precum și o aplicație „Meeting di Rimini”, disponibilă pentru smartphone și tabletă.

IANUARIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate SOCIAL

9 luni de speranță

A

u trecut mai bine de zece luni de când lumea întreagă se confruntă cu această pandemie de coronavirus. În tot acest timp, spiritul altruist din oameni nu a putut rămâne nepăsător în fața greutăților pe care unii le-au resimțit, mai mult decât alții. Astfel, au apărut inițiative prin care oamenii s-au adunat împreună pentru a sprijini rezistența în fața efectelor care nu au întârziat să apară. Dorința de implicare trezită în oamenii de bunăvoință este modul lui Dumnezeu de a ne transmite că rămâne solidar cu noi în fața suferinței și a provocărilor, deși omul, de cele mai multe ori, este artizanul suferinței înseși, atunci când uită de aproapele și se privește într-un mod egoist.

O asemenea inițiativă poartă numele „Fii speranță pentru aproapele!”. Este acțiunea prin care Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului, în numele Arhiepiscopiei de București, a dorit să arate că Biserica locală este atentă 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2021

la nevoile enoriașilor săi, și nu numai. Este atentă la oameni, dar mai ales la a trăi cuvintele Mântuitorului: „Adevăr vă spun: tot ceea ați făcut unuia dintre frații mei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40) Aceste cuvinte stau, de fapt, la baza proiectului, dar sunt și forța de care organizatorii au nevoie pentru a înfrunta provocările cu care se confruntă în anumite momente.

Proiectul a debutat în starea de urgență, dorind să fie o alternativă pentru instituțiile locale care ajutau familiile aflate în izolare la domiciliu.

De asemenea, s-a intenționat a se crea un cadru pentru cei care ar fi dorit să se implice în ambientul eclezial sau să continue experiența de voluntar trăită cu ocazia vizitei Papei Francisc la București (2019). Proiectul a continuat și după starea de urgență, însă obiectivul său s-a extins: au început să fie ajutați și cei nevoiași, material sau sub alte forme.

Condițiile pentru ca un voluntar să se implice au rămas aceleași: vârsta minimă 18 ani, iar pentru

deplasarea către beneficiari, voluntarul este responsabil să țină cont de măsurile cerute de autorități: să fie sănătos, să poarte mască și să se dezinfecteze înainte și după contactul cu familia vizitată. Coordonatorii pun la dispoziție măști, mănuși și dezinfectant.

Există posibilitatea de a sprijini proiectul prin donații sau prin achiziția de bunuri care apoi să fie trimise direct la familia în necesitate, prin curierat. În cazul de față, este necesar de contactat coordonatorii proiectului (cdptbucurești@gmail.com) pentru fi exprimată opțiunea pentru o asemenea formă de implicare și pentru a primi informațiile necesare.

Binefăcătorii sunt anunțați de fiecare dată când donația lor își atinge finalitatea dorită.

Pe site-ul Centrului Diecezan (www.cdpt.ro), la rubrica Voluntariat, există două formulare puse la dispoziție atât pentru înscrierea voluntarilor, cât și pentru cei care doresc să sesizeze nevoia de sprijin într-o situație personală sau pentru o altă persoană sau familie. Se analizează fiecare caz și se caută soluția potrivită. Proiectul nu este adresat doar celor din București, ci tuturor credincioșilor de pe teritoriul Arhidiecezei. Dacă într-o localitate nu sunt voluntari înscriși pentru implicarea în proiect, sunt cooptate autoritățile locale.

Procedura de lucru este simplă, chiar dacă timpul alocat fiecărui caz diferă de la situație la situație, uneori nefiind unul scurt: se primește sesizarea, este contactat posibilul beneficiar, se obțin informații pentru a vedea care sunt nevoile sale, se cooptează voluntari disponibili care merg și achiziționează cele necesare, apoi sunt puși în contact direct (voluntarbeneficiar) pentru a discuta alte detalii (produse prioritare, adresă etc.).

Biserică și societate

După nouă luni de activitate, efectele eforturilor nu au întârziat să apară. În proiect s-au înscris până acum 25 de voluntari, cu vârste cuprinse între 18 și 53 de ani. Majoritatea sunt din București, însă sunt doritori de implicare și din localități ca Popești-Leordeni, Otopeni, Chiajna sau Ploiești.

Majoritatea beneficiarilor sunt familii nevoiașe, dar și persoane singure sau în vârstă. În general, aceștia au primit pachete cu alimente, dar au existat și situații aparte, când s-a plătit chiria sau doar s-a oferit asistență la domiciliu, pentru incapacitate de mișcare. Până în prezent, s-au rezolvat 28 de sesizări. Dincolo de lucrurile primite, ceea ce a născut speranța în inimile lor nu au fost doar darul material, ci și disponibilitatea sau zâmbetul cu care voluntarii își întâlneau aproapele în necesitate.

Pentru a ajunge la aceștia, în anumite cazuri s-au născut colaborări rodnice, prin care s-a facilitat accesul la informații sau chiar la adresa de domiciliu a celor ce urmau să fie ajutați. Printre colaboratori amintim pe Frații Mariști ai Școlilor, Carmelitanele Misionare, Muncitoarele lui Isus, Însoțitoarele Credincioase ale lui Isus, Misionarele Carității.

Aportul binefăcătorilor este un pilon esențial pentru ca proiectul să se deruleze în continuare. Dumnezeu a atins inimi care au răspuns afirmativ la provocare, arătându-și astfel disponibilitatea de a deveni parte din proiect, dar mai mult decât atât, speranță pentru aproapele. O minune care încă animă proiectul este aceea că, până acum, niciodată nu s-a întâmplat să fie nevoie de ajutor și să nu existe resurse materiale sau umane. De fiecare dată când se micșorau resursele, apăreau oameni empatici care refăceau necesarul dorit. Este un

semn concret că responsabilul principal al proiectului este Providența, iar oamenii implicați, colaboratorii săi.

Iată câteva mărturii din partea celor care au întâlnit proiectul sub diferite forme: „Ea (voluntarul) a venit într-un moment în care eu eram într-o situație destul de proastă și nu prea vedeam cum mă voi descurca, or, ajutorul ei a fost benefic. Nu numai faptul că ai un handicap, dar psihic ai nevoie de un ajutor. Programul acesta este foarte bun.” (Maria Maxim, beneficiar) „Prietena mea mi-a mărturisit că a fost o mană cerească ajutorul pe care mătușa ei l-a primit de la acești voluntari. Și chiar a fost surprinsă că totul a fost făcut în mod gratuit.” (Sr. Gema Cochior, Congregația Muncitoarele lui Isus, persoană de legătură) „Am avut marele noroc, de când a început starea de urgență și până acum, să pot să lucrez de la domiciliu, și atunci îmi făceam și treaba mea și ajungeam și acolo unde era nevoie.

Inițial, m-am speriat pentru că persoana pe care am asistat-o are nevoie de îngrijire continuă. Am zis: wow!!!

E prima oară când fac asta. Nu știu dacă voi reuși. Dar mi-am pus încrederea în Cel de Sus și am zis: hai că pot!” (Georgiana Nechita, voluntar) „Dar din dar se face rai, asta contează întotdeauna, odată ce ești ajutat, să ajuți și tu alte persoane. Inițial, am auzit de voluntari printr-un prieten, dânșii ne-au anunțat, m-a întrebat dacă sunt de acord să ne ajute.

Am răspuns că orice ajutor pentru noi contează. Mai ales că am rămas singura întreținătoare a familiei, soțul a decedat acum 9 luni de zile.

Voluntarii ne-au contactat și ne-au venit în ajutor.” (Mihaela, beneficiar) „Toată lumea se întreabă de ce s-ar implica în aceste cazuri, în

pofida acestor condiții. Eu aș vrea să întorc întrebarea invers: de ce nu te-ai implica datorită acestor condiții?

Familia pentru care am fost cooptat nu ne-a cerut multe, dar am pus mai mult, pentru că este nevoie.” (Rafael Ropotă, voluntar) „Mi-am dorit să ajut nu numai bătrânii, ci și tinerii care au nevoie. Ai niște așteptări când pleci, îți faci niște planuri, dar pe parcurs se dovedește a fi total diferit de ce ai gândit. Sunt alte emoții. Una este să-ți imaginezi, alta este să faci, să treci prin acele momente. Este ceva unic. Să vezi că cineva chiar are nevoie de ajutor și îl poți ajuta. Simți bucuria lor, simți ceva ce nu se poate descrie neapărat în cuvinte, pentru că tu simți acel lucru pe care îl faci. E bucuria aceea de a ajuta pe cineva. Dacă am fi mai mulți să facem asta, am duce-o mai bine.” (Steluța Voicu, voluntar) „Sunt mulți oameni care așteaptă un ajutor, un semn de apropiere, un semn de iubire, iar în acest program, mai ales în aceste zile și în această perioadă când încă multă lume are de suferit de pe urma pandemiei de coronavirus, se pot face multe lucruri frumoase. Binecuvântez orice inițiativă a celor care se vor implica: voluntari, poate participanți direcți, dar și beneficiarii acestui program, pentru că toți trebuie să simțim, unii pentru alții, iubirea lui Dumnezeu care se concretizează în momente grele. Domnul să vă ajute pe toți cei care vă implicați și să aveți bucuria în suflet că tot ceea ce veți face va fi trecut prin filtrul bunătății lui Dumnezeu; cred că se va întoarce acest efort și acest sacrificiu al dumneavoastră în favoarea multora care vor fi, la rândul lor, plini de recunoștință.” (ÎPS Aurel Percă) Pr. Marian Blaj, Coordonator proiect IANUARIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate doctrină socială - docat

„A

ș prefera chiar și cea mai rea lume creștină în fața celei mai bune păgâne, pentru că într-o lume creștină există spațiu pentru cei cărora nicio lume păgână nu le-a acordat spațiu: pentru infirmi și bolnavi, bătrâni și slabi, și mai mult decât spațiu, există pentru ei iubire.”

