Vita Catholica Banatus Nr. 6 - 2019

Nr. 6 (304-305) - 2019

Revista Diecezei Romano-Catolice de Timișoara A Temesvári Római Katolikus Egyházmegye folyóirata Zeitschrift der Römisch-Katholischen Diözese Temeswar

Sfântă este această zi!

Szent ez az ünnep!

Heilig ist dieser Tag!

3

EDITORIAL Ce face o sărbătoare să fie sfântă?/ Mitől ünnep?

ist dieser Tag“ 15 „Heilig Msgr. Andreas STRAUB

Pr. Csaba VÁNCSA

4 5

SFÂNTUL PĂRINTE Toate trec, numai iubirea rămâne

7

FAMILIE Nașterea lui Cristos între pregătiri și... Advent TINERET Noi nu uităm cine e Sărbătoritul Astrid SCHRIFFERT

10 11 12

karácsonyfa, galambok 17 Fenyő, KATÓ Gizella

18

PAGINA PSIHOLOGULUI Comportamentul uman în perioada Sărbătorii de Crăciun Psih. dr. Irina VASTAG

COPII Szent ez a nap / Calendarul de Advent / Der Hl.Nikolaus Prof. Constanța BUGARIU

8

Prof. de. Elena ȘTEFĂNESCU

Pr. Andrei DANCĂ

Pr. Răzvan OPRIȘA

6

16

SPIRITUALITATE Sfântă este Ziua Nașterii Tale, Isuse, în inima mea!

ÎNDRUMARE Sărbătoarea e lux și opulență?

Pr. Csaba VÁNCSA

Să privim cu recunoștință spre Darul Vieții…

Irina - Maria LĂPĂDAT

aLAPgondolat Krisztusba gyökerezni BAKÓ László

A keresztény lelkületű ajándékozásról BALLA Lóránt

a ház Mária háza és egyházmegyénk 14 Ez egyik biztos pontja Enikő SIPOS

19 GERHARDINUM O experiență de neuitat 20

MARIA RADNA Maica Harurilor de la Radna și un caz miraculos prof. Silvia TELESCU

ce îl pe sărbătorim Sfântul Martin?

21 De Pr. Csaba VÁNCSA, Dr. Claudiu CĂLIN Misionară Extraordinară în 24 Luna Dieceza de Timișoara Pr. Daniel DUMITRU

canonică la Breștea și la Denta 25 Vizită Petronela ȘEHABI

26

Stadiul lucrărilor pe șantierul de renovare și restaurare a Domului Sf. Gheorghe, Catedrala Diecezei Romano-Catolice de Timișoara

REVISTA DIECEZEI ROMANO-CATOLICE DE TIMIȘOARA A TEMESVÁRI RÓMAI KATOLIKUS EGYHÁZMEGYE FOLYÓIRATA ZEITSCHRIFT DER RÖMISCH-KATHOLISCHEN DIÖZESE TEMESWAR anul XXV Nr. 5 (302-303)

Adresa redacției: Timișoara 300102 Str. Ștefan cel Mare, nr. 19 tel: 0040-729-076.990 E-mail: redactiavcb2@yahoo.com web: www.parocatr.cnet.ro

Director responsabil: Pr. Csaba VÁNCSA

Colaboratori: Pr. Zoltán KOCSIK, Pr. Nikola LAUŠ jr., Pr. Csaba VÁNCSA, Astrid SCHRIFFERT, Constanța BUGARIU, Gizella KATÓ, Irina-Maria LĂPĂDAT, Enikő SIPOS, Elena ȘTEFĂNESCU, Silvia TELESCU, Irina VASTAG, Victoria ROȘOAGĂ, Adrian IONCSOV, Lóránt BALLA, Dr. Claudiu CĂLIN, Adrian IONCSOV, Pr. Milan N. SIMA, Ladislau PIKLOR.

Nr. de aprobare 510/a 1994 ISSN 1454 - 1025 Ilustrații: www.pixabay.com

2

VITA CATHOLICA BANATUS

Design & print: Tipografia DANTONY Timișoara

I

Nr. 6 - 2019

Pentru abonamente:

plata abonamentului se poate efectua prin mandat poștal pe adresa: Timișoara 300102 Str. Ștefan cel Mare, nr. 19 sau prin virament bancar în contul: RO11RNCB0249049285810001

• un exemplar - 5 RON • un abonament pentru anul 2019 - 30 RON • un abonament pentru străinătate - 30 euro • un abonament susținător - 100 RON

EDITORIAL Pr. Csaba VÁNCSA

Ce face o sărbătoare să fie sărbătoare?

Dacă vă frământați asupra acestei întrebări, veți găsi cumva miezul credinței dumneavoastră în răspuns. Nu multitudinea și nu profunzimea darurilor, nu sarcinile pe care le îndeplinim pentru a ne pregăti de sărbătoare, ci dimpotrivă: atenția sinceră, deschiderea către cei dragi, oprirea în tăcere, pentru o clipă, rugăciunea și odihna. Aceste lucruri ne fac sărbătorile mai intime.

Pentru mine, atmosfera festivă, dar totodată intimă a unei sărbători este alcătuită din lucruri foarte simple. De exemplu, faptul că pot dormi mai mult! Poate chiar și o lectură liniștită a ziarului... Chiar și simplul fapt că pot să stau liniștit în Biserică, poate să-mi facă ziua o sărbătoare. Mă simt foarte bine când viața mea agitată poate să fie împlinită în tăcere. În astfel de momente mă simt recunoscător, iar acest lucru este cu adevărat demn de oferit celorlalți. Nu vreau lucruri mari, ci lucruri simple, cum ar fi să petreci timp cu familia, să ai o conversație plăcută într-o companie bună, să fiu în liniște și pace, să am o relație intimă cu mine, cu aproapele meu, cu Dumnezeu. Acest lucru face ca sărbătoarea să fie sfântă. Să ascultăm de aceste dorințe umane profunde și esențiale, care vin din interiorul nostru. Căci Dumnezeu este cel care ne mișcă prin ele.

Mitől ünnep?

Ha valaki közel engedi magához ezt a kérdést , a válaszban ott lessz valamiképpen a meghitség. Nem az ajándékok mértéke és mélysége, nem a tennivalók, amelyeket az ünnepért előkészületül teszünk, hanem éppen ellenkezőleg: az őszinte odafigyelés a lényegre, a figyelés, a megnyílás szeretteink felé, a megállás, hogy helye legyen csendnek, imának, pihenésnek. Ünnepeinket ezek teszik bensőségesebbé.

Számomra a bensőséges ünnepi hangulatot nagyon egyszerű dolgok jelentik.

Például, hogy tovább alhatok. Talán még a nyugodt újságolvasás is. Aztán az is ünneppé varázsolja a napomat, ha nyugodtan, csendben üldögélhetek a templomba. Nagyon jó érzés, ha pörgő életem beérhet a csendben. Ilyenkor hálát érzek, és ez az, amit igazából érdemes másoknak ajándékozni. Nem vágyom nagy dolgok után, egyszerű dolgok tesznek boldoggá, mint például a családdal együtt lenni, egy jó beszélgetés egy jó társaságban, ellenni békében, meghitt kapcsolatban lenni magammal, felebarátommal, Istennel. Ettől szent az ünnep. Figyeljünk oda ezekre a mélyről jövő, alapvető emberi vágyainkra. Isten mozgat bennünket általuk.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

3

SFÂNTUL PĂRINTE Andrei DANCĂ (Cetatea Vaticanului)

Toate trec, numai iubirea rămâne „Eu am pe cineva de la care nu voi primi înapoi?

Eu, creștin, am cel puțin un prieten sărac?” Sunt întrebările pe care papa Francisc le-a spus la omilia Sfintei Liturghii celebrată duminică, 17 noiembrie 2019, în bazilica San Pietro cu ocazia celei de a treia ediții a Zilei Mondiale a Săracilor.

