1. ISTORIC ȘI EVOLUȚIE AȘEZARE Conform unei vechi legende medievale, apărute în Germania, așezările săsești au fost întemeiate pornind de la povestea unui cântăreț din fluier, chemat în Hamelin pentru a alunga șobolanii ce răspândeau boli grave. Prin muzica lui, bărbatul i-a vrăjit pe șobolani, care l-au urmat afară din cetate, scapând astfel orașul de marea pacoste. Deși promiseseră că îl vor recompensa pentru ajutorul oferit, locuitorii din Hamelin nu au mai vrut sa-l plăteasca pe cântăreț, și asftel, supărat, aceasta decide să se răzbune. Cântând din nou din fluierul magic, el face ca toți copiii din oraș să plece în urma lui, dispărând fără urmă. Astfel, mitul vorbește de evenimentul istoric care a reprezentat de fapt colonizarea de către germani a unor regiuni din estul Europei. ”Copiii din Hamelin” sunt de fapt cetățenii care au decis să emigreze după ce au fost chemați de mai mulți proprietari feudali ai pamânturilor din estul Europei, care le-au oferit aceste teritorii pe care să se stabilească. Pe teritoriul României, cele 250 de cetăți și biserici fortificate construite de sași între secolele XIV-XVIII, stau sub semnele celor șapte scaune care au dat Transilvaniei numele german de Siebenburgen. Criţ fosta proprietate nobiliară a primit numele de Kreuz (cruce) după o cruce mare ridicată pe un deal. Oamenii din zonă au închinat crucii o biserică din piatră în jurul căreia au apărut primele case ale localităţii Kreuz. Satul în 1322, a aparţinut de abaţia Cârţa, pe la 1500 de scaunul Sighişoara. În secolul XV au fost ridicate zidurile înconjurătoare cu o înălţime
variabilă, între 6-8 m şi au fost construite şi cinci turnuri. Vechea biserică a fost demolată în 1810, iar cea nouă a fost terminată în 1813. În secolul XIX, când rolul de apărare încetase sătenii au făcut mici demolări şi au construit hambare. În incintă a fost şi o fântână adâncă. Degradarea fortificaţiei a început în secolul XX. În 1908 s-a deschis, lângă turnul din vest, o poartă largă. Turnul de la vechea intrare s-a surpat în 1925, iar turnul din nord-est în 1955, dar acesta a fost reclădit. Vechea denumire Kreuz (cruce) se datorează, după tradiţia locală, unei cruci mari împlântată pe un promontoriu, vizibilă de la distanţă din cele trei comune învecinate - Criţ, Cloaşterf şi Meşendorf. În preajma ei s-au grupat primele case ale aşezării, s-a înălţat o biserică din piatră, închinată sf. Cruci. Din două documente, datate 1270 şi 1272, aflăm că regele Ştefan al Ungariei, după legea secuilor, confirmă lui Laurentius, fiul lui Hylyees şi fiului acestuia, tot Laurentius, posesia pământurilor de lângă Szederges (Moreni), cu biserica închinată sf. Maria, şi Scentkerest, cu biserica din piatră închinată sf. Cruci, din împrejurimile Tileagdului (alias Odorhei). Secuilor li se recomandă să primească pe Laurentius şi urmaşii săi în comunitatea lor, cele două sate menţionate nemaiaparţinând jurisdicţiei şi puterii exercitate de voievodul Transilvaniei. Aşadar, la început, Criţ a fost proprietate nobiliară. În 1322, satele Criţ, Cloaşterf şi Meşendorf făceau parte din proprietăţile abaţiei de la Cârţa. La desfiinţarea abaţiei, în 27 februarie 1474, regele Matei Corvin dăruieşte toate proprietăţile abaţiei bisericii sf. Maria de la Sibiu. Astfel, Criţ ajunge sub autoritatea şi administraţia Magistratului din Sibiu.
6