(Heinrich Boll)

Pentru o civilizație a iubirii Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

I

ată-ne ajunși și la ultimul capitol al ghidului nostru de popularizare a învățăturii sociale și comunitare ce aparține Bisericii Catolice, pe numele său DOCAT. În acest ultim capitol se dorește aducerea unor clarificări și oferirea răspunsurilor necesare unor întrebări ce încep asemenea întrebărilor copiilor: DE CE? Să observăm deci, pe scurt, răspunsul unor astfel de „de ce”-uri.

De ce a fi creștin nu este doar o chestiune privată?

Noi toți, cei care suntem botezați și miruiți, chiar dacă nu ni s-a încredințat poate pentru aceasta misiunea proprie de preot, diacon, catehet, profesor de religie, suntem „ambasadorii” și „martorii” evangheliei. Pentru a capacita această misiune de a proclama prin cuvânt și faptă împărăția lui Dumnezeu, primim cele șapte daruri ale Duhului Sfânt: cunoașterea, înțelegerea, sfatul, 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2021

știința, tăria, frica de Dumnezeu și evlavia. „Căci este evident că voi sunteți scrisoarea lui Cristos,... scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul lui Dumnezeu cel viu, nu pe table de piatră, ci... în inima de carne” (2Cor 3,3).

De ce trebuie să se angajeze un creștin la nivel social?

A fi creștin înseamnă mai mult decât a prelua niște valori și atitudini. A fi creștin înseamnă întâlnirea cu persoana lui Cristos. A-l urma pe El, ba chiar a-l imita, constituie forma cea mai nemijlocită de a fi creștin.

Isus a avut un simț necondiționat de dreptate; era plin de o iubire gingașă față de copii, față de cei săraci și față de bolnavi. Isus avea respect față de libertatea și demnitatea celor păcătoși și față de cei marginalizați social. Isus însuși este AGENDA BISERICII, trebuie să fie și agenda noastră.

„Revoluțiile istoriei au schimbat sistemele politice, pe cele economice, dar niciuna dintre ele nu a schimbat cu adevărat inima omului.

Adevărata revoluție, care transformă radical inima omului, a fost adusă de Isus Cristos cu învierea sa: cruce și înviere. Iar Benedict al XVI-lea spunea despre această revoluție că este cea mai mare «mutație» din istoria omenirii” (Papa Francisc).

De ce să acționez la nivel creștin – prin Biserică?

Istoria a arătat fața purului umanism care cu amprenta ateismului l-a lăsat pe om de multe ori singur.

Iar dacă scopul nostru este un om mai bun... elementul „uman” nu este niciunde mai bine confirmat decât la Dumnezeu. De aceea, cine împlinește voința lui Dumnezeu susține adevăratele interese ale omului. „Oamenii care se opresc la întrebarea dacă nu ar putea fi oameni buni și fără Cristos nu știu ce înseamnă viața” (C.S. Lewis). Și da, Biserica uneori a trădat voința lui Dumnezeu, dar cu toate acestea, Domnul a făcut din ea locul în care oamenii, prin ajutorul lui, devin umani.

VA URMA...

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Procrastinare vs. primul pas

L

a mulți ani și bine ne-am reîntâlnit în noul an! Sper că ai avut parte de sărbători frumoase, chiar dacă a trebuit să te adaptezi unor circumstanțe nu tocmai favorabile. Dar dacă l-ai întâlnit pe Pruncușorul în inima ta, poți sta liniștit, ai atins esențialul! În ceea ce privește activitățile Centrului Diecezan, mergem mai departe conform programului pastoral.

Dacă circumstanțele ne vor fi favorabile, sper să ne întâlnim cu ocazia evenimentului „Festivalul tinereții”.

Până atunci, vin în atenția ta cu o nouă provocare, în ton cu începutul noului an.

Cunoaștem vorba „începutul este întotdeauna mai greu”. Ni se poate întâmpla ca atunci când trebuie să începem ceva nou, pornirea să nu fie prea hotărâtă. Poate apărea și fenomenul de procrastinare (a face orice altceva, dar nu ceea ce trebuie făcut). Însă cu cât amânăm mai mult, cu atât ne va fi mai greu să începem sau, mai rău, renunțăm la idee, dacă depinde

doar de noi. În cartea sa The Power of Starting Something Stupid, autorul Richie Norton demonstrează că multe idei ciudate, aplicate cu curaj, au adus un succes neașteptat. Ce i-a ajutat pe protagoniști să treacă la acțiune și să nu caute scuze îți poate fi și ție de folos. În primul rând, învinge frica, care te poate paraliza. Apoi, dacă crezi că îți lipsește ceva, schimbă asta, pregătește-te cu ce ai nevoie. Nu uita de abilitățile tale, ai încredere în ele și creează-ți un plan de acțiune. Nu-ți mai rămâne decât să începi! Dacă aștepți cumva momentul perfect pentru a începe, nu te gândi prea departe, e acum, când poate ai cu tine și puținul entuziasm de care ai nevoie.

Fiecare idee nouă este începutul unui nou proiect pe care Dumnezeu îl lansează și la care te-a ales pe tine colaborator. Nu-ți refuza șansa unei idei noi, poate de succes! Începe și lasă-te surprins!

Pr. Marian Blaj Oficiul pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Suntem chemați să fim instrumentele lui Dumnezeu Tatăl pentru ca planeta noastră să fie ceea ce El a visat creând-o, și pentru ca ea să răspundă proiectului său de pace, de frumusețe și de plinătate. (Papa Francisc)

TINERII ÎNTREABĂ

Viaţa are sens?

V

iktor Frankl, întemeietorul logoterapiei sau al analizei existenţiale, spune că sunt trei căi prin care omul poate găsi un sens în viaţă. Prima se referă la muncă, prin care omul creează valori sau capătă sens muncind, prin anumite fapte.

A doua cale este aceea prin care omul primeşte în dar ceva de care se poate bucura, artă sau natură, cultură sau dragostea unei alte persoane. A treia cale este aceea exprimată prin atitudinea pe care omul o are faţă de propria existenţă, adică felul în care îşi acceptă suferinţa vieţii sau îndură cu demnitate şi curaj suferinţa impusă din exterior, de societate sau care ţine de sănătatea sa fizică sau psihică. Chiar şi în aceste condiţii poate rămâne curajos, demn şi altruist.

Asta îl ajută să dea sens suferinţei sale şi să nu uite de demnitatea sa chiar în condiţii de luptă sau supravieţuire.

La început de an, să-l rugăm pe Isus, care a cunoscut fragilitatea şi suferinţa, să ne înveţe cum să dăm sens suferinţei noastre şi să rămânem curajoşi, demni şi altruişti.

Sr. Gabriela Lungu FCJ

IANUARIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR Christus vivit

Tinerii și mediul digital

R

eluăm și în noul an lectura din exortația postsinodală Christus vivit, iar în acest număr, vom aborda noua lume în care tinerii sunt mai prezenți ca niciodată și din cauza pandemiei – lumea digitală. Iată punctul de vedere al Bisericii (art.

86-90): „Mediul digital caracterizează lumea contemporană. (...) Nu mai este vorba numai de «a folosi» instrumente de comunicare, ci de a trăi într-o cultură mult digitalizată care are impacturi foarte profunde asupra noţiunii de timp şi de spaţiu, asupra percepţiei de sine, a altora şi a lumii, asupra modului de a comunica, de a învăţa, de a se informa, de a intra în relaţie cu alţii. (...)”

Internetul şi reţelele sociale au creat un nou mod de a comunica şi de a stabili legături şi „sunt o piaţă în care tinerii petrec mult timp şi se întâlnesc cu uşurinţă, chiar dacă nu toţi au acces în mod egal, îndeosebi în unele regiuni ale lumii. (...) În multe ţări, web şi social network reprezintă de acum un loc la care nu se poate renunţa pentru a ajunge la

18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2021

tineri şi a-i implica şi în iniţiative şi activităţi pastorale”.

Totuşi, pentru a înţelege acest fenomen în totalitatea sa, trebuie recunoscut că, la fel ca orice realitate umană, el este străbătut de limite şi carenţe. Nu este sănătos a confunda comunicarea cu simplul contact virtual. De fapt, „mediul digital este şi un teritoriu de singurătate, manipulare, exploatare şi violenţă, până la cazul extrem al dark web-ului. (...)

Noi forme de violenţă se răspândesc prin social media, de exemplu cyberbullying; web-ul este şi un canal de difuzare a pornografiei şi de exploatare a persoanelor în scop sexual sau prin jocuri de noroc. (...) Funcţionarea multor platforme ajunge adesea să favorizeze întâlnirea dintre persoane care gândesc în acelaşi mod, împiedicând confruntarea între diferenţe. Aceste circuite închise facilitează difuzarea de informaţii şi de ştiri false, alimentând prejudecăţile şi ura.

Proliferarea de fake news este expresie a unei culturi care a pierdut simţul adevărului şi supune faptele intereselor particulare (...).

Într-un document pregătit de 300 de tineri din toată lumea înainte de Sinod, ei au semnalat că relaţiile online pot să devină inumane (...). Cufundarea în lumea virtuală a favorizat un soi de «migraţie digitală», adică o distanţare de familie, de valorile culturale şi religioase, care conduce multe persoane spre o lume de singurătate şi de autoinventare, ajungând să experimenteze o lipsă de rădăcini, chiar dacă rămân fizic în acelaşi loc (...). Tinerii de astăzi sunt primii care realizează această sinteză între ceea ce este personal, ceea ce este specific unei culturi şi ceea ce este global. Însă asta cere ca ei să reuşească să treacă de la contactul virtual la o comunicare bună şi sănătoasă.”