Câteva mii de oameni ai străzii, nevoiași și bolnavi, alături de însoțitorii lor, au participat duminică la Sfânta Liturghie, în cadrul căreia pontiful a făcut un comentariu la lecturile biblice ale duminicii.

Papa Francisc: «Cei săraci sunt prețioși în ochii lui Dumnezeu pentru că nu vorbesc limba Eu-lui: nu se susțin singuri, prin puterile lor; ei au nevoie de cineva care să-i ia de mână. Ne amintesc că acesta este felul în care se trăiește Evanghelia, ca cerșetori îndreptați spre Dumnezeu. Prezența celor săraci ne readuce în climatul Evangheliei, unde sunt fericiți cei săraci în duh (cf. Mt 5,3). Prin urmare, în loc să ne simțim deranjați atunci când îi auzim bătând la ușile noastre, putem primi strigătul lor de ajutor ca pe o chemare de a ieși din Eu-l nostru, de a-i primi cu aceeași privire de iubire pe care Dumnezeu o are față de ei. Ce frumos ar fi dacă cei săraci ar ocupa în inima noastră locul pe care îl au în inima lui Dumnezeu! Stând cu săracii, slujindu-i pe săraci, învățăm gusturile lui Isus, înțelegem ce rămâne și ce trece. (…) În penultima duminică a Timpului de Peste An, El spune că cele ce se prăbușesc, cele ce trec sunt lucrurile penultime, nu ultime: templul, nu Dumnezeu; împărățiile și faptele omenirii, nu omul.

Trec lucrurile penultime, care deseori par să fie definitive, dar nu sunt. (...) În prima [pagină] rămâne ceea ce nu va trece niciodată: Dumnezeu cel viu, infinit mai mare decât orice templu pe care i-L ridicăm, și omul, aproapele

4

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

nostru, care are o valoare mai mare decât toate cronicile lumii (…) Cu toate acestea, de câte ori ne lăsăm seduși de graba de a vrea să aflăm totul și repede, de mâncărimea curiozității, de ultima știre eclatantă sau scandaloasă, de povestirile murdare, de urletul celui care strigă mai tare și mai mânios, de cel care spune „acum ori niciodată”. Această grabă, acest totul și repede nu vine de la Dumnezeu. Dacă ne zbatem pentru repede, uităm ceea ce rămâne întotdeauna: urmărim norii trecători și pierdem din vedere cerul. (…)

Cu toate acestea, de câte ori, chiar și în facerea binelui, domnește ipocrizia Eu-lui: fac binele, dar ca să fiu considerat bun; dăruiesc, dar pentru a primi la rândul meu; ajut, dar ca să-mi atrag prietenia acelei persoane importante. Așa vorbește limba eului. Cuvântul lui Dumnezeu, în schimb, conduce la o „caritate fără prefăcătorie” (Rom 12,9), la a dărui celui care nu are să ne dea înapoi (cf. Lc 14,14), la a sluji fără a căuta recompense și schimburi de favoruri (cf. Lc 6,35). Așadar, ne putem întreba: Eu ajut pe cineva de la care nu voi putea să primesc înapoi? Eu, creștin, am cel puțin un sărac de prieten?»

Dintre multele lucruri penultime, care sunt trecătoare, a încheiat papa Francisc, „Domnul vrea să ne amintească astăzi de ultimul, care va rămâne pentru totdeauna. Este iubirea, pentru că Dumnezeu este iubire (1 In 4,8) și săracul care cere iubirea mea mă duce drept la El. Săracii ne facilitează accesul la Cer: de aceea, simțul credinței poporului lui Dumnezeu i-a văzut drept ușierii Cerului. Ei sunt deja acum comoara noastră, comoara Bisericii. Ne deschid, într-adevăr, bogăția care nu îmbătrânește niciodată, cea care unește pământul și Cerul și pentru care merită cu adevărat să trăiești: iubirea”.

FAMILIE Pr. Răzvan OPRIȘA preot greco-catolic

Nașterea lui Cristos între pregătiri și... Advent An de an sărbătorim Nașterea lui Isus, iar înaintea acestei solemnități Biserica ne propune o perioadă de pregătire.

Fie că o numim Advent, fie că o numim Postul Crăciunului, este o perioadă de aproximativ o lună de zile în care suntem chemați să conștientizăm importanța nașterii lui Isus și să ne apropiem de sărbătoare meditând la momentele ei importante: călătoria de la Nazaret la Betleem, nașterea în peștera folosită ca și grajd, vestirea îngerilor, găsirea Pruncului înfășat, sosirea magilor, uciderea pruncilor de către Irod și fuga lui Iosif împreună cu Maria și Isus în Egipt. Dar noi, la ce ne gândim de fapt?

Ne gândim ca masa de Crăciun să fie îmbelșugată, curățenia în casă să fie impecabilă, cadourile să fie cât se poate de potrivite, îmbrăcămintea să fie elegantă… și e bine să fie așa. Dacă sărbătoarea e importantă și pregătirile vor fi pe măsură. Ajungem însă la momentul sărbătoririi, deschidem cadourile, bem, mâncăm și… totul a trecut.

Ceea ce Biserica ne propune

este o altfel de pregătire.

O pregătire care începe cu luminarea inimii, cu curățirea sufletului, cu liniștirea. O bună spovadă este întotdeauna modul ideal de a începe o astfel de pregătire. Un al doilea pas ar fi să îi facem loc lui Isus în viețile noastre prin a ne propune un timp zilnic, oricât de scurt ar fi, dedicat în exclusivitate lui Dumnezeu. Un al treilea pas pe care suntem chemați să-l facem este să ne bucurăm de prezența divină împreună cu cei din jurul nostru: copiii, părinții, prietenii și... să nu fim egoiști cu darurile spirituale primite!

Cristos este gata să se nască în sufletele noastre. Iosif și Maria sunt deja pe drum spre noi. Care va fi răspunsul nostru la cererea lor de a se adăposti în inima noastră? Îi vom lăsa afară pentru că la noi nu mai e loc, nu mai e timp pentru încă o problemă în plus? Vom încerca să-L omorâm repede pe Isus de frică să nu ne ia locul pe tronul de rege pe care așa frumos și cu atâta trudă neam cocoțat? Vom merge înaintea Familiei Sfinte pentru a ne asigura că nu se rătăcesc pe drum și

pentru a-i invita în casa noastră?

Vom face sacrificiile necesare pentru ca lui Isus să nu-i lipsească nimic? Îl vom trata pe Isus ca pe un Împărat sau ca pe un intrus?

Ne vom uita la Iosif și Maria cu dispreț, spunându-le: „Când ați făcut copilul nu v-ați gândit cum o să-l creșteți? Descurcați-vă, nu veniți la mine să cerșiți! Am și eu viața mea pe care trebuie să mi-o trăiesc, nu să-mi pierd vremea cu cerșetorii.”? Vom avea oare deja un pat cald și curat pregătit pentru Isus, Maria și Iosif?

Nu e ușor să răspunzi la o asemenea întrebare. Nu e ușor să te pregătești pentru ceva ce nu ți s-a mai întâmplat niciodată. Ceea ce eu îți propun, ție celui care citești acum, este să-ți deschizi sufletul, să faci curat înăuntru și să-l aștepți pe Isus. Uită-te cu atenție în jur pentru că Isus nu va veni cu mare pompă și înconjurat de zeci de slujitori, nici cu strigăte de bucurie și veselie. Isus este cel care astăzi te consideră pe tine cel mai bun prieten, pe tine cel care astăzi îi vei oferi inima ta spre găzduire.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

5

TINERET Astrid SCHRIFFERT Grupul Jubilate

Noi nu uităm cine e

Sărbătoritul „Pe ei îi interesează doar cadourile și distracția” - e trist să spun că această frază am auzit-o din partea multor adulți la adresa noastră, a tinerilor, a adulților tineri. Pe cât de tare m-ar contraria această afirmație, în unele cazuri acest fapt este real. Totuși, minunata sărbătoare a Crăciunului, a Nașterii micului Prunc Isus, are puterea de a sensibiliza până și cele mai rebele suflete. Iar acest lucru îl poate demonstra opinia tinerilor despre această sărbătoare.

