CULTURĂ CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE
Un oraș, o istorie. O biserică, o mărturie Câmpulung Muscel – Ansamblul bisericii catolice Sfântul Iacob (Bărăţia) Text: Irina Vlad
I
storia orașului Câmpulung Muscel este inseparabilă de patrimoniul arhitectural de cult catolic al orașului, mai ales de ansamblul bisericii Sf. Iacob – Bărăția. Apariția cavalerilor teutoni în zonă a dus la apariția coloniștilor sași catolici în Câmpulung și la edificarea mânăstirii catolice cunoscute drept Cloașter (de la Kloster – „mânăstire” în germană), în sec. XIII-XIV populația orașului fiind împărțită în mod aproape egal între sași catolici și români ortodocși. În legătură cu prima mânăstire catolică din Câmpulung, se cunosc puține, ca urmare a cercetărilor arheologice, mânăstirea fiind dărâmată cel mai probabil în sec. al XVII-lea, iar distrugerile continuând de-a lungul secolelor următoare (refolosirea pietrelor în alte gospodării, construirea de locuințe peste ruine etc.). Cert este că mânăstirea a fost construită în două etape distincte în jurul sec. 32
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2021
al XIV-lea, iar biserica în trei nave a acesteia, într-un stil gotic foarte similar Bărăției, avea dimensiuni generoase – o lățime de 15 m și o lungime de 38,5 m în nava centrală. Biserica Sf. Iacob – Bărăția Câmpulung, termen dat bisericilor catolice la sud și la est de Carpați, și-a făcut cunoscută istoria cu ocazia lucrărilor de restaurare și a cercetărilor aferente întreprinse de Ștefan Balș în 1965, când starea avansată de degradare a ansamblului sporea amenințarea demolării impuse oricum de sistematizarea orașului. Anterior cercetărilor se considera că unicele elemente valoroase ale ansamblului erau turnul și lespedea tombală a comitelui sas Laurentius de Longo Campo, cu inscripția Hic sepultus est comes Laurencius de Longocampo, pie memoriae, Anno Domini M.C.C.C. („Aici este înmormântat comitele Laurenţiu din Câmpulung, spre pioasă amintire, în
anul Domnului 1300”). Deși valoarea intrinsecă a lespezii rămâne incontestabilă, aceasta reprezentând prima mențiune scrisă a numelui orașului, vechimea bisericii a fost descoperirea cea mai surprinzătoare. Considerată inițial drept o biserică atipică de secol XVII, aceasta s-a dovedit a fi de fapt corul închis în dreptul arcului triumfal al unei biserici de secol XV, de stil gotic târziu, ce se continua cu o navă lungă de 22,5 m și lată de 9 m, modificată planimetric cel mai probabil în urma incendierii de către turci, în 1737. Dimensiunile inițiale ale bisericii au fost evidențiate cu ajutorul amenajărilor de la nivelul curții. Un alt aspect interesant, care explică inclusiv prezența pietrei tombale de la 1300, l-a reprezentat descoperirea în interiorul corului bisericii existente, sub nivelul inițial de călcare, a fundațiilor unei biserici mai mici, anterioare, probabil de la sfârșitul secolului al XIII-lea, fundații la rândul lor evidențiate prin tratarea pavimentului. Turnul clopotniță, refacere de secol XVIII în piatră a unui turn anterior din lemn, a justificat inițial restaurarea ansamblului. Marcând silueta orașului, acesta a devenit rapid un element simbol al Câmpulungului, apărând în numeroase opere de artă ce prezintă orașul (Szathmári, Grigorescu, Aman). Înălțarea cu un nivel (al ceasului), la sfârșitul secolului al XIX-lea, i-a sporit monumentalitatea și i-a crescut vizibilitatea. Bărăția Câmpulung este o mărturie incontestabilă a importanței și a dimensiunii comunității catolice istorice a orașului. Dispariția aproape fără urmă a mânăstirii catolice nu poate decât să sublinieze ce surse importante sunt monumentele istorice în calitatea lor de martori, dar și cât de fragile sunt în fața nepăsării oamenilor ce ar trebui să le vegheze.