SUFLET TÂNĂR

Un altfel de acasă

L

a întrebarea „Care este cea mai mare frică a ta?”, de cele mai multe ori „moartea” este răspunsul ființei umane. Alte răspunsuri pot fi „pierderea unei persoane dragi”, „singurătatea”. Indiferent de situație, toate cele trei răspunsuri subliniază absența, golul, lipsa, sfârșitul. Cu siguranță, nu este ușor. Însă moartea nu este o fantomă neagră cu o secure ascuțită în mână; poate nici punctul final al vieții. Este mai degrabă o virgulă în cartea existenței.

Vorbeam într-o zi cu un băiețel bolnav de cancer. Am rămas surprinsă de lejeritatea cu care trata tema morții, atât de înfricoșătoare pentru

mulți. La final, l-am întrebat: „Dar ție nu îți e frică de moarte, dragul meu?”, iar el mi-a răspuns: „Cum să îmi fie frică de moarte? Mergem acasă unde e cel mai bine!” O viziune asupra morții care mi-a amintit că suntem într-o călătorie pe acest pământ, cu prea frumoasa destinație: Cerul. Fiecare virgulă are rostul său într-o propoziție. Poate și virgula sfârșitului vieții are aceeași putere. Să încercăm să ne bucurăm cât mai mult de căminul pământesc, pentru a sărbători pentru eternitate în casa cerească! Poate chiar nu există vreun sfârșit, ci doar mereu... un nou început! (Diana)

Reflexie

Despre dorința de a părea interesanți

Î

ntr-adevăr, eu consider că societatea noastră este marcată de problema X. Aceasta a fost dintotdeauna prezentă, eu atenționându-mi prietenii că aceasta va deveni și mai intensă încă de la evenimentul Y, însă factorii decidenți au luat-o în derâdere. Acum însă ne aflăm la un moment istoric de cotitură, în care trebuie să rezolvăm această problemă odată pentru totdeauna. Dacă nu o vom face, iadul va veni pe pământ. Este timpul ca forțele responsabile să își dea mâna și să facă acțiunea Z, care este foarte populară în rândul oamenilor buni. În același timp, oamenii răi trebuie sa fie excluși, pentru că lor le place să excludă oamenii.

Iată un joc interesant. Înlocuiți X, Y și Z cu ce valori credeți că s-ar potrivi la ultimul scandal public și

veți descoperi mesajul principal al influencerilor de la noi. Toți într-un cor urlă mai mereu fix aceleași griji personal-colective și înfierează cu mânie proletară dușmanii de clasă ai momentului.

Acest lucru se întâmplă pentru că, la botezul de influencer, fiecare dintre ei se leapădă de orice părere ar fi controversată. Această lepădare nu este cu voce tare, ci doar un efect al dresajului primit de la publicul-țintă prin intermediul reacțiilor la postări. Astfel, acești oameni care se vor portavoci ale rațiunii și ale virtuții devin niște portavoci care prind doar zgomotul de fundal, totul din dorința de a părea interesanți. Vă provoc ca, în acest an nou, să priviți cu scepticism acești influenceri.

Rafael Ropotă

CURIOZITĂȚI

despre sfinți/ fericiți adolescenți/ tineri

Sf. Agneza

Știai că: • A trăit doar 13 ani (291-304)?

• În timpul ei, creștinismul era considerat o infracțiune?

• Singurul bărbat care a încercat să abuzeze de ea a căzut fără suflare la picioarele ei?

• A murit ca martiră, fiind denunțată că este creștină, pentru că și-a apărat castitatea, datorită relației foarte apropiate cu Isus?

• În ziua comemorării ei (21 ianuarie), în bazilica din Roma care îi poartă numele, sunt binecuvântați doi miei, oferiți apoi papei, pentru ca din lâna lor să fie țesute acele palliumuri destinate arhiepiscopilor?

• Semnificația mielului, alături de care apare în imagini, este puritatea?

• Castitatea nu înseamnă să spui „nu” sexului, ci „da” planului lui Dumnezeu pentru tine?

IANUARIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

„Tinerii și provocările pandemiei”

A

fost tema principală a workshop-ului online organizat de CDPT, care s-a desfășurat sâmbătă, 12 decembrie, avându-i ca protagoniști pe coordonatorii grupurilor de adolescenți și tineri din Arhidieceză. La întâlnire a fost invitat și un specialist, psiholog și consilier – terapia experiențială și a unificării, dna Mădălina Iuliana Trufașu.

Prima parte a fost moderată de invitatul special, care a abordat dialogat subiecte ca: tinerii și emoțiile proprii în circumstanțe de pandemie, posibile cauze de absenteism al tinerilor din activitățile de grup, direcții și sugestii pentru atragerea tinerilor la activitățile comunitare etc. În partea a doua, Pr. Marian a dorit să aducă la cunoștință: nevoile tinerilor reieșite din chestionarul adresat lor, conținutul workshopului adresat

tinerilor (14 noiembrie), materiale (publicații) care pot fi folosite pentru dezvoltarea personală sau construirea momentelor spirituale, respectiv site-uri de profil care pot furniza materiale cu specific pastoral. De asemenea, s-a discutat și despre situația pastorală actuală din parohii.

Asemenea momente vor mai fi facilitate și au ca scop îmbunătățirea aptitudinilor și a activității pastorale cu tineretul diecezan.

Redacția „Suflet tânăr”

Cluj

Iași

Chemarea Iubirii

Coșul Carității

În perioada 17 noiembrie - 17 decembrie, Centrul Spiritual Manresa a organizat, online, o sesiune de exerciții spirituale pentru persoanele între 18 și 40 de ani. Titlul exercițiilor a fost: „Chemarea Iubirii”. Meditațiile zilnice au fost din cartea cu același nume, scrisă de Anthony de Mello. Fiecare tânăr a avut un îndrumător spiritual cu care a vorbit. A fost posibilă și comuniunea spirituală în grupuri mici, prin camerele de la Zoom.

S-a celebrat și Liturghia online.

Pentru a trăi mai profund timpul Adventului, în perioada 6-27 decembrie, prin activitatea „Coșul carității”, tinerii și copiii au colectat alimente neperisabile, dulciuri, hăinuțe, care apoi au fost împachetate și dăruite celor săraci și aflați în suferință. Cadourile au fost însoțite de felicitări cu urări de Crăciun. Copiii au împodobit cutiile cu desene realizate de ei, pentru a aduce culoare darurilor și bucurie celor care le vor primi.

(Bianca Bîlha)

20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2021

Activitatea CDPT Proiectul „Fii speranță pentru aproapele” continuă!

Detalii pe site (www.cdpt.ro), rubrica Voluntariat.

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Bianca Bîlha Diana Benchea Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Sr. Gabriela Lungu, FCJ Georgiana Nechita Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Trimiterea lui Moise (Ex 3, 11-20)

M

oise i-a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să merg la Faraon şi să-i scot pe fiii lui Israel din Egipt?” El i-a zis: ,,Eu voi fi cu tine şi acesta va fi pentru tine semnul că eu te-am trimis: când vei scoate poporul din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.” Moise i-a zis lui Dumnezeu: ,,Iată, eu voi merge la fiii lui Israel şi le voi spune: «Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi»; şi dacă mă vor întreba: «Care este numele lui?», ce să le spun?” Dumnezeu i-a zis lui Moise: ,,EU SUNT CEL CARE SUNT.” Şi a adăugat: „Aşa să le spui fiilor lui Israel: «EU SUNT m-a trimis la voi». (...)

Mergi şi adună-i pe bătrânii lui Israel şi spune-le: «Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacob, mi s-a arătat şi a zis: „V-am cercetat pe voi şi am văzut câte vi se întâmplă în Egipt. Şi am zis: «Vă voi scoate din asuprirea Egiptului şi vă voi duce în ţara canaaneenilor, a heteilor, a amoreilor, a ferezeilor, a heveilor şi a iebuseilor, într-o ţară în care curge lapte şi miere.»”» Ei vor asculta de glasul tău şi veţi merge tu şi bătrânii lui Israel la regele Egiptului şi îi veţi spune: «Domnul Dumnezeul evreilor ne-a venit în întâmpinare. Şi acum, lasă-ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustiu ca să aducem jertfă

Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacob, mi s-a arătat.

(Ex 3, 16) Domnului Dumnezeului nostru.»

Eu ştiu că regele Egiptului nu vă va da voie să plecaţi decât silit de o mână puternică. Eu îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu toate minunile pe care le voi face în mijlocul lui.”

De colorat:

Pe acest Moise Dumnezeu l-a trimis drept conducător şi eliberator prin îngerul care i-a apărut în tufişul arzând.

(Fap 7, 35)

IANUARIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

Familia Amoris Laetitia Între 19 martie şi 8 decembrie 2021 se vor suprapune două inițiative pastorale anunțate de Papa Francisc: Familia Amoris Laetitia și Anul dedicat Sfântului Iosif. Sunt accentuate astfel bucuria vieţii de familie și paternitatea.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

L

a data de 27 decembrie 2020, în solemnitatea Sfintei Familii de la Nazaret, Papa Francisc anunţa deschiderea unui an pastoral intitulat Familia Amoris Laetitia. Acesta va începe în solemnitatea Sfântului Iosif, la data de 19 martie, dată la care se aniversează 5 ani de la promulgarea exortaţiei apostolice Amoris Laetitia, iar încheierea sa va fi la data de 26 iunie 2022. Cele 15 luni dedicate familiei vor culmina cu cea de-a zecea Întâlnire Mondială a Familiilor, ce se va desfășura în iunie 2022 la Roma.

Totodată, la data de 8 decembrie 2020, în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, Sfântul Părinte semna scrisoarea Patris Corde prin care anunţa un an dedicat Sfântului Iosif, în amintirea celor 150 de ani

de când a fost declarat patron al Bisericii universale.

Iată de ce anul dedicat familiei îşi propune cinci mari obiective.