Pentru ca aceste răspunsuri să fie concludente, am întrebat tineri catolici, creștini sau atei despre ce reprezintă „Crăciunul” pentru ei, sau care este tradiția pe care încă o practică, iar surprinderea mea a fost mare. Pe unii dintre aceștia îi bucură marea de oameni ce roiește grăbită pe străzi sau pregătirile pentru masa de Crăciun, iar alții s-au găsit chiar și triști în această perioadă binecuvântată.

Dar nimeni nu uită de pregătirea sufletului său. Toți profită de acest timp de așteptare – Adventul – pentru ca mai apoi, bucuria lor să fie nemărginită. Tinerii au răspuns că reflectă asupra faptelor lor de peste an, parcurg itinerarii de rugăciune și meditație sau pur și simplu își adună gândurile pentru a mulțumi pentru tot ce li s-a așternut înainte și i-a ajutat să meargă drept, având capul pe umeri. Cei mai mulți sunt atrași de Liturghia din Ajunul Crăciunului. Personal, o consider magică. Poate din cauza scenetelor, cântecelor, zâmbetul copiilor pentru că au fost cuminți și i-a vizitat Îngerașul, sau chiar datorită bucuriei ce plutește în aer și adună la masă familii întregi, unite și fericite.

Tinerii, ca nucile cu coajă tare și miez dulce și aromat, au tendința de a se mula după standardele societății, iar cei cu sufletul bogat știu ce înseamnă Crăciunul. „Nu vreau ca, datorită obiceiului de a sărbători, să uit cine e de fapt Sărbătoritul.” Iar pentru a nu-i lăsa nici pe ceilalți să uite de adevăratul Sărbătorit și pentru a le împărtăși bucuria lor, mulți pleacă la colindat, tradiție foarte iubită de tineri, pentru a anunța: „Astăzi s-a născut Cristos”, astăzi s-a născut Mântuirea lumii.

Este adevărat că această sărbătoare a devenit mai comercială decât oricare alta. Imaginați-vă cât timp este investit în cumpărăturile pentru masa festivă sau cadouri. În final, toți se bucură pentru același motiv. Primesc cadouri pentru a-și reaminti de bucuria ce o pune Crăciunul în sufletele lor și sărbătoresc venirea pe lume a Pruncului Isus, micuț și așezat în iesle, strălucind de speranță și încurajând sufletele oamenilor. Farmecul acestui timp de cugetare se face remarcat prin așteptarea veștii Stelei. Asemenea celor Trei Crai de la Răsărit, și noi, tinerii, așteptăm Vestea cea Bună. Vestea că exemplul nostru de urmat este în sfârșit între noi sub chip de Prunc, „de veacuri multe așteptat”.

Nu este doar despre a primi cadouri și despre a sărbători, ci și despre a oferi cadouri adevăratului Sărbătorit al acestui timp, prin participarea activă, cu trup și suflet, la bucuria pe care El o va răspândi în lume. Este și despre pacea ce domnește între toate făpturile, acestea intonând la unison: „Astăzi s-a născut cel făr’ de-nceput”.

6

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

COPII Pagină realizată de: Prof. Constanța BUGARIU

Calendarul de Advent

În Advent folosim Calendarul de Advent care, de cele mai multe ori, este confecționat chiar de membri familiei. În fiecare dimineață se deschide ușița cu numărul zilei respective. Un obicei preluat din occident, este acela ca în spatele fiecărei ușițe să se afle dulciuri. Dar, nu prea multe dulciuri. Noi vă propunem o variantă de Calendar de Advent puțin mai spirituală. Pentru fiecare zi copiii/tinerii gândesc câte o cerință, scrisă pe un bilețel. Acesta va fi „ascuns” în spatele ușiței. Ar fi bine ca ele să nu fie divulgate celor din jur, pentru ca surpriza să nu aibă efect. De exemplu: - astăzi ne rugăm rugăciunea propusă de...

- să spunem un cuvânt bun colegului de bancă.

- azi dăruiesc bunicului/bunicii din timpul meu.

- pe parcursul zilei îi voi spune lui Isus o mică rugăciune de câte ori voi putea.

- laptele și cornul primite la școală le voi da unui copil care nu are ce să mănânce.

- azi voi face o bucurie mamei, spălând eu vasele.

Materialele folosite pot fi foarte simple. Iar forma calendarului, la fel. Noi am ales anul acesta forma bradului, pomul vieții, veșnic viu și verde, simbol al Crăciunului, al dragostei infinite a lui Cristos, al vieții veșnice, al speranței.

-

-

-

Der Hl.Nikolaus

Am 6. Dezember feiern wir das Fest des Heiligen Nikolaus und gedenken damit dem heiligen Bischof von Myra. Geboren wurde er etwa im Jahre 300 als einziges Kind vermögender Eltern in der Stadt Patara in Lykien, Antalya, der heutigen Türkei.

Nikolaus war ein sehr guter Bischof. Er galt als sehr barmherzig und karitativ. Er hat sich vor allem der benachteiligten oder armen Menschen und Kindern angenommen und hat für sie gesorgt, wenn sie in Not waren.

Am 6. Dezember 343 ist Nikolaus im Alter von 73 Jahren gestorben und wurde in Myra (Demre/Türkei) beigesetzt.

Zwischen den zwei Nikolausbildern gibt es Unterschiede. Kannst du sie finden?

-

-

Szent ez a nap

A hívek böjtöléssel, de ugyanakkor nagy örömmel várják, az Úr Jézus születésének ünnepét. A karácsony előtti idő örömteli várakozás, úgy a kicsik, mint a nagyoknak. Karácsonykor a gyermekek a gyermekek karácsonyi énekekkel készülnek. A legkedveltebb karácsonyi ének Mennyből az angyal. Próbára tesszük tudásodat, és megkérünk, töltsd ki a szöveget a hiányzó szavakkal.

Mennyből az angyal lejött……………………,/ Pásztorok, pásztorok, Hogy..................................sietve menvén / Lássátok, lássátok./…………………………….Fia, aki született/ Jászolban, jászolban./ Ő .......................... néktek Üdvözítőtök/Valóban, valóban.

Mellette vagyon az ……………………………….,/ Mária, Mária;/ Barmok közt fekszik, ............................ nyugszik,/ Szent Fia, szent Fia./ El is ............................. köszöntésére/ Azonnal, azonnal,/……………………… ajándékot vívén szívükben/ Magukkal, magukkal./ A kis Jézuskát ……………………………………/Imádják, imádják,/ A .................. Úristent ilyen ................. jóért/ Mind áldják, mind áldják.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

7

ÎNDRUMARE Pr. Csaba VÁNCSA

Sărbătoarea e lux și opulență?

Gândul și atmosfera sărbătorilor sunt prezente în cuvintele fiecărei familii, indiferent de problemele cu care aceasta se confruntă. Ba, parcă chiar e un mic moment de pauză, de a privi un pic în interior, de a privi din altă perspectivă tot ceea ce te înconjoară, de a-și reaminti și de a fi împreună.

Aceste momente de sărbătoare constituie pentru orice familie un timp și un spațiu alocat acestui „a fi împreună” în tot ceea ce înseamnă pregătiri, cumpăraturi, decorări, dar mai ales în a împărtăși gânduri, sentimente, bucurii, dorințe. Dincolo de climatul strălucitor specific lor, esența sărbătorilor este emoția. Vorbim de o stare care există în fiecare și care se îmbogățește de la an la an încă din copilărie, o stare care poate fi împărtășită și cu ceilalți creând acel sentiment de uniune pe care îl simțim de Crăciun.

