DIALOGURI FĂRĂ NOTE
MACANACHE „Nu poți să-ți pui o șapcă întoarsă în cap și niște pantaloni mai largi și, gata, ești hip-hop, nu merge”
C
red că e tare mișto, atunci când ești artist, să realizezi că oamenii își creează amintiri pe piesele compuse și muncite de tine. Pe mine, ritmurile de început ale lui Macanache mă trimit la sfârșitul verii lui 2018, când experimentam muzică și mergeam prima dată să-l ascult, la convingerea unei persoane dragi, la un festival ce se întâmpla în parcul Izvor, dacă nu mă înșel. S-a lăsat cu solo-uri de chitară și bass de la The Putreds, cu râsete, dans și un nou artist în playlist. După cum se cuvine, am dat mai departe muzica lui. În ultima bancă, împărțind un set de căști cu o prietenă și distrându-ne cu versurile, la revelioane, când emoțiile de a uni două grupuri diferite de prieteni au încetat în momentul în care ne-am dat seama că știm cu toții versurile piesei Șefu, la călătorii cu mașina și la orice party mi s-a dat voie. De la momentul meu zero, Macanache a tot găsit rime, a filosofat sau ne-a distrat, a combinat genuri de muzică, a avut colaborări neașteptate și a dat cele mai reușite petreceri. Printre toate astea, a avut timp și de un interviu, așa că vă invit și pe voi să luați puțină energie de la el.
PAGINA
18
INTERVIU DE ALINA BĂLAN
Ești un artist foarte versatil. Ai încorporat în albumele tale diferite stiluri, de la ritmuri old school la lăutărie și ritmuri mai jazzy. De unde vine această ușurință a schimbării? Ideea e că eu sunt un ascultător de muzică, de de toate. Încerc să caut artiștii care sunt top în ce fac ei, după îi descopăr și pe alții și mă orientez în funcție de care dintre ei sunt mai nebuni, mai abstracți. Cântă jazz, dar e ca o pictură, spre exemplu. Tot ce îmi place încerc să introduc în stilul meu și, atunci, clar, am ceva nou. Dacă iau un pic din jazz, un pic din funk, se creează ceva nou. Iau toate elementele, le bag într-o oală și îmi iese o ciorbă a mea. Pe parcurs, o mai dreg și iese un produs de care să fiu eu mulțumit. Încă experimentez, nu cred că am ajuns să îmi definitivez stilul. Probabil nici nu îmi place să repet foarte mult același lucru și de aceea mă duc în direcții diferite mereu. E și challenging. Ce ai vrut să experimentezi în ultimul album, 2Hard 2Bitr, ce fel de sound ți-ai dorit pentru el? Am vrut să experimentez mai mult pe partea de vorbire, să fac o romgleză, pe niște sound-uri experimentale. Sunt niște sunete noi, moderne, dar stiluri diferite. Tot ce e nou și îmi place, adaptez la stilul meu, nu rămân ca Chaplin la filmele mute, când toată lumea trecuse pe text. Deși îmi place și asta, păstrez și ce am eu, și mă și adaptez la orice. Ce e creativitatea pentru tine, un mușchi care trebuie antrenat sau e o sclipire de moment? Cred că e o obișnuință, e ca o stare de meditație. Când te apucă scrisul, îți place un instrumental sau ai o idee, ai simțit să vorbești despre ceva, orice, bere, de exemplu, te pui la masă și, la un moment dat, intri într-un flow, acolo nu mai contează timpul, cu cine ești, creezi și te simți bine că aranjezi cuvintele. Așa găsesc tot felul de teorii, filosofii, caterinci, scheme de cuvinte, rime și rămân în proces până obosesc, consumă destul de multă energie. www.zilesinopti.ro