Primul este de a face cunoscut documentul Amoris Laetitia, având în vedere că Evanghelia familiei este bucuria care umple inima şi viaţa întreagă (cf. AL, nr. 200). Al doilea este de a vesti că darul sacramentului Căsătoriei are puterea de a transforma iubirea umană. Al treilea este de a ajuta familia să devină protagonistă a pastoraţiei familiale. În acest sens se cere „un efort de evanghelizare şi de catehizare care pleacă din sânul familiei (cf. AL, nr. 203) deoarece acolo unde se experimentează ucenicia vieţii de credinţă se deschid porţile unei vieţi misionare. Al patrulea obiectiv este de a-i ajuta pe tineri să înţeleagă cât de importantă

Vremea pandemiei a scos la lumină şi mai mult rolul familiei ca biserică domestică şi importanţa legăturilor comunitare dintre familii care fac din Biserică o familie de familii.

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2021

este formarea la dăruirea dezinteresată de sine şi la trăirea iubirii în adevăr, iar al cincilea este de a lărgi privirea şi sfera acţiunii pastorale încât realitatea transversală a familiei să-i cuprindă pe toţi: soţi, copii, tineri, vârstnici, situaţii familiale fragile.

Patris Corde în traducere înseamnă Cu inimă de tată. În aceste vremuri, Biserica doreşte să se comporte odată în plus cu o inimă de mamă care iubeşte fără a pune condiţii şi le cere păstorilor să aibă o inimă de tată care ocroteşte fără prejudecăţi. Sfânta Fecioară Maria şi Sfântul Iosif sunt modele de sfinţenie. De la Maica Domnului învățăm tăcerea, discreţia, gingăşia, iar de la Sfântul Iosif, „omul drept”, învăţăm ascultarea, jertfa, responsabilitatea, hărnicia.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

Așteptarea promisiunii Tatălui În perioada 29 mai 2019 – 15 ianuarie 2020, Papa Francisc a ținut o serie de cateheze dedicate cărții Faptele Apostolilor.

Pe parcursul a douăzeci de cateheze a abordat diferite teme pornind de la fragmente din această carte.

Text: Iulia Cojocariu

C

ateheza din 29 mai 2019 a avut în centrul atenției pe Isus Înviat și porunca pe care le-a dat-o apostolilor de a aștepta împlinirea promisiunii Tatălui.

La începutul catehezei sale, Suveranul Pontif a vorbit despre autorul cărții Faptele Apostolilor, evanghelistul Luca. Mai departe a arătat că Evanghelia se încheie cu învierea și înălțarea lui Isus, iar urzeala narativă din Faptele Apostolilor pleacă exact de aici, de la supraabundența vieții Celui Înviat transmisă în Biserica sa. Sfântul Luca ne spune că Isus „după pătimirea sa, li s-a prezentat viu, cu multe dovezi, arătându-li-se timp de patruzeci de zile și vorbindu-le despre cele privitoare la împărăția

lui Dumnezeu” (Fap 1, 3). Cel Înviat, Isus înviat împlinește gesturi foarte umane, precum a lua masa cu ai săi, și îi invită să trăiască cu încredere așteptarea promisiunii Tatălui: „veți fi botezați în Duhul Sfânt” (Fap 1, 5).

Botezul în Duhul Sfânt este experiența care ne permite să intrăm într-o comuniune personală cu Dumnezeu și să participăm la voința sa mântuitoare universală, primind curajul, adică capacitatea de a pronunța un cuvânt de „fiu al lui Dumnezeu”, nu doar ca oameni, ci ca fii ai lui Dumnezeu: un cuvânt clar, liber, eficient, plin de iubire pentru Cristos și pentru frații săi.

Cel Înviat îi invită pe ai săi să nu trăiască cu anxietate prezentul, ci să formeze o alianță cu timpul, adică

Cel care dă o sonoritate vibrantă și un caracter incisiv cuvântului nostru uman este numai Duhul Sfânt.

să aștepte desfășurarea unei istorii sacre care nu s-a întrerupt, ci care continuă; adică să aștepte „pașii lui Dumnezeu”, Domnul timpului și al spațiului. Cel Înviat îi invită pe ai săi să nu „fabrice” singuri misiunea, ci să aștepte ca Tatăl să le dinamizeze inima cu Duhul său, pentru a putea participa la o mărturie misionară capabilă să iradieze de la Ierusalim la Samaria și să treacă frontierele Israelului pentru a ajunge la periferiile lumii.

Apostolii trăiesc această așteptare împreună, o trăiesc ca o familie a Domnului, în încăperea de sus sau cenacol, ale cărei ziduri sunt încă martore ale darului prin care Isus s-a dăruit alor săi în Euharistie. Și cum așteaptă puterea, dynamis a lui Dumnezeu? Stăruind în rugăciune, ca și cum nu ar fi un mare număr, ci unul singur. Rugându-se în unitate și cu stăruință. Prin intermediul rugăciunii învingem singurătatea, ispita, îndoiala, și inima noastră se deschide către comuniune. Prezența femeilor și a Mariei, mama lui Isus, intensifică această experiență: ele au fost cele dintâi care au aflat de la Învățător cum să dea mărturie despre fidelitatea iubirii și tăria comuniunii care învinge orice frică.

Să cerem și noi de la Domnul răbdarea de a-i aștepta pașii, de a nu voi să „fabricăm” noi lucrarea sa și de a rămâne docili în rugăciune, invocând Duhul și cultivând arta comuniunii ecleziale.

IANUARIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ - PSALMII

Sclipirile luminii de la Betleem

El face dreptate celor asupriţi, / le dă pâine celor flămânzi, / îi eliberează pe cei închişi, / îi luminează pe cei orbi, / îi ridică pe cei împovăraţi, / îi iubeşte pe cei drepţi, / are grijă de cei străini, / dar nimiceşte calea celor răi. / Doar El este cel care stăpânește în veci, / din neam în neam...

(Ps 146, 7-10)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

S

ufletele noastre s-au umplut de lumină în noaptea de Crăciun și lumina a sporit în zilele de sărbătoare care au urmat. Această Lumină reprezintă acea Prezență care intră în beznele sufletelor și ale vieților noastre pentru a le oferi un înțeles împlinitor.

Trebuie ca cineva să facă experiența acestei Prezențe pentru a înțelege care este sensul vieții, în ce constau adevăratele ei bucurii. La capătul unor îndelungi căutări, al unor reflecții aprofundate și al trăirilor intime ale rugăciunii, autorul Psalmului 146 dă în acest fel glas bucuriei de a fi descoperit prezența luminoasă și salvatoare a lui Dumnezeu: Aleluia! Laudă, suflete al meu, pe Domnul! Voi lăuda pe Domnul în toată viaţa mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi trăi.

24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2021

Într-o zi, viața acestui om deschis și binevoitor s-a cufundat într-o beznă profundă. Cei apropiați lui (persoane pe care credea că le cunoaște foarte bine) i-au pricinuit o dezamăgire și o descurajare de nedescris. Au urmat multe zile de zbucium și de lacrimi grele. Nu și-a găsit liniștea și pacea decât atunci când a descoperit prezența salvatoare a lui Dumnezeu în viața lui.

Odată renăscut la viață, acest om nu va povesti niciodată răul și suferința pe care le-a avut de îndurat. Le va spune doar celor dispuși să-l asculte: Nu vă puneţi încrederea în cei puternici, în fiii oamenilor, care nu pot să mântuiască.

Suflarea lor trece, iar ei se întorc în ţărână şi în aceeaşi zi se destramă planurile lor. Fericit este acela...

care-şi pune încrederea în Domnul, Dumnezeul său. Motivul: El este totdeauna credincios legământului său. Prin urmare, oricât de mari ar fi dificultățile de înfruntat, cel care își pune încrederea în Domnul nu rămâne dezamăgit. Într-adevăr, El face dreptate celor asupriţi, le dă pâine celor flămânzi, îi eliberează pe cei închişi, îi luminează pe cei orbi, îi ridică pe cei împovăraţi, îi iubeşte pe cei drepţi, are grijă de cei străini, sprijină pe văduvă şi pe orfan, dar nimiceşte calea celor răi. Doar El este cel care stăpânește în veci, din neam în neam...

Când Isus a început să predice și să-i elibereze pe cei stăpâniți de duhurile rele, oamenii au văzut în învățătura și în înfăptuirile lui ceva din Lumina ivită la Betleem.

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Sfântul Lazăr, Devasahayam

BIOGRAFIE

mijlocește pentru un făt în sânul mamei sale

L

a 28 iunie 2012, Papa Benedict al XVI-lea autorizase promulgarea decretului prin care lui Devasahayam Pillai i se recunoștea martiriul.

Beatificarea sa a avut loc la 2 decembrie 2012 în Nagercoil (sudul Indiei), lângă Kottar, la campusul școlii superioare Carmel. Din ce în ce mai mulți credincioși catolici apelau la mijlocirea Fericitului indian.

Semnele nu au întârziat astfel să apară. În anul următor beatificării, o femeie însărcinată, făcând analizele obișnuite, a obținut un rezultat neașteptat și nedorit.

Canonizare: Mișcările obișnuite ale fetusului lipseau cu desăvârșire, urmează fapt ce a îngrijorat, de bună seamă, toată familia.

Beatificare: Femeia, de religie catolică, și-a trimis părinții să adu2.12.2012 că apă din fântâna Nattalam, locul de naștere a fericiVenerabil: tului Lazăr, căruia îi era deja foarte devotată. A băut 28.06.2012 din acea apă și a continuat să se roage. La aproximativ Procesul: 1780/03.07.2006* o oră după ce a băut, mama a simțit mișcarea fătului.

Activitatea cardiacă fetală a fost constatată prin ecograMoartea: fii ulterioare. Copilul s-a născut fără cezariană, sănătos 14.01.1752 și în stare clinică generală bună.