Ne putem pune întrebarea: cum putem privi și simți această emoție într-o societate de consum care generează la rândul ei o familie de consum? Deoarece consumismul ne bombardează deja din luna noiembrie cu fel și fel de decorațiuni, betele, globuri, bomboane, ba mai mult îți oferă Black Friday pentru a putea cumpăra cadouri(le) celor dragi. În fiecare familie, în prim plan stau listele de cumpărături, meniul

8

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

ÎNDRUMARE încărcat, cadouri cât mai multe și cât mai valoaroase, bradul de import, ținutele vestimentare de firmă. Ele toate ne distrag atenția de la adevărata bucurie și esență a acestei sărbători. Ni se distrage atenția într-un mod foarte „șmecher” să nu-l (mai) vedem pe Pruncușorul Divin din iesle, ci doar să cheltuim, să consumăm cât mai mult. Și dacă am privi dincolo de acestea ce am vedea? Că există familii în care toată opulența aceasta există din plin, dar totuși nu există nici o emoție, ci doar tristețe, plictiseală, tensiune sau apatie. Căci în aceste familii, Crăciunul este așteptat de către copii pentru cadoul modern primit de la un Moș Crăciun devalorizat, pentru părinți momentul nefiind altceva decât un maraton de cumpărături. Că sunt familii în care toate acestea nu există, dar există doar resemnare, negare: „noi nu avem ce să petrecem”, „pentru noi e o zi ca oricare alta”. Multă furie și dorința de a avea ceea ce au alții, doar pentru „a avea” și ei Crăciunul...

Dar oare când au înlocuit cele ce se află în jurul nostru, ceea ce se afla în noi? Căci, de fapt bucuria este cea care ne însoțește, alături de amintirile din copilărie, legate de mirosul de cozonac făcut de bunica, de creanga de brad împodobită cu drag, de darul creat din ceea ce găseam pe lângă noi. A dărui înseamnă a transmite toate aceste amintiri copiilor, a le transmite emoția și bucuria, a le reda o stare pe care să o poarte cu ei oricând, oricum și oriunde ar fi.

Familia este cea care dă viață sărbătorilor prin felul în care le trăiește, prin felul în care le împărtășește, prin copiii care învață să dăruiască primind în primul rând dragoste. Îmi aduc aminte, copil fiind, cum se strângea familia în ziua de Crăciun, cu mic cu mare, lua masa împreună, după care noi copii mergeam și ne jucam, iar părinții, nașii, mătușa, bunicii, stăteau și discutau. Era o atmosferă foarte plăcută! Dar după ce această societate a implementat în toată lumea acea „răceală față de celălalt” și noi, copii de atunci, am crescut și am plecat de acasă, azi nu se mai ține acest obicei. Mi-e dor de acele vremuri!

Să nu lăsăm ca luminile, cadourile valoroase să ne distragă atenția de la esența sărbătorii, pentru că Isus Cristos a venit pentru noi să ne mântuiască, iar exemplul Sfintei Familii să domnească în fiecare familie, să învățăm copii că nu lucrurile mari și sclipitoare te fac fericit, ci doar cele care sunt dăruite din inimă cu drag.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

9

ÎNDRUMARE Irina-Maria LĂPĂDAT

Să privim cu recunoștință spre Darul Vieții…

Cu gândul spre imediata sărbătoare a Crăciunului, să privim cu recunoștință spre cel mai mare dar pe care Dumnezeu l-a făcut omenirii și anume Fiul Său, Isus Cristos. Acesta este cadoul pe care l-am primit și el singur ar trebui să ne fie de ajuns spre bucurie. Cât de norocoși au fost desigur contemporanii Săi, având privilegiul de a vedea cu proprii lor ochi omenești cum arată desăvârșirea!

La fel, și noi am fost creați de Dumnezeu, căci nu ne-am zidit noi înșine. Prin urmare, făcând parte din creație, cu atât mai mult ar trebui să ne încredem în Dumnezeu și mai ales în dreptatea lui. Până la urmă și oamenii care fac lucruri rele în lumea aceasta, ori necredincioșii, sunt tot creația lui Dumnezeu. Însă bunătatea sădită de Dumnezeu în oameni ține lumea în picioare, fără oamenii cinstiți și evlavioși, lumea s-ar prăbuși. A privi cu bunătate, îngăduință și - de ce nu? - milă spre cel de lângă noi, ar fi poate cel mai bun lucru pe care l-am putea face în preajma sfintelor sărbători.

Cel rău, mereu prezent și făcându-și simțită prezența mai ales în egoismul inerent firii umane, ori în comoditate, își are desigur propriile ierarhii de valori în activitatea sa pe pământ.

Bunăoară, un om care duce o viață bună, la modul călduț, nici-nici, nu prezintă aceeași valoare pentru diavol ca un om evlavios, care trăiește după Cuvântul lui Dumnezeu, cu gând și fapte curate. Sufletul unui credincios sau cu atât mai mult al unui sfânt, e mai prețios pentru diavol decât o întreagă constelație de suflete; poate de aceea oamenii smeriți și generoși, care au făcut numai bine în viața lor, sunt mai des încolțiți, ispitiți, sau de ce nu, greu încercați. Există întradevăr oameni care se întreabă în sinea lor chiar și astăzi cu ce au greșit în viață, de trebuie să îndure atâtea greutăți. Chiar și Fiul lui Dumnezeu a fost ispitit, după cum se știe din relatările biblice. Cu siguranță, răul nu poate fi biruit decât prin bunătate și voință.

Fundamentul învățăturii lui Cristos ne învață de fapt principiul vieții perfecte: mila. A privi în jos, spre cei umili, iar nu în sus, a-ți clădi viața pe compasiune, sunt percepte promovate la urma urmei, nu numai în creștinism, ci și în celelalte religii. Poate că în ochii lui Dumnezeu neîndurarea nu este decât o faptă reprobabilă. Când un om va privi în jos, spre cei nevoiași, poate se va simți mai bine. Sau poate chiar va da o mână de ajutor. Pe câtă vreme dacă va privi mereu numai în sus, se va condamna singur la o viață de nefericire. Sunt multe căi prin care un om își poate irosi viața, iar a căuta mereu împlinirea în ceea ce nu este la îndemâna lui, este una din ele.

A mulțumi este cea mai mare recunoștință pe care o putem aduce lui Dumnezeu. Pentru tot ce avem, pentru Fiul Său, pentru șansa de a valorifica darul vieții, făcând chiar și un pic de bine în jurul nostru. Dumnezeu nici nu are nevoie de mai mult. Nu sunt oare toate ale Lui? Ce fericiți am fi dacă am crede că, așa cum afirma scriitorul rus Fiodor Mihailovici Dostoievsky, o singură faptă bună, făcută din inimă, valorează atât de mult în ochii lui Dumnezeu, încât pentru acea singură faptă, ne poate ierta multe păcate.

10

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

Krisztusba gyökereződni

aLAPgondolat BAKÓ László

Tegyük fel magunknak a kérdést: mire gondolunk, amikor meghalljuk azt a szót: karácsony? – Valószínűleg a legtöbben nem Jézusra gondolnak azonnal, hanem inkább plasztikus dolgokra, mint például egy karácsonyfa.

Karácsonyfákat látunk mindenütt, a városban, a templomban és otthon is. Nem túlzás azt állítani, hogy a karácsonyfa lassan mindannyiunk számára a karácsony szimbólumává vált. És alapvetően ez nem is rossz. A karácsonyfa gondolkodásra késztethet bennünket.

Gondoljunk csak arra, mi történik egy karácsonyfával...

Kivágunk egy fát, tehát elvágjuk a gyökereitől, beállítjukvalahova, feldíszítjük és esetleg néhány hétig mégmesterségesen, vízzel zölden tartjuk. De végül a tűlevelek lehullnak, a fa kopasz marad és a kukába kerül. Valami hiányzik ebből a fából... A gyökerek! Igen, a karácsonyfa könnyen gyökerek nélkül marad, de vajon nem ugyanez történik a karácsonnyal is? Ünneplünk, koccintunk, mindent feldíszítünk (már néha mesterkéltre túlozva), de az egész rövid életű. Pont, mint a karácsonyfa, vagy bármi más, gyökerek nélkül.

