INDIE STAR
TEXT DE IOAN BIG
MITSKI
Refuzul de a purta mască... un album dominat în social media este de sonorităţi Synth-Pop,
P
e 4 februarie se lansează unul dintre cele mai aşteptate albume ale anului, Laurel Hell, al 6-lea din discografia tinerei cantautoare americane născute în Japonia, Mitski (Mitsuki Miyawaki), şi primul după aclamatul ei Be the Cowboy, din 2018, ca o reconfirmare a faptului că eticheta de artist Indie-Rock pusă rapid, odată cu primele ei discuri (Lush şi Retired from Sad, New Career in Business), realizate pe cont propriu, ca studentă la Conservatorul din cadrul Purchase College - ce a format artişti precum coregrafa Rosalind Newman, actriţa Zoë Kravitz şi compozitoarea Laura Kaminsky -, a fost una înşelătoare. Laurel Hell, compus înainte de pandemie, dar finisat sub efectul acesteia,
PAGINA
22
ce poate fi considerat un manifest de eliberare definitivă a lui Mitski de „măştile” pe care a trebuit să le accepte/ poarte în faţa publicului, odată dobândit statutul de artist-cult, mai ales când relaţia cu acesta a devenit tributară labirintului cu oglinzi deformante, reprezentat de internet. Hiatusul marcat de ieşirea din rețelele sociale se explică acum prin revolta artistei împotriva judecării impulsive şi simpliste, în parametri binari, a raporturilor cu ceilalţi. Mitski a privit întotdeauna neîncrezătoare succesul pe care l-a repurtat, ce i-a crescut uimitor fanbase-ul, şi poate de asta a ales ca promo-uri pentru noul album piese radical opuse ca mesaj, melancolica Working for the Knife, care vorbeşte despre gânduri de sinucidere şi, implicit, de disconfortul autoarei că celebritatea i-a fost
adusă de o muzică ce reflectă durerile ei intime, şi Love Me More, tribut efervescent adus Pop-ului anilor ’80, între care a plasat temporal, ca jalon al propriei redefiniri, The Only Heartbreaker, pozitiv în ton ca şi Love Me More, dar care îi aminteşte de trecut prin versurile extrem de personale şi un videoclip în care emoţia durerii provocate cuiva apropiat e susţinută apocaliptic de imaginile pădurii mistuite de flăcări. „Laurel Hell is a soundtrack for transformation, a map to the place where vulnerability and resilience, sorrow and delight, error and transcendence can all sit within our humanity, can all be seen as worthy of acknowledgment, and ultimately, love... I accept it all, I forgive it all”, ne promite Mitski... pe care Iggy Pop a caracterizat-o drept „the most advanced American songwriter that I know”, dar care se dovedeste a fi răţuşca cea urâtă care şi-a regasit familia de lebede, alături de artiste precum St. Vincent sau Lorde, pentru care Electro-Pop-ul nu înseamnă o îngrădire a libertăţii de autoexprimare, ci, dimpotrivă, o descătuşare.