Nașterea: La 21 februarie 2020, Papa Francisc a autorizat 12.04. 1712 promulgarea decretului prin care acest fapt a fost atribuit mijlocirii Fericitului Lazăr, deschizând calea pentru canonizarea sa. De îndată ce situația pandemică va permite, Biserica Catolică din India va organiza celebrarea solemnă a canonizării Fericitului Lazăr, Devasahayam Pillai.

ȘTIAȚI CĂ * Faima sfințeniei și a martiriului l-a înconjurat imediat pe Lazăr: deja în 1780 s-a înaintat o cerere Sfântului Scaun pentru canonizarea sa.

Situația dificilă a catolicilor de rit latin în India nu a permis ca procesul despre presupusul martiriu să înceapă formal timp de multe secole.

Episcopia Kottar și Conferința Episcopală Indiană au reluat cauza la începutul secolului al XXI-lea. Procesul eparhial a avut loc apoi la Kottar în perioada 3 iulie 2006 – 7 septembrie 2008.

Un catolic laic martir după ani lungi de torturi

N

ilak Pillai s-a născut la Nattalam, în districtul Kanyakumari din statul indian Tamil Nadu. El era fiul lui Vasudevan Namboodhiri, brahman, și al lui Devaki Amma, din grupul de războinici multicastă Nair. A fost educat după cum se potrivește unei persoane de rangul său, atingând un nivel cultural notabil.

La 14 mai 1745 a cerut botezul în Biserica Catolică luând numele creștin Lazăr, redat în tamilă ca Devasahayam, sau „Ajutorul lui Dumnezeu”. Imediat a început o lucrare intensă de evanghelizare, aducându-și și soția la credință.

Din cauza ostilității brahmanilor, a fost expulzat din funcția publică pe care o deținea și a fost arestat pentru înaltă trădare, la 23 februarie 1749. Timp de trei ani a fost torturat, dar el a continuat să predice Evanghelia. În cele din urmă a fost ucis la 14 ianuarie 1752.

IANUARIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE BISERICA MISIONARĂ

Pauline Marie Jaricot (1799-1862)

Opera Misionară Pontificală pentru Propagarea Credinței Text: Pr. Ștefan Lenghen

Toţi cei care credeau erau împreună şi aveau toate în comun (Fap 2,44)

L

a început de an calendaristic ne îndreptăm atenția asupra celor patru opere ale OMP. Începând cu acestă lună vom prezenta pe rând cele patru organizații ecleziastice.

Opera Misionară Pontificală pentru Propagarea Credinței este prima dintre cele patru opere ale Sfântului Părinte (OPPC). Pauline Marie Jaricot (1799-1862) este inițiatoarea acestei mișcări misionare. Opera a fost fondată oficial la 3 mai 1822, la Lyon, sub denumirea de „Asociația de Propagare a Credinței”. Papa Pius al XI-lea (1922-1939), la un secol de la înființarea acestei organizații ecleziastice, i-a conferit titlul de „pontificală” și astfel coordonarea și 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2021

animarea activităților au început să se facă la Roma până în zilele noastre. Pe 14 aprilie 1926, Congregaţia Sacră a Ritualurilor stabilește ca, în penultima duminică a lunii octombrie, să fie celebrată Ziua Mondială a Misiunilor.

OPPC ajută la formarea întregului popor al lui Dumnezeu, în a conştientiza vocaţia sa misionară.

De asemenea, această primă operă îi învață pe toți creştinii despre viaţa şi nevoile Bisericilor din teritoriile de misiune, prin intermediul schimbului de cunoștințe, al împărtăşirii valorilor spirituale, al mărturiilor de solidaritate în momente de încercare şi al susţinerii morale şi materiale în nevoi. Sporește în

cadrul tuturor Bisericilor creștine, de pe toate continentele, ajutorul, atât spiritual, cât şi material, cu o atenţie specială pentru reînnoirea personalului trimis în vederea evanghelizării întregii lumi.

Totodată, această operă promovează vocaţiile misionare ad gentes, în special pe cele „pentru întreaga viaţă”, favorizând educaţia tinerilor pentru dreptate, prin intermediul studierii și al cunoaşterii doctrinei sociale a Bisericii. Scopul urmărit este de a face printre toți tinerii o sensibilizare misionară, în sensul de a-i încuraja să ajute activitatea misionară şi chiar să îi determine să se ofere pe ei înşişi pentru misiune. În același timp are în vedere și promovarea solidarității economice, făcând apel la generozitatea creştinilor din întreaga lume. Ținând cont de nevoile esenţiale ale tuturor Bisericilor din teritoriile de misiune, se urmărește elaborarea unui program de dreptate socială şi de asistenţă pentru săraci care să se desfășoare în mod regulat.

Responsabilii OPPC continuă munca fondatoarei și încearcă să facă cunoscută această operă în întreaga lume.

(Va urma)

Sfântul Rozariu CMP

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Hilda Bertrand (1898-?)

Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

L

a 8 mai 1934, după ce l-a întâlnit pe Vladimir Ghika, poeta catolică belgiană Hilda Bertrand îi trimite poemul următor: Despre fascinația unui chip (inspirat de Cucernicul Mons. Ghika) Aura interioară așază pe chip Trăsăturile subțiate ale frumuseții evanghelice Ne cucerește farmecul în care tremură albastra privire – A unui înger Din Lumea Veche și din Lumea Nouă Diademe și Cruci înfășoară Ochii care coboară imaginea reflectată – A Doctorului Bisericii Primul prinț apostolic al literelor creștine Dă fiorul balsamic Oițelor din turmă Legenda sa solemnă și sintelică Caritabilă și grațioasă este pretutindeni

Tăcerile și cuvintele sale sunt centrul – Desăvârșirii nepieritoare Seninătatea tânără și imanentă A unui chip și gestul preotului Aduc vindecarea Către creația umil îngenuncheată Un rigid veșmânt violet este îndurător Și cheamă spre trimisul lui Dumnezeu – Milostivirea Pentru mesajul său Dumnezeu acoperă măreția Regelui din Occident și din Orient Și de gura de aur sacră – A Monseniorului Învăluind bunătatea și surâsul Dumnezeu identifică cu mesajul Imaginea înscrisă a acestui prim Slujitor De o măreață asemănare – Cu Sfântul Paul și cu Sfântul Petru1 Hilda Bertrand nu este cu totul necunoscută. Poemele sale, pe care

le ținea frumos așezate într-un sertar, au fost descoperite de mătușa sa, care le-a dat spre publicare2. Apar astfel la Bruxelles Pașii în pași (Les pas dans les pas, 1932) apoi Vorbind cu abisurile (Parler avec les abîmes, 1933). Mai mulți poeți cunoscuți, precum Edmond Jaloux, Jean Cassou și mai ales Jules Supervielle, o apreciază. După o ultimă apariție editorială în 1940, Un drum al înălțării (Un chemin de l’ascension), care obține premiul poeților catolici, dispare din scena literară belgiană și internațională.

Se crede că a murit, până ce un student o regăsește în 1964 și îi dedică o teză de licență3. Și apoi i se pierde din nou urma. A fost atât de modestă, încât nici data morții sale nu se cunoaște și nici chipul său. Unii scriu pentru gloria lor personală, alții se fac invizibili pentru a glorifica pe Dumnezeu, creația Sa sau pe sfinții Săi.

‚ 1 Arhiva Vladimir Ghika nu posedă, din păcate, decât o copie manuscris a acestui poem realizată de Pr. Georges Schorung în anii 50.

Se poate ca unele greșeli de transcriere să fi apărut ici și colo.

2 Cf. Gérald Purnelle în „Joseph Orban, ou le perdant maudit”, p. 117-123, https://doi.org/10.4000/textyles.2926.

3 Victor Renier, Opera poetică a Hildei Bertrand («L’Œuvre poétique de Hilda Bertrand»), teză de licență, Louvain, 1967.

IANUARIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

Moralitatea folosirii unor vaccinuri anti-Covid-19

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2021

ACTUALITATE

O

dată cu apariția primelor vaccinuri împotriva virusului SARS-CoV-2 și cu începerea vaccinării au apărut câteva documente privitoare la moralitatea folosirii unor vaccinuri anti-Covid-19. Este vorba de o notă a Congregației pentru Doctrina Credinței și de un document comun elaborat de Comisia Covid-19 din Vatican şi Academia Pontificală pentru Viaţă în care se afirmă că este o responsabilitate morală acceptarea vaccinării, atât pentru sănătatea individuală, cât şi pentru sănătatea publică. În România, vaccinarea se face în trei etape, într-o primă etapă fiind vaccinate persoanele incluse în categoria lucrătorilor din domeniile sănătății și social – sistem public și privat.

Redăm în continuare documentul Congregației pentru Doctrina Credinței intitulat: Notă cu privire la moralitatea folosirii unor vaccinuri anti-Covid-19. Documentul poartă data 21 decembrie 2020 și este semnat de prefectul Congregației pentru Doctrina Credinței, Cardinalul Luis F. Ladaria, S.I., și de secretarul ei, E.S. Mons. Giacomo Morandi, Arhiepiscop titular de Cerveteri. „Problema folosirii vaccinurilor, în general, este adesea în centrul dezbaterilor insistente în opinia publică. În aceste ultime luni, această

Congregație a primit mai multe cereri pentru o părere cu privire la folosirea unor vaccinuri împotriva virusului SARS-CoV-2 care cauzează Covid-19, care au fost dezvoltate recurgându-se, în procesul de cercetare şi producție, la linii celulare care provin din ţesuturi obținute din două avorturi petrecute în secolul trecut. În acelaşi timp, au existat diverse pronunțări în mass-media ale episcopilor, ale asociațiilor catolice şi ale experților, diferite între ele şi uneori contradictorii, care au ridicat şi îndoieli cu privire la moralitatea folosirii acestor vaccinuri.