Gyökerek nélkül minden nagyon rövid életű, ezért kell újra megtalálnunk a karácsony gyökereit. Miért is ünnepeljük egyáltalán a karácsonyt? Mert Krisztus megszületett, mert Isten emberré lett. Ő az éltető gyökér! És mi a gyökér feladata? A gyökerek életet visznek- a fába. Ha a fát levágják a gyökereiről, előbb-utóbb elszárad, meghal. Jézus, mint a karácsony gyökere, éppúgy működik a mi életünkben, mint egy fa gyökere: életet ad. Krisztus az életerő az életünkben, megtestesülése révén maga Isten jött el közénk. A vallások arra törekszenek, hogy új utakat mutassanak Isten felé az embereknek. Karácsony ma is arra emlékeztet, hogy Isten új utat nyitott a világ és az emberek felé. Maga Isten született meg, aki értünk emberi arcot kapott, kezet és lábat, de legfőképpen emberi szívet.

Ez a szív lüktet a mi világunkban. És bármi is történjék ezen a világon, az életünkben, azzal szemben Ő nem marad közömbös, igenis szívre veszi.

Mivel Isten szegény gyermekké lett, olyan közel került hozzánk, mint még soha. Nem fentről néz le ránk, hanem szemmagasságban találkozik a tekintete a miénkkel. Isten részt akar venni az életünkben, társként, a mi szintünkön.

Istennek ez a térdhajtása jelenti azt az életerőt, amelyet Jézus gyökérként juttat el hozzánk.

Karácsonykor mindenütt karácsonyfákat látunk. És ez nem rossz, ez már a feeling része. Soha ne felejtsük el, hogy gyökerek nélkül egyetlen karácsonyfa sem lehetne itt. Mindennek, ami él, gyökere van, így nekünk is. És a mi gyökerünk nem akármilyen, hanem maga Jézus Krisztus.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

11

aLAPgondolat BALLA Lóránt

-

-

-

-

12

A keresztény lelkületű ajándékozásról Ha keresztény lelkületű ajándékozásról szeretnénk beszélni, fontos megvizsgálni, hogyan tekintett Jézus az ajándékozásra. Életében ő mindig kész volt önzetlenül önmagából adni mások szolgálatára.

Rámutatott arra, hogy az ajándékozás az ajándékozónak is áldást eredményez – „Adjatok, és akkor ti is kaptok”.

Kihangsúlyozta, hogy az önzetlen adakozás általában viszonzásra talál, különösen akkor, ha az ajándékozó tiszta szívből, buzgón szereti a másikat, és ez a szeretet vezéreli az ajándékozásban.

A szeretet nem vár fizetséget a szolgálataiért, ezért Jézus azt javasolta, hogy „úgy adj alamizsnát, hogy ne tudja a bal kezed, mit tesz a jobb”. Az igazi ajándékozó nem hívja fel magára vagy az ajándékára a figyelmet, így nem marad jutalmazás nélkül: „Atyád, aki a rejtekben is lát, megjutalmaz”. A Jézusnak tetsző adakozás indítéka mindig a szeretet, és aki gyakorolja, az semmit nem vár viszonzásul érte, nem kedvetlenül vagy kényszer hatására teszi (vö. 2Kor VITA CATHOLICA BANATUS

I

9,7). Az ajándékozás az öröm forrása. A valódi ajándék nem az ajándékozó pénztárcáját, hanem szívének nagyságát tükrözi. Az igazi ajándékadás a tiszteletnek és a szeretetnek a kifejeződése.

Az emberi ajándékoknak két iránya lehet: Isten és az embertárs. Adásuknak alapja az a tény, hogy mindent, amivel az ember rendelkezik, Isten ajándékozza az embernek. Az Istennek való ajándékozás így mindig visszaadás. Az adakozás, a rászorulók időről időre történő megsegítése az emberiség ősi hagyományai, szokásai, kötelességei közé tartozik. Ha azonban az adakozó szeme előtt csak a rászorulók látványának zavaró kellemetlensége, a nyugalmat és biztonságot fenyegető ténye, a jótékonyság fitogtatásának, az adójóváírás lehetőségének kecsegtető ígérete lebeg, akkor bár adakozik, de nem ad, csak odalöki, ami számára megunt, felesleges, miközben önmagát azzal a boldog tudattal ajándékozza meg, hogy jót cselekedett. Ha találomra vagy feleslegünkből

Nr. 6 - 2019

kiválasztott dolgot adunk, akkor ez nem valódi ajándék, csak adomány, amely mögött alig fedezhető fel a személyes szeretet. Van adomány és van ajándék. Az adomány gyakran pusztán részvét, illendőség vagy kényszer dolga, míg az ajándékokkal érzéseinket, szeretetünket, önmagunkat akarjuk adni azoknak, akiktől viszontszeretetet is remélünk.

Isten, aki úgy szerette a világot, hogy ajándékképpen egyszülött fiát adta érte, bőven ad, de nem viszonzást, hanem szeretetet vár cserébe. Ebben van karácsony titka. Karácsony az ajándékok és a legnagyobb Ajándék ünnepe. A karácsonyi ünneplésben feladatunk az, hogy erre a nagy Ajándékra fókuszáljunk.

Isten minden nap ezernyi áldással áld meg minket. Minden áldása ajándék számunkra, és egyben biztosítéka annak, hogy szeret minket.

Isten irántunk való szeretete akkor volt a legnagyobb, amikor Jézust adta nekünk. Isten ezt a karácsonyi ajándékot kivétel nélkül mindenkinek adta.

aLAPgondolat Adja minden karácsonyban nemcsak a gazdagoknak és boldogoknak, hanem a szegényeknek, koldusoknak, az elhagyatottaknak, magukra maradottaknak, árváknak és özvegyeknek is. Mivel nekik nem jut más ajándék, Isten áldását és szeretetét egyedül a megszületett Jézuskában látják. Övék az igazi karácsonyi öröm. Ők annak örülnek, aminek karácsonykor örülni kell. Örömüket nem homályosítja el a karácsonyfa csillogása, az ajándék gazdasága.

A karácsonyi ajándékozás forrása maga Isten. Ő az első ajándékozó.

Az ő szeretete ajándékozta Jézust. Ezt az ajándékozást tovább folytatják a pásztorok és a napkeleti királyok, akik mindennapi betevő falattal, és anyagi javakkal halmozzák el a megszületett kis gyermeket, szüleit. Később a felnövekedett gyermek nem marad hálátlan.

Egész élete ajándék minden idők embere számára. Egész életét, de különösen életének utolsó három esztendejét arra fordítja, hogy tanításával és példaadásával az emberiség boldogítójává, üdvözítőjévé váljék, hogy az őt követők élete emberhez méltó és Istennek tetsző legyen. Isten után éppen ő a legnagyobb adakozó, ajándékozó. A korabeli emberek más ajándékot – nem a szeretet és jóság ajándékát – várták tőle. Jézus testét és vérét követelték. Jézus azt is odaadta az oltáriszentségben, majd a kereszten. „Szegények mindig vannak veletek. Akkor tehettek velük jót, amikor akartok.” – mondta Jézus (Mk 14,7). Ma is vannak,

voltak és lesznek mindig. Ha jól meggondoljuk, csaknem minden ember szegény. Vannak, kik anyagilag, vannak kik testben, és vannak kik lélekben szegények.

Ezek mindannyian ajándékra várnak.

Az anyagiakban szegény kenyeret és meleg ruhát vár. A testben szegény (a beteg) gyógyulást vár. A lélekben szegény, a boldogtalan boldogságra vágyik.

