GURMAND
TEXT DE HORIA GHIBUȚIU
Spirale secuiești de București Dacă aș crede în Valentine's Day, mi-aș oferi luna asta un kürtöskalács. Căci se găsesc destule sortimente în Capitală.
M
ă consider european cu naționalitate, cetățenie, identitate și expresie română, dar am papile gustative maghiare. Această realitate are legătură cu originea unei jumătăți a familiei mele și a fost construită în soba bunicii materne și în cuptorul mamei. Poate că prima dată când am conștientizat diferențele dintre gustul românesc și cel maghiar a fost când mama a vrut să mă învețe rolul bemolului pe portativ. Așa cum acest semn grafic muzical arată că nota sau șirul de note precedate vor fi coborâte cu un semiton, așa lingura de zahăr presărată în zeama ardeiului umplut a îndulcit experiența culinară a mâncării care în familia noastră a fost considerată felul întâi. Înțeleg că se mai pune zahăr și-n Regat, dar ardeii umpluți în Transilvania au un clar avantaj competițional, ilustrând osmoza tipic maghiară dintre dulce și sărat. La noi, deși erau sățioși, ardeii umpluți anticipau un fel principal, îndeobște fără carne. Bunăoară, tăieței de casă cu varză călită (erau și variantele cu nucă și, respectiv, cu mac). Sau, cazuri excepționale, un desert consistent. Acesta putea fi szilvás lepény (pandișpan cu prune), surcele sau minciunele (forme din aluat fripte și pudrate cu zahăr), mézes krémes, care aduce un pic cu Medovik; se ținea la rece, de-a lungul unei nopți care trecea chinuitor de încet, în frigider ori în cămară, pe treptele scării de lemn ce ducea în podul casei din centrul târgumureșean, ca să se înmoaie; visam diurn la compoziția duce-acrișoară, era o prăjitură pe care n-o puteam consuma cu felia, ci cu tava. Și mai rar, la gustarea dintre prânz și cină, locul fructelor era luat de un „produs de
PAGINA
60
foto © Unsplash
prăvălie”. Sigur, ceea ce era cumpărat din oraș nu putea concura produsele de casă, vreau să zic, nici măcar langoșii umpluți zdravăn cu brânză grasă care umpleau Piața Trandafirilor de un miros inenarabil. În astfel de situații, kürtöskalács era un companion agreabil și de încredere al ceasurilor de tihnită lectură, chit că între paginile cărților aveau să se strecoare firimituri de nucă. În numele acestor dulci amintiri, mă bucur să semnalez faptul că în București avem de unde să luăm kürtöskalács și în afara târgurilor de produse tradiționale sau a piețelor volante. Răsucit pe role de fag și cu topping-uri neașteptate, acest kürtöskalács de la rulotele Ice and Roll & Cake and Roll România (până în martie fac colaci secuiești, apoi trec pe înghețată spirală) e o interpretare delicioasă a „colacului de horn” orginal, atestat în premieră la 1784, în cartea de bucate a contesei Mikes Mária, din Zăbala, în Depresiunea Târgu Secuiesc. Mănânci și mai ceri! www.zilesinopti.ro