Cu privire la această temă, există deja o pronunțare importantă a Academiei Pontificale pentru Viaţă, cu titlul «Reflecții morale cu privire la vaccinurile pregătite pornind de la celule care provin din fetuşi umani avortaţi» (5 iunie 2005). Apoi, în această materie s-a exprimat această Congregație cu Instrucţiunea Dignitas Personae (8 septembrie 2008) (cf. nr. 34 şi 35). În 2017, Academia Pontificală pentru Viaţă a revenit asupra temei cu o notă. Aceste documente oferă deja câteva criterii directoare generale.

Deoarece primele vaccinuri împotriva Covid-19 sunt deja disponibile pentru distribuirea în diferite țări şi respectiva administrare, această Congregație vrea să ofere unele indicații pentru o clarificare în această materie. Nu se dorește

evaluarea siguranței şi a eficacității acestor vaccinuri, deşi sunt din punct de vedere etic relevante şi necesare, a căror evaluare este de competența cercetătorilor biomedicali şi a agenţiilor pentru medicamente, ci numai să se reflecteze asupra aspectului moral al folosirii acelor vaccinuri împotriva Covid-19 care au fost dezvoltate cu linii celulare care provin din ţesuturi obținute din doi fetuşi avortaţi nu în mod spontan.

1. Aşa cum afirmă Instrucţiunea Dignitas Personae, în cazurile de utilizare de celule care provin din fetuşi avortaţi pentru a crea linii celulare de folosit în cercetarea științifică «există responsabilități diferențiate»1 de cooperare la rău. De exemplu, „în firmele care utilizează linii celulare de origine ilicită, nu este identică responsabilitatea celor care decid orientarea producţiei faţă de cei care nu au nicio putere de decizie”2.

2. În acest sens, când nu sunt disponibile vaccinuri împotriva Covid-19 incontestabile din punct de vedere etic (de exemplu, în țări unde nu sunt puse la dispoziția medicilor şi a pacienților vaccinuri fără probleme etice, sau în care distribuirea lor este mai dificilă din cauza condițiilor speciale de conservare şi transport, sau când se distribuie diferite tipuri de vaccin în aceeaşi ţară, însă din partea autorităților sanitare nu li se permite cetățenilor alegerea

1 Congregația pentru Doctrina Credinţei, Instrucţiunea Dignitas Personae (8 decembrie 2008), nr. 35; AAS (100), 884.

2 Ibid., 885.

IANUARIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

ACTUALITATE

vaccinului pe care vor să-l facă) este acceptabil din punct de vedere moral să se utilizeze vaccinurile anti-Covid-19 care au folosit linii celulare care provin din fetuşi avortaţi în procesul lor de cercetare şi producție.

3. Motivația fundamentală pentru a considera permisă din punct de vedere moral folosirea acestor vaccinuri este aceea că tipul de cooperare la rău (cooperare materială pasivă) a avortului procurat din care provin aceleaşi linii celulare, din partea celui care utilizează vaccinurile care rezultă, este îndepărtată.

Obligația morală de a evita această cooperare materială pasivă nu este obligatorie dacă există un pericol grav, cum este răspândirea, altminteri de neoprit, a unui agent patogen grav3: în acest caz, răspândirea pandemică a virusului SARS-CoV-2 care cauzează Covid-19. De aceea, trebuie considerat că în acest caz se pot folosi toate vaccinările recunoscute drept clinic sigure şi eficace cu conștiință sigură că recurgerea la aceste vaccinuri nu înseamnă o cooperare formală la avortul din care derivă celulele cu care vaccinurile au fost produse. Totuşi, trebuie subliniat că folosirea permisă din punct de vedere moral a acestor tipuri de vaccinuri, pentru condițiile deosebite care o fac astfel, nu poate constitui în sine o legitimare, chiar şi indirectă, a practicii avortului, şi presupune contrarietatea faţă de această practică din partea celor care recurg la ea.

4. De fapt, folosirea legitimă a acestor vaccinuri nu comportă şi nu trebuie să comporte în niciun mod

o aprobare morală a folosirii de linii celulare care provin din fetuşi avortaţi4. Deci se cere atât firmelor farmaceutice, cât şi agenţiilor sanitare guvernamentale să producă, să aprobe, să distribuie şi să ofere vaccinuri etic acceptabile care să nu creeze probleme de conștiință, nici lucrătorilor sanitari, nici celor care urmează să fie vaccinaţi.

5. În acelaşi timp, apare evident pentru rațiunea practică faptul că vaccinarea nu este, prin lege, o obligație morală şi că, de aceea, trebuie să fie voluntară. În orice caz, din punct de vedere etic, moralitatea vaccinării depinde nu numai de obligația protejării propriei sănătăţi, ci şi de aceea a urmăririi binelui comun. Bine care, lipsind alte mijloace pentru a opri sau chiar şi numai pentru a preveni epidemia, poate recomanda vaccinarea, în special pentru protejarea celor mai slabi şi expuși. Oricum, cei care, din motive de conștiință, refuză vaccinurile produse cu linii celulare care provin din fetuşi avortaţi trebuie să se străduiască pentru a evita, cu alte mijloace profilactice şi comportamente corespunzătoare, să devină vehicule de transmitere a agentului infecțios. În mod deosebit, ei trebuie să evite orice risc pentru sănătatea celor care nu pot să fie vaccinaţi din motive clinice, sau de altă natură, şi care sunt persoanele cele mai vulnerabile.

6. În sfârşit, există şi un imperativ moral, pentru industria farmaceutică, pentru guverne şi organizaţii internaționale, să garanteze ca vaccinurile, eficace şi sigure din punct de

vedere sanitar, precum şi etic acceptabile, să fie accesibile şi pentru țările mai sărace şi în mod neoneros pentru ele. Altminteri, lipsa de acces la vaccinuri ar deveni un alt motiv de discriminare şi de nedreptate care condamnă țările sărace să continue să trăiască în lipsuri sanitare, economice şi sociale5.” În documentul comun emis de Comisia Covid-19 din Vatican și de Academia Pontificală pentru Viață sunt trasate câteva linii directoare cu privire la lucrarea Comisiei în raport cu vaccinul.

Intenţia generală este de a obţine un vaccin sigur şi eficace pentru Covid-19 în aşa fel încât tratamentul să fie disponibil pentru toţi, cu o preocupare deosebită faţă de cei mai vulnerabili, respectând echitatea în tot procesul de dezvoltare şi distribuire a vaccinului (cercetare, dezvoltare, producere, sprijin financiar, distribuire, planuri de administrare). Transparenţa şi comunicarea corectă sunt fundamentale pentru a favoriza încrederea şi adeziunea la întregul proces al vaccinărilor.

Sunt enumerate 6 obiective urmărite de către Comisie: 1. Evaluarea etico-ştiinţifică. Pe baza cunoştinţelor ştiinţifice disponibile, Comisia va putea exprima evaluări asupra calităţii, a metodologiei şi a preţului care să permită distribuirea egală a vaccinului. 2. Îngrijire globală cu „gust local”. O îngrijire globală care să ţină cont şi să valorizeze situaţiile locale: se intenţionează dezvoltarea de resurse pentru a asista Bisericile

3 Cf. Academia Pontificală pentru Viaţă, Reflecții morale cu privire la vaccinurile pregătite pornind de la celule care provin din fetuşi umani avortaţi, 5 iunie 2005.

4 Cf. Congregația pentru Doctrina Credinţei, Instrucţiunea Dignitas Personae, nr. 35: „Când acțiunea ilicită este protejată de legile care reglementează sistemul sanitar şi științific, trebuie să se stea departe de aspectele rele ale acestui sistem, pentru a nu da impresia unei anumite tolerări sau acceptări tacite a unor acțiuni care sunt în mod grav nedrepte. De fapt, asta ar contribui să mărească indiferența, dacă nu favoarea cu care sunt văzute aceste acțiuni în unele ambiente medicale şi politice”.

5 Cf. Papa Francisc, Discurs adresat voluntarilor şi prietenilor de la Banca Farmaceutică, 19 septembrie 2020.

30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2021

ACTUALITATE

locale în pregătirea acestei iniţiative şi a protocoalelor de tratament pentru comunităţile particulare. 3.

Parteneriat şi participare. O colaborare strânsă cu diferitele organizaţii, pentru a putea contribui la planificarea, executarea şi evaluarea recomandărilor pentru administrarea de vaccinuri la nivel mondial. 4. Unirea forţelor. Colaborarea în manieră

Poziția Bisericii Ortodoxe Române

Î

ntr-un comunicat de presă transmis prin intermediul purtătorului său de cuvânt, Vasile Bănescu, Patriarhia Română se pronunță cu privire la campania de vaccinare anti-Covid-19. Intitulat „Vaccinarea anti-Covid-19, între ezitare şi speranţă”, comunicatul vorbește despre necesitatea „informării corecte a populației cu privire la unele aspecte, precum

Arhiepiscopul Naumann:

Vaccinul anti-Covid – licit moral, dar nu obligatoriu

R

eferitor la vaccinul anti-Covid 19, și-a exprimat opinia Arhiepiscopul Joseph Naumann de Kansas, potrivit căruia „catolicii nu sunt obligați moral să facă

utilă cu diferitele grupuri de lucru ale Comisiei şi alte grupuri ecleziale pentru a propune cele mai bune recomandări posibile pentru populaţii. 5. Leadership. Aprofundarea competenţei şi a înţelegerii Bisericii în angajarea sa pentru a tutela şi a promova demnitatea dăruită tuturor de Dumnezeu. 6. Biserica în slujba „vindecării lumii”. Oferirea

de exemple explicite şi lizibile, contribuind, printre altele, la obţinerea obiectivului unei distribuiri egale a vaccinurilor şi a îngrijirilor.