Nincs egyetlen ember sem, aki minden vonatkozásban gazdag volna, aki azt mondhatná, hogy van bőven kenyerem, ruhám, kényelmem, meleg lakásom, egészségem és lelki boldogságom. Ezért van az, hogy minden ember ajándékot vár valakitől/bárkitől karácsonykor és mindenkor. Shakespeare írja, hogy „senki se annyira koldus, hogy ne legyen szeretetből egy kis feleslege.” Ha szeretet van, van minden. A szeretet a legdrágább kincs. Ajándékozzunk ebből a szeretetből mindenkinek – karácsonykor és mindenkor, ugyanis az ajándék a szeretet látható és maradandó jele.

Az ajándékozás összetett jelenség.

Valami, ami az enyém, valami, amit a pénzemből, a munkámra szánt időmből különítek el, valami, amit megvásároltam vagy esetleg elkészítettem, és most neked adom, mert meg akarlak örvendeztetni vele. Az ajándékozásban különböző üzenetek találkoznak: az ajándékozás, a kérés, az adni és kapni üzenete. Lehet a legegyszerűbb a tárgy is, mégis egy tudat alatti kérésnek engedelmeskedik: helyrehozni, megjavítani a személyek közötti

kapcsolatot, ahol az elromlott, sérülést szenvedett. Létezik egy ajándék, a legnagyobb szeretet jele. Ez önmagunk ajándékozása, a ráfordított idő és a jelenlét. Ez a legszebb, amit adni lehet: a fizikai jelenlét, amikor a szülőknek és a gyerekeknek szükségük van egymásra. „Az ajándékozás hidat ver az egyedüllét szakadéka fölött.” (Antoine de SaintExupéry) Aki ajándékoz, az kötést akar létrehozni. E magatartás mögött egy mély emberi szükséglet rejlik: a közösségé.

Hogy egyre inkább tehernek érezzük az ajándékválasztást, annak az időhiány a legfőbb oka.

Egyre kevesebb időt, ötletet és késztetést fektetünk abba, hogy alaposan foglalkozzunk azzal, akit meg akarunk ajándékozni. Pedig - a az ajándékozás nem más, mint másik tiszteletére tett önkéntes gesztus. Egy ajándék pontosan annyit ér, mint a szeretet, amellyel kiválasztották. (Thyde Monnier). Ady Endre az Akkor sincsen vége című versében ezt írja: „Az adhatás gyönyörűsége (…) telít”. Miből, milyen szálakból szövődik ez a gyönyörűség.

Egészében kibogozhatatlan. Van benne valami tisztaság, harmónia élmény, elégedettség: most az vagyok, akinek lennem kell, de nélkülöz minden önelégültséget.

Kegyelemként éli meg, hogy adhatott, hogy volt mit, hogy élete értelmet kapott, perspektívát, jövőt, reményt. Hálát érez a szívében. Ez az érzés ott rejtőzik minden jó szívvel ajándékozó emberben.

Az „adhatás gyönyörűsége” egyetemes ünnepi életérzés az emberben.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

13

SÍPOS Enikő

“Ez a ház Mária háza és egyházmegyénk egyik biztos pontja” -

-

-

-

14

A hónap utolsó péntekjén, október 25-én délután Pál József Csaba megyéspüspök a temesvári egyházmegyés lelkipásztorok, szerzetesek és szerzetesnők, valamint a több plébániáról érkezett hívek népes csoportja jelenlétében, szentmise keretében megáldotta a Schönstatti Márianővérek temesvári közösségi házát. A kiemelkedő eseményen részt vett M. Ilga Dreier tartományfőnök, valamint a németországi és ausztriai nővértársak. Üdvözlő beszédében Bukovics Erika Mária nővér köszönetet mondott a Püspök atyának és munkatársainak, továbbá mindazoknak, akik segítettek a közösségi házat otthonossá és szebbé tenni. – A házszenteléssel Isten és a Szűzanya áldását kérjük házunkra és tevékenységünkre. Szeretnénk, ha azok, akiket meghívtunk erre a közös ünneplésre és akik a házunkba betérnek, részesüljenek ebben az áldásban, velünk örvendjenek, hisz ők is részesei ennek az új kezdetnek. A Romániai Schönstatt Mozgalom, de mindenekelőtt a nővércsalád életében új korszak kezdődött el itt, Temesváron, itt, Romániában, és ehhez elengedhetetlen Isten és a Szűzanya, a Háromszor Csodálatos Anya Schönstatt Győzedelmes Királynője oltalma és vezetése a szeretetszövetségben – mondotta Bukovics ErikaMária nővér.

Ezt követően M. Ilga Dreier tartományfőnök felidézte a temesvári indulás pillanatait, amikor Kapor János plébános több mint egy évtizeddel ezelőtt felkarolta ennek a mozgalomnak a VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

tevékenységét, illetve M. Aenn nővér fáradhatatlan munkáját, aki évekig szolgálta a mozgalom romániai megerősödését.

– Amikor erre a házra nézek azt mondom, hogy ez Mária háza, Schönstatt ház, egyházmegyénk egyik biztos pontja, ahol a Szűzanyát különösen is tisztelik, Mária egyik otthona – fogalmazott román nyelvű szentbeszédének bevezetőjében a szentmisét bemutató Pál József Csaba megyéspüspök. Magyar nyelvű homíliájában a mozgalmakat és azok tevékenységét állította középpontba a Főpásztor: – A Jóisten gondját viseli az Egyháznak, ezért küldte el az Ő szent Fiát, és hagyta ránk a Szentlelket. Amikor a Szentlélek látja, hogy az Egyháznak szüksége van különféle ajándékokra karizmákra, megadja azokat.

Különböző embereknek különleges karizmákat is ad, hogy ezekkel az Egyházat a maga teljességében vagy annak különféle aspektusai szerint megújítsa.

Ilyen karizmája volt Szent Benedeknek, Assisi Szent Ferencnek, Szent Domokosnak, Loyolai Szent Ignácnak, Szent Teréznek. Azok a rendek, amelyek akkor megalakultak, mind mozgalmakként indultak el. Így tesz a Szentlélek ma is, így hívta életre Kentenich atya által a Schönstatt Mozgalmat, hogy Szűz Mária különleges szeretete és példája által megújítsa az Egyházat – mondotta a megyéspüspök, majd XVI. Benedek pápát idézte: Az egyházi mozgalmak és új közösségek jelentik az egyik legfontosabb újdonságot. (…) Tanúi voltunk egy erőteljes missziós lendület feléledésének, amelyet az a vágy mozgatott, hogy szeretnék mindenkinek továbbadni azt a kincset, amit a Krisztussal való találkozás jelent, s amelyet úgy éltek meg, mint az egyetlen megfelelő választ az emberi szív mély szomjúságára az igazság és a boldogság iránt. (XVI. Benedek pápa beszéde a püspökökhöz az egyházi mozgalmakról és új közösségekről 2008. május 17én). Végezetül a Főpásztor örömét fejezte ki, hogy a temesvári egyházmegyében négy Schönstatti Márianővér szolgál, mint azt megfogalmazta, Máriaként és Máriával.

A közösségi ház ünnepélyes megáldását követően a jelenlévők az udvaron agapén vettek részt.

A temesvári schönstatti nővércsalád tagjai: Bukovics Erika-Mária nővér, Marie-Gudrun Glückert nővér, Horváth Beáta-Mária nővér és Tari M. Böbe nővér.

Msgr. Andreas STRAUB, Bayreuth emeritierter Visitator der Donauschwaben

„Heilig ist dieser Tag“ „Jeder Tag ist ein Geschenk“, sagen bewusst ältere Menschen. Das gilt insbesondere aber für den Sonntag – den Tag des Herrn. Denn: „Der Sonntag ist der Tag des Herrn Am Sonntag ruh´ und bete gern“. und „Am Sonntag lass die Arbeit stehn.

Die Glocke ruft zum Kirchengehn“.

So oder mit ähnlichen „Merk-Sätzen“ für den Religionsunterricht – kann man den Kleinen schon einprägen, was wichtig ist, ja was wesentlich ist, um unseren Glauben zu praktizieren, zu hegen und zu bezeugen. Ob dies für uns Heutige, auch für unsere Kinder und Jugendlichen noch gilt?!

