VISE
397
VISUL MISTER Superstiţios? Nu! Categoric nu! Nici Marţi, nici 13, nici pisică neagră, nici trecut pe sub scară, nici să ies din casă cu dreptul, nici să nu intru cu umbrela desfăcută, nici, nici, nici-un fel de superstiţie din cele ce aş putea umple pagini, superstiţii care amărăsc viaţa unui număr incomensurabil de oameni zilnic pe mapamond. N-am fost niciodată la ghicitori, altă (nu vreau să lezez sensibilitatea celor-a cohortelor ce cred,-de aceia nu spun excrocherie sau furt banditesc prin exploatarea naivităţii-numai eu ştiu ce efort fac să nu nu folosesc alt termen) – altă formă de a jăcmăni milioane de fiinţe, indiferent pe ce nivel al scării sociale se află.) Fără să pomenesc de ghicitul în cărţi, în cafea, sau în intrerepetarea viselor... VISELE.!?!?! Cred în vise? Nu.! Deşi am fost uneori o bună parte turburat dimineaţa în care mă trezeam având încă în memorie un vis deosebit. Analizând mai atent cele visate, am găsit o explicaţie a coşmarelor avute ca o consecinţă a unei mese prea îmbelşugate seara sau a unei stări de tensiune mai accentuate... Şi totuşi, VISELE.! Repet, nu cred în vise. La cele trei vise ce le voi povesti în rândurile ce urmează, am căutat îndelung Pentru liniştea mea de om raţional, am găsit o explicaţie (pentru două din ele) prin transmisiunea telepatică a două creiere ce sunt mai dotate cu o sensibilitate pe care ştiinţa nu a analizat-o îndeajuns. Dar totuşi, acum spre sfârşitul vieţii, trebuie să recunosc că pentru al treilea nu am găsit o explicaţie valabilă. E drept că la ţară, mai ales în satele de munte unde sunt păduri şi tăcerile capătă proporţii înfricoşătoare iar cea mai mică mişcare în miez de noapte poate da spaime înfiorătoare rătăcitului drumeţ, visele capătă nişte valori deosebite. Dar... Dar mai bine să redau aceste vise...