Pentru mai multe detalii legate de vaccinarea anti-Covid 19 vă invităm să accesați site-ul: https://vaccinare-covid.gov.ro

caracterul voluntar, gratuit și sigur al actului de vaccinare, faptul că acesta este un drept, și nu o obligație”. De asemenea, se mai spune că „Patriarhia Română salută vestea bună a apariției vaccinului care ar putea diminua și stopa actuala pandemie, însă Biserica nu se poate pronunța în probleme de ordin strict medical”. Și în continuare se precizează poziția Patriarhiei Române care „a fost și rămâne una favorabilă vaccinării, subliniind însă constant necesitatea esențială a respectării

riguroase a principiilor de natură etică: consimţământul informat al persoanei, descrierea clară a beneficiilor şi a riscurilor, asumarea responsabilității concrete în cazul în care vaccinarea produce efecte adverse asupra sănătății persoanei vaccinate”. În finalul comunicatului se afirmă că „vaccinarea trebuie să fie un act profilactic responsabil și în totală cunoștință de cauză, recomandat şi acceptat pe baza unei informări clare şi complete, oferită de autoritățile competente și receptată corect de cetățeni”.

vaccinul împotriva coronavirusului și ar trebui să ceară înțelepciune de la Duhul Sfânt”. Mons. Naumann este președintele Comitetului Proviață al Conferinței Episcopilor Catolici din Statele Unite și a spus că, deși toate cele trei vaccinuri disponibile în SUA au legătură cu o linie celulară derivată dintr-un avort, nu ar fi ilicit ca un catolic să le primească. „Cred că, așa cum trebuie făcut cu toate, trebuie să ne

rugăm”, a spus prelatul. „Trebuie să cerem Duhului Sfânt să ne dea înțelepciune și să facem alegerea corectă, alegerea morală pentru noi. Și trebuie să cântărim ce e bun: binele protejării sănătății noastre, a sănătății celor dragi, a sănătății comunității. Și, în același timp, să susținem cu fermitate protejarea vieților umane nevinovate și încetarea culturii morții și a avortului”, a mai spus el.

IANUARIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

CULTURĂ CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Un oraș, o istorie.

O biserică, o mărturie Câmpulung Muscel – Ansamblul bisericii catolice Sfântul Iacob (Bărăţia) Text: Irina Vlad

I

storia orașului Câmpulung Muscel este inseparabilă de patrimoniul arhitectural de cult catolic al orașului, mai ales de ansamblul bisericii Sf. Iacob – Bărăția.

Apariția cavalerilor teutoni în zonă a dus la apariția coloniștilor sași catolici în Câmpulung și la edificarea mânăstirii catolice cunoscute drept Cloașter (de la Kloster – „mânăstire” în germană), în sec. XIII-XIV populația orașului fiind împărțită în mod aproape egal între sași catolici și români ortodocși. În legătură cu prima mânăstire catolică din Câmpulung, se cunosc puține, ca urmare a cercetărilor arheologice, mânăstirea fiind dărâmată cel mai probabil în sec. al XVII-lea, iar distrugerile continuând de-a lungul secolelor următoare (refolosirea pietrelor în alte gospodării, construirea de locuințe peste ruine etc.). Cert este că mânăstirea a fost construită în două etape distincte în jurul sec.

32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2021

al XIV-lea, iar biserica în trei nave a acesteia, într-un stil gotic foarte similar Bărăției, avea dimensiuni generoase – o lățime de 15 m și o lungime de 38,5 m în nava centrală.

Biserica Sf. Iacob – Bărăția Câmpulung, termen dat bisericilor catolice la sud și la est de Carpați, și-a făcut cunoscută istoria cu ocazia lucrărilor de restaurare și a cercetărilor aferente întreprinse de Ștefan Balș în 1965, când starea avansată de degradare a ansamblului sporea amenințarea demolării impuse oricum de sistematizarea orașului.

Anterior cercetărilor se considera că unicele elemente valoroase ale ansamblului erau turnul și lespedea tombală a comitelui sas Laurentius de Longo Campo, cu inscripția Hic sepultus est comes Laurencius de Longocampo, pie memoriae, Anno Domini M.C.C.C. („Aici este înmormântat comitele Laurenţiu din Câmpulung, spre pioasă amintire, în

anul Domnului 1300”). Deși valoarea intrinsecă a lespezii rămâne incontestabilă, aceasta reprezentând prima mențiune scrisă a numelui orașului, vechimea bisericii a fost descoperirea cea mai surprinzătoare.

Considerată inițial drept o biserică atipică de secol XVII, aceasta s-a dovedit a fi de fapt corul închis în dreptul arcului triumfal al unei biserici de secol XV, de stil gotic târziu, ce se continua cu o navă lungă de 22,5 m și lată de 9 m, modificată planimetric cel mai probabil în urma incendierii de către turci, în 1737. Dimensiunile inițiale ale bisericii au fost evidențiate cu ajutorul amenajărilor de la nivelul curții. Un alt aspect interesant, care explică inclusiv prezența pietrei tombale de la 1300, l-a reprezentat descoperirea în interiorul corului bisericii existente, sub nivelul inițial de călcare, a fundațiilor unei biserici mai mici, anterioare, probabil de la sfârșitul secolului al XIII-lea, fundații la rândul lor evidențiate prin tratarea pavimentului.

Turnul clopotniță, refacere de secol XVIII în piatră a unui turn anterior din lemn, a justificat inițial restaurarea ansamblului. Marcând silueta orașului, acesta a devenit rapid un element simbol al Câmpulungului, apărând în numeroase opere de artă ce prezintă orașul (Szathmári, Grigorescu, Aman). Înălțarea cu un nivel (al ceasului), la sfârșitul secolului al XIX-lea, i-a sporit monumentalitatea și i-a crescut vizibilitatea.

Bărăția Câmpulung este o mărturie incontestabilă a importanței și a dimensiunii comunității catolice istorice a orașului. Dispariția aproape fără urmă a mânăstirii catolice nu poate decât să sublinieze ce surse importante sunt monumentele istorice în calitatea lor de martori, dar și cât de fragile sunt în fața nepăsării oamenilor ce ar trebui să le vegheze.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Sfântul Iosif, Patron al Bisericii Universale Patronul Catedralei catolice din București și copatron al bisericii catolice din Constanța Text: Mons. Ieronim Iacob

L

a 8 decembrie 1870, Fericitul Pius al IX-lea, papă, l-a proclamat pe Sfântul Iosif „Patron al Bisericii Universale”. La acea dată, după ocuparea Statului Pontifical și a Romei (20 septembrie 1870) de către trupele Regatului Italiei, Suveranul Pontif era „prizonier în Vatican”. Deja în anii 1848-1849 Pius al IX-lea experimentase statutul de fugar, exilat, în urma mișcărilor revoluționare care cuprinseseră statele italiene și mare parte a Europei. Din postura de „prizonier”, Papa îi îndeamnă acum pe membrii Bisericii greu încercate să recurgă la ajutorul Soțului feciorelnic al Fecioarei Maria, cel care fugise în Egipt pentru a salva viața Pruncului Isus. În anii următori, Sfântul Iosif va deveni patronul multor biserici și capele, grupuri de rugăciune și confraternități din întreaga lume. În urma predicilor ascultate în solemnitatea Sfântului Patron al Bisericii Universale, 19 martie, numele Iosif va fi tot mai prezent în condicile de botez ale parohiilor romano-catolice de pe mapamond.

Tot în 1870 (pe 19 august) era numit Episcop de Nicopole și Administrator Apostolic al Valahiei călugărul pasionist Ignazio Felice Paoli. Sosind la București, noul episcop a săvârșit actul de preluare a Diecezei în vechea bisericuță a franciscanilor, „Bărăția”. Primul gând al noului păstor a fost să ridice în

capitala României o catedrală după modelul bisericilor Europei creștine. Întrucât numele Purtătorului de grijă al lui Isus era tot mai prezent în predicile și devoțiunile catolicilor, noul episcop nu a ezitat nicio clipă în alegerea patronului: „Sfântul Iosif ”. Catedrala va fi consacrată la 15 februarie 1884. Îndată după 1861, la Küstenge (Constanța de astăzi), pe atunci un sat aflat la periferia Imperiului Otoman, s-a deschis o parohie romano-catolică prin grija călugărilor capucini din Trapezunt. În primii zece ani, catolicii de la malul mării nu au avut, se pare, un locaș propriu de rugăciune, Liturghiile săvârșindu-se în spații improvizate. Inițiativa de a edifica o capelă catolică i-a aparținut lui Riga George, casier al companiei engleze Danube and Black Sea Railway Co. Limited, care construise linia ferată Cernavodă – Constanța şi executa lucrări în Portul Constanța. Terenul pentru capelă – situată pe actuala str.

Nicolae Titulescu, nr. 11 A – a fost oferit, conform tradiției orale, de administrația otomană. Capela, fără turn (interzis de legile otomane!) a fost ridicată în perioada 1869-1872.

Tot atunci comunitatea catolică a ales și patronul capelei în persoana Sfântului Iosif. După ce Dobrogea a devenit parte a României (1878), prin lucrări de amenajare și adăugarea unui turn (1884-1885), capela catolică a fost transformată în biserică,

Catedrala „Sf. Iosif” din București

Sigilul Parohiei „Sf. Iosif” din Constanța pe un document din 5 ianuarie 1895

Vechea biserică din Constanța, cu hramul „Sf. Iosif”, acum demolată

păstrându-și același patron până în anul 1938 când a fost edificată, pe locul vechii biserici, actuala bazilică dedicată Sfântului minunilor, Anton de Padova.

La 19 martie 2021, în „Anul Sfântului Iosif ”, declarat de Papa Francisc la 8 decembrie 2020, cu binecuvântarea ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, Sfântul Iosif va deveni copatron al bisericii cu hramul principal „Sfântul Anton de Padova” din Constanța.

IANUARIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

carte

Noile aventuri ale lui Habarnam, de I. P. Nosov, trad.

Gabriela Russo, colecția Humanitas Junior, Editura Humanitas, București, 144 p.

Ilustrații de A. Borisenko. Cartea prezintă noi aventuri ale locuitorilor din Orașul Florilor.

carte

Fericirile tăticilor, de Gregory K. Popcak, trad.