Als Neupriester, vor 58 Jahren, nämlich als Kaplan von Neusanktanna im Banat, konnte man Jung und Alt noch so und mit attraktivgestalteten Sonntagsgottesdiensten, also das Gottesvolk, motivieren. Damals: Ja! Aber heutzutage?!

Zu viele Angebote locken am „Wochenende“ die Familien den Sonntag nicht mit einem Gottesdienst, sondern anderwärts bei Spiel, bei Party´s, bei einer Geburtstags- oder einer anderen Familienfeier zu begeh´n.

Die Zeiten, aber auch die Menschen mit ihrer Einstellung zum Gebot: „Du sollst den Tag des Herrn heiligen“, hat sich gewandelt.

Den Sonntag heilig halten und als den „Tag des Herrn“ zu feiern, fällt vielen Christen schwer!

Dabei sollte man bedenken: Nicht Gott braucht uns, sondern wir brauchen IHN! Und was unseren Vorfahren heilig und lebenswichtig

war, sollen und dürfen wir nicht aufgeben!

Wir brauchen den Segen, die Begegnung mit Gott und mit der Gemeinde.

Wir sollen erleben: Wir sind nicht als Glaubende allein!

Den Alltag unterbrechen, Gott die Ehre geben und für alles danken.

Dafür ist der Sonntag und jedes Fest im Kirchenjahr da!

Darum: Heilig ist dieser Tag! Er soll auch uns heiligen, hoffnungsfroh stimmen!

Die Ahnen sagten es so: „Wie der Sonntag, so dein Leben und dein Sterbetag“!

Unser Heimat- und Bekennerbischof Dr. h.c. Augustin Pacha hat es bei jeder Firmung – als Stärkung und Ermahnung den jungen Menschen gleichsam ins Stammbuch geschrieben: - Kein Tag ohne Gebet!

- Kein Sonntag ohne Hl. Messe!

- Kein Freitag ohne Opfer und Fasten!

- Kein Ostern ohne Empfang der Hl. Sakramente“!

Wenn wir mit Herz und christlichem Sinn daran festhalten, dann wird der Segen Gottes auf uns, unseren Familien und unserem Volk ruhen; auf eine gute Zukunft dürfen wir so hoffen!

Ein Wort des Propheten Nehemia (8,10) gibt Zuversicht und Trost: „Daher macht euch keine Sorgen!

Denn die Freude an Gott ist unsere Kraft“!

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

15

SPIRITUALITATE Prof. Elena ȘTEFĂNESCU

Sfântă este Ziua Nașterii Tale, Isuse, în inima mea!

Prezența Ta Doamne și întâlnirea noastră personală șoptesc: „Sfântă este această zi!”...

...și mă gândesc la Sfânta zi în care, Tatăl Creator intervine în Istoria Mântuirii prin Pedagogia Iubirii Sale cu un Plan salvator. Când omul creat de El cu voință liberă, se îndoiește și se întreabă:„Oare, chiar a spus Dumnezeu să nu mâncați...?!” El, din Iubire, hotărăște:„Vă voi trimite un Mântuitor”!

Ce zi sfântă și fericită! Am avut parte de împlinirea promisiunilor Sale - Bunavestire. Din Iubire, Fiul Unic al Tatălui, „a străbătut Cerurile”, S-a întrupat și Procesul de Mântuire s-a declanșat! „Cu Dumnezeu în fiecare zi – așa umblau: Enoh, Noe, Ilie în lumea veche, ca doi prieteni pribegind pereche. Și într-o zi, călătorind mereu, ei au ajuns în cer cu Dumnezeu.

Cu Dumnezeu în fiecare zi – să fim și noi în lumea de țărână; la pieptul Lui, mergând cu El de mână. Și într-o zi umblând așa mereu, ne vom trezi în cer cu Dumnezeu.” (versuri: Costache Ioanid, muzica: Nicolae Moldoveanu) Însuși Dumnezeu declară sfânt pământul Întâlnirii Sale cu Moise. Ce minunat, doar ei doi!

Ce încredere investește El în Moise încredințându-i „Poruncile - 10 reguli de joc de la Dumnezeu” (din YOUCAT pentru copii). O, ce sfântă zi!

Preiau rolul lui Timotei, care primește mesajul: „Păstrează depozitul cel bun prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi!” (2 Tim 1,14). Înțelegem că atât Paul cât și Timotei erau temple ale Spiritului Sfânt! Mă întreb, sunt eu templul Duhului Sfânt?

Cum răspund eu Iubirii lui Dumnezeu? Cât de mult Îi permit să sfințească zilele mele, trăiesc eu în Prezența Sa? Știu că „depozitul cel bun” - primit este

16

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

Isus cu Învățătura Sa mântuitoare? Este arzătoare dorința de a mă întâlni cu EL? Dacă permit Spiritului Sfânt să mă transforme în templul Său, ce bucurie, El sfințește toate zilele vieții mele! În frumoasa mea copilărie, împreună cu laptele mamei, deprindeam și iubirea față de Casa Tatălui, de Cuvântul mântuitor al Fiului și de Prezența și lucrarea Spiritului Sfânt. Depozitului Credinței, primit deja, l-am încredințat păstrării Spiritului Sfânt cu rugămintea de a mă transforma și pe mine în Templu al Său.

Noi, Biserica cea vie, în fiecare Advent = Post al Crăciunului, ne pregătim a retrăi Nașterea Domnului! Am găsit în trecutul meu momente ale Întâlnirii mele personale cu Pruncușorul Minunat.

Am crescut cu El în inima mea. Atinsă de semnele Iubirii Lui, I-am încredințat întreaga mea viață, pe când eram o copilă de doar 16 ani.

Să ne întoarcem la Sfânta Zi în care El S-a născut în inima noastră, să ne adunăm în jurul Pruncușorului, gata să învățăm de la El „Până când nu veți ajunge ca Pruncii, nu veți moșteni Împărăția Tatălui Meu.” Întâlnirea cu El ne învață: Iubirea Totală și Reciprocă. Iubirea Lui ne „constrânge” să-L iubim. A venit să reveleze Iubirea, să ne învețe să-L iubim pe Tatăl, pe Mama și pe frați, dar și pe noi înșine, încât să nu permitem păcatului să ne separe de Iubire, care prin excelență este El! Și astăzi rostesc: Sfântă este Ziua Nașterii Tale, Isuse, în inima mea! „Scumpă zi, ziua când, Isus a şters păcatul meu.

El m-a-nvăţat cum să mă rog şi să trăiesc cu El mereu, O, ce zi, ziua când Isus a şters păcatul meu! („Scumpă zi”, Traian Dorz) …și dacă ne vom obișnui să-L vedem pe El în fiecare om, atâtea Întâlniri cu El și vom trăi în Prezența Lui, astfel încât în seara vieții vom rosti împreună cu El, cu satisfacție: SFÂNTĂ A FOST ACEASTĂ ZI!

KATÓ Gizella

Fenyő, karácsonyfa, galambok -

-

A szájhagyomány szerint Luther Márton képzelete alkotta meg a karácsonyfa mai formáját.

Luther a téli erdőben sétált és gyönyörködött a behavazott fenyőkön. Következő alkalomkor csillógó díszeket akasztott az ágakra. Az embereknek tetszet és hogy karácsony közeledett, apró, feldíszített fenyőfákat (karácsonyfákat) vittek a házba és a házi jászol mellé tették.

Ajándék Jézuskának, öröm a gyermekeknek, mondták szüleim. Nekünk is volt karácsonyfánk, még a leginségesebb időkben is. Hol mennyezetig érő, hol kisebb, ahogy futotta. A díszek javát művészkezű édesapám készítette, és a díszítésben én is segítkeztem, mert a karácsonfa valóban ajándék volt Jézuskának. Amit én kaptam, a karácsonyfa alá került és meglepetés volt.