Darie Croitoriu, Editura Serafica, Roman, 2020, 14x20 cm, 228 p.

Autorul propune taţilor şi bărbaţilor un mod prin care îndatoririle lor de capi ai familiei redobândesc adevărata semnificaţie creştină.

Să ne naştem din nou.

Un itinerar de vindecare interioară Editura Pauline, Bucureşti 2020

Î

n traducerea Luminiţei Cosma vede lumina tiparului această carte, foarte utilă celor care doresc să-şi înfrunte în mod responsabil propriul trecut, alegerile mai puţin fericite, ceea ce i-a construit până în prezent. Trecutul nu poate fi schimbat, în schimb poate fi asumat, iertat, reconciliat cu conştiinţa noastră. Acest lucru nu este uşor, de aceea avem nevoie de ajutoare „autorizate”, cu ajutorul cărora să putem interveni asupra trecutului nostru. Această carte se doreşte a fi un asemenea ajutor, pe parcursul a nouă paşi. Autorul lucrării, Gaetano Piccolo, este preot iezuit, profesor la Universitatea Pontificală „Gregoriana”, iar între anii 2012 și 2017 a fost responsabil cu sectorul cultural al Provinciei Italiene a Ordinului Iezuit.

Cartea pleacă de la o premisă foarte importantă şi esenţială: să

Format: 13x20 cm, 88 de pagini

recunoaştem unde suntem acum.

Deşi ne putem simţi fragili în faţa realităţii noastre, sinceritatea de a o accepta este „cheia de contact” care poarte porni motorul schimbării noastre. Aşa vom înţelege că această carte este „un drum potrivit pentru toţi şi pentru orice moment al vieţii, dar gândit, în mod special, pentru cei care se simt neîncrezători, blocaţi, lipsiţi de speranţă sau care trăiesc o criză profundă”.

Pr. Andrei Dumitrescu

carte

De ce, Doamne?

O radiografie a suferinței, de C. S. Lewis, traducere Tatiana Niculescu, Editura Humanitas, București, 2020, 96 p. Scrisă după moartea tragică a soției sale ca o cale de a supraviețui, cartea este o reflecție asupra unor chestiuni fundamentale precum viața, moartea, credința.

34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2021

Microexpoziții lunare

Muzeul de Artă Populară „Dr. Nicolae Minovici”

V

or putea fi vizitate microexpoziții care se vor desfășura fiecare de-a lungul unei luni calendaristice. Astfel, fiecare lună a anului 2021 va purta amprenta unui miniproiect expozițional. Luna ianuarie este intitulată „Luna Biedermeier la Muzeul Minovici”, în care este vizat dormitorul, respectiv mobilierul Biedermeier expus în această sală.

Alte detalii: muzeulbucurestiului.ro/microexpozitii-minovici/

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Apoteoza Sfântului Toma de Aquino Text: Pr. Andrei Dumitrescu

U Apoteoza Sfântului Toma de Aquino (1631) de Francisco de Zurbarán Tablou în ulei pe pânză Dimensiune: 486 x 385 cm Tabloul se află în Muzeul de Arte Frumoase din Sevilla (Spania).

na dintre cele mai puţin înţelese perioade din istorie este cea a Evului Mediu. Privită ca un arc de timp îndelungat de tranziţie spre modernitate, ca un timp de barbarie, oroare şi primitivism sfâşiat de un şir interminabil de războaie, prezentată ca atare de numeroase producţii cinematografice, această epocă istorică se loveşte încă de multe prejudecăţi. Şi totuşi, Evul Mediu nu este o perioadă istorică atât de întunecată: acum apar universităţile, spitalele, mănăstirile devin adevărate centre de cultură şi artă – iar creaţiile culturale de atunci trezesc şi astăzi admiraţia vie a cercetătorilor şi a oamenilor de cultură. Biserica devine garantul unei civilizaţii creştine, care face din Europa un adevărat pământ sfânt. Acum apar marii sfinţi, precum Bernard de Clairvaux, Brigitta a Suediei, Albert cel Mare, Anselm de Canterbury, Bonaventura şi mulţi alţii. În constelaţia de mari oameni ai credinţei şi ai culturii care apar în această perioadă, un loc deosebit îl ocupă Sf. Toma de Aquino (12251274), preot şi călugăr dominican, spirit enciclopedic şi unul din marii exponenţi ai gândirii Bisericii Catolice din Evul Mediu. Printre numeroasele sale lucrări, de un mare interes se bucură şi astăzi Summa Theologiae (un manual scris pentru studenţii săi) şi Summa

contra Gentiles (lucrare cu caracter apologetic, de apărare a credinţei). Pentru meritele sale pe tărâm spiritual şi cultural a fost proclamat şi Doctor al Bisericii. Tabloul lui Zurbarán îl prezintă pe Doctorul Angelic primit în slava cerească. Cadrul este maiestuos, dominat de Sfânta Treime în partea superioară a lucrării.

Sfântul Toma de Aquino, îmbrăcat cu haina Ordinului Dominican, are poziţia magistrului, cu cartea deschisă şi mâna ridicată în sus. Este înconjurat de alţi patru Doctori ai Bisericii. În partea inferioară a tabloului, Sfântul este contemplat de fraţii dominicani şi alţi clerici, care înconjoară masa pe care se află cărţi şi documente, semne ale culturii lui Toma, dar şi ale misiunii Bisericii de a învăţa.

Francisco de Zurbarán

pictorul pasionat de viaţa Bisericii

Z

urbarán (1598-1664) a fost un pictor spaniol, reprezentant al Barocului, cunoscut pentru marea sa pasiune în crearea de portrete şi scene cu caracter religios, evidenţiate prin tehnica clarobscurului.

Francisco de Zurbarán (autoportret)

IANUARIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor

S

ăptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor se va desfășura între 18 și 25 ianuarie. Anul acesta tema a fost pregătită de comunitatea monastică din Grandchamp. Tema aleasă s-a bazat pe textul din In 15, 1-17: „Rămâneți în iubirea mea”; „Eu sunt vița; voi, mlădițele”.

Noutăți editoriale

P

apa Francisc (Jorge M. Bergoglio), Terra, mama noastră: o lectură creştină a provocării lansate de mediu, coordonator Giovanni Orsenigo, traducere Mihaela Voicu, Editura ARCB, București, 2020, 96 p.

Cartea, prefațată de Arhiepiscopul Constantinopolului, Patriarhul ecumenic Bartolomeu, reuneşte gânduri, discursuri şi omilii ale Papei Francisc despre ocrotirea Creaţiei şi despre respectul datorat persoanei umane. În prefață, Patriarhul ecumenic Bartolomeu subliniază comuniunea de vederi a ortodocşilor şi a catolicilor – în lumina învăţăturii lui Cristos – cu privire la păstrarea darului Creaţiei şi al vieţii umane, mai ales în formele ei cele mai fragile şi lipsite de apărare.

Cartea cuprinde și un text inedit al Papei Francisc, ce redă în manieră sintetică şi organică marea viziune creştină despre Creaţie, despre destinul ei şi despre misiunea universală ce ne revine în calitate de credincioşi.

Anselm Grün, Cărticica despre adevărata fericire, traducere Alexandru Cobzaru, Editura ARCB, București, 2020, 200 p.

Acest mic manual de revizuire a vieţii este o culegere de meditaţii ale Părintelui Anselm Grün, OSB, despre ceea ce ne împiedică sau – dimpotrivă – ne ajută să dobândim fericirea.

Cartea este îngrijită de Anton Lichtenauer, care este şi autorul prefeţei.

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2021

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

Calendar de perete cu sfinții din fiecare lună pentru confesiunea romano-catolică și cea ortodoxă

Calendar romano-catolic, format mic, de birou, disponibil în două variante grafice: una cu portrete de sfinți, alta cu decupaje și gânduri ale Fericitului Vladimir Ghika

Calendar în format clasic de perete, cu toate zilele anului pe o singură pagină

Această exortație dobândește o semnificație specială în contextul acestui An Jubiliar al Milostivirii. În primul rând, pentru că o intenționez ca o propunere pentru familiile creștine, care să le stimuleze să stimeze darurile căsătoriei și familiei și să mențină o iubire puternică și plină de valori, precum generozitatea, angajarea, fidelitatea și răbdarea. În al doilea rând, pentru că își propune să-i încurajeze pe toți să fie semne de milostivire și de apropiere acolo unde viața familială nu se realizează perfect sau nu se desfășoară cu pace și bucurie.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 5)

Calendar liturgic ce conține indicații cu privire la lecturi, sărbători și sfinții zilei, la culorile liturgice, la săptămâna Psaltirii și un indice de nume ale sfinților

Agenda liturgică ce conține ziua lunii și a săptămânii, săptămâna Psaltirii, culoarea liturgică, fazele lunii, denumirea sărbătorii sau a sfântului celebrat, lecturile de la Liturghie, date importante de reținut, novene, hramuri, preoți decedați. Prezintă spații pentru diverse însemnări zilnice și activități recurente

Nr. 01/2021 * Anul XXXII * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

Măreția sfântului Iosif constă în faptul că el a fost soțul Mariei și tatăl lui Isus. imagine: desen în tuș negru pentru „La visite de pauvres”, Ca atare, „s-a pus în slujba întreguluiLegendă plan de mântuire”, așa cum afirmă sfântul Ioan ediția Gurăilustrată de Aur. (manuscris), 1923.

(Papa Francisc, Scrisoarea apostolică Patris corde)

PACEA: DARUL LUI DUMNEZEU Familia Amoris laetitia

Prezența lui Dumnezeu înseamnă în același timp puterea lui Dumnezeu, activitatea lui Dumnezeu și cu caracterul tot mai decisiv al clipei unice. www.vladimirghika.ro

Moralitatea folosirii unor vaccinuri anti-Covid-19