Amikor letelt a karácsonyfa ideje, nem raktuk a szemétbe vagy a tűzre, hanem a hóba szúrtuk az ablak előtt, rajta hagyva néhány üres szaloncukor papírt, hadd csillogjon.

Az udvarunkban is volt egy fenyő, de az legalább tíz méteres volt. Abban csak gyönyörködtünk, de nem sokáig maradt árva. Házasságunk első szabadságát Szörényordason töltöttük, mindenki csodálkozására, hármasba édesanyámmal. - Jusson ki édesanyád a konyhából, háztartásból - vélte jószívű férjem - elvégre a szállásadó néninél két szobánk lesz. Ott aprócska fenyőket találtunk a hegyen, amiből férjem „lopott” vagy tízet és elültette udvarunkban, és a fenyők szépen növekedtek.

Következő szabadságunkat már kettesben töltöttük férjemmel, már Szebenben egyik nagyon jó barátnőmnél és ott a vidéket jártuk körbe, eljutottunk a Jungervaldba is. A lombhulató erdőből átmentünk a fenyvesbe. Itt gyantaillatú csend fogadott, a sűrűn ültetett fenyők egymással versengve nyújtóztak, hogy egy kis napfényhez, levegőhőz jussanak, a törzsek így csupaszon maradtak, s a puha fenyőtűszönyegen lépkedve templomi áhitat vett erőt rajtunk. Megálltunk és imára kulcsoltuk a kezünket.

Az évek teltek, az udvarunkba ültetett fenyők nőttek, nekünk pedig el kellett költözni, jobb szárazabb, központífűtés tömbházlakásba. Könnyesen vettünk búcsút a gyönyörű fenyőktől, amit szomszédunk, alig várva, hogy tegyük ki a lábunkat, kivágott.

Nagyon fájt, de meglepetésünkre a lakótelepen is voltak bőven fenyők. Gondoskodott erről a lakásrendészet, sőt a mi ablakunk elé is került egy fenyő, galambcsaláddal az ágai között.

Csakhogy boldogság fájdalom nélkül nincs. Mire elkészült az autóparkoló, éppen a mi ablakunk elé ültetett fenyő gyökere meglazult. Hiába igyekeztek a munkások megszilárdítani, a fenyő csak nem akart állni. Kivágták! A galambok pedig átköltöztek más fenyőre. Így be kellet érjük a jászol mellé állított, feldíszített fenyővel, karácsonyfával és énekeltünk a Jézuskának. Ő pedig édesen mosolygott. „Az IGE megtestesült Názáretben, Kit Mária szűzen szült Betlehemben.”

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

17

PAGINA PSIHOLOGULUI Psih. dr. Irina VASTAG „Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.”

Calvin Coolidge

Comportamentul uman în perioada Sărbătorii de Crăciun

Când facem referire la fericirea de sărbători, ecuația definitorie este: fericirea = realitatea – așteptări.

Matematic spus: cu cât așteptările noastre depășesc realitatea, cu atât fericirea noastră va fi mai scăzută. Ce este de făcut? În psihoterapie regula este foarte simplă: te deranjează ceva? Poți să schimbi situația? Dacă da – ne focusăm pe rezolvarea problemei, dacă nu – ne concentrăm pe modificarea modului în care vedem problema. Și cum este aproape imposibil să ni se îndeplinească toate expectanțele pe care le avem referitor la sărbători (mai ales că multe depind de cei din exterior), este nevoie să schimbăm felul cum gândim, pentru a ne putea bucura din plin de această perioadă.

Un amplu studiu realizat de un grup de cercetători din cadrul Universității din Columbia, coordonați de renumitul profesor dr. Kennon M. Sheldon, specialist în domeniul științelor psihologice, a evaluat aspectele care alcătuiesc un Crăciun fericit. În acest sens, a fost ales ca eșantion un număr de 117 participanți cu vârste cuprinse între 18 și 80 de ani, care au avut drept sarcină aceea de a răspunde la o serie de întrebări privind gradul de satisfacție, nivelul de stres și dispozița lor emoțională în perioada sărbătorilor de Crăciun.

S-a observat faptul că un nivel ridicat de fericire și bunăstare este generat în rândul respondenților pe parcursul momentelor petrecute cu cei apropiați și a participării acestora la evenimentele religioase specifice sezonului.

De asemenea, studiul a evidențiat și faptul că un nivel scăzut de satisfacție și bunăstare se poate observa în rândul respondenților care au caracterizat sărbătorile de Crăciun în principal printr-un comportament specific consumatorului, mai precis când participanții s-au axat pe aspectele de ordin material, pe cumpărături și cadourile primite.

Prin urmare, datele materialiste ale activităților specifice Crăciunului zilelor noastre pot submina nivelul de bunăstare resimțit în această perioadă,

18

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

în timp ce activitățile de familie și cele spirituale ne ajută să ne simțim cu adevărat fericiți.

Sărbătorile sunt puternic legate de spiritualitate, de tradiții, de familie, de aceea ele trebuie să ne îndemne la momente de reuniune: atât cu noi înșine, cât și cu cei dragi și să aducă în primplan simplitățile vieții.

Tot o cercetare științifică recentă, efectuată în cadrul Universității British Columbia din Vancouver, ale cărei concluzii au fost publicate în revista de specialitate „Science”, a demonstrat faptul că suntem mai satisfăcuți atunci când alegem să ne cheltuim banii pe cadouri pentru cei dragi, decât atunci când alegem să cumpărăm pentru sine diverse lucruri.

Sărbătoarea Crăciunului este cu adevărat valoroasă atunci când aceasta reprezintă un prilej oportun de a ne conecta cu cei din jur, de a fi recunoscători și de a da dovadă de cumpătare, deschidere și determinare în a fi mai buni cu noi și cu cei din jur. În esență, așa cum spunea Norman Brooks: „Crăciunul este pentru totdeauna, nu doar pentru o zi, este dragoste, dorinţa de a trăi împreună, de a dărui, toate acestea nu sunt de pus deoparte ca nişte clopoţei, lumini şi beteală argintie într-o oarecare cutie pe un raft. Binele pe care îl faci pentru alţii este binele pe care ţi-l faci ţie.”

GERHARDINUM

O experiență de neuitat Într-o frumoasă zi de toamnă, sâmbătă, 5 octombrie 2019, s-a organizat Pelerinajul clerului, al persoanelor consacrate, al angajaților și colaboratorilor parohiali la Mănăstirea Maria-Radna. La acest eveniment au participat, ca voluntari, un grup de unsprezece elevi ai Liceului RomanoCatolic „Gerhardinum” din Timișoara, însoțiți de Sr. Izabela și Sr. Liliana din Congregatio Jesu, care își desfășoară misiunea de educație la internatul liceului nostru.

La mănăstire ne-a găzduit părintele Ioan Cădărean, care cu multă răbdare și iubire, le-a explicat elevilor ce au de făcut și i-a îndrumat cu exemplul său. Elevii, cu mult entuziasm, bunăvoință și deschidere, au cooperat la buna desfășurare a pelerinajului.

Vă prezentăm în cele ce urmează câteva ecouri ale elevilor voluntari: „M-am simțit foarte bine la Mănăstirea Maria-Radna. I-am ajutat pe pelerini să-și găsească grupurile în care trebuiau să participe, apoi am ajutat la împachetarea prânzului. Am primit mulțumiri și aplauze de la oameni pentru că i-am ajutat. Aș mai dori să merg și altădată pentru a-i ajuta pe oameni!” (Hermina Fichel, clasa a IX a A) „Am fost la Maria-Radna ca voluntar, unde am ajutat la împachetarea prânzului pentru pelerini, am aranjat sălile și i-am ajutat pe pelerini să-și gasească grupurile. Printre acestea toate am avut timp de vizitat biserica, muzeul și mănăstirea, iar părintele ne-a spus istoria lor. A fost o experiență foarte frumoasă, în care am avut parte de muncă, dar și de lucruri interesante.” (Iana-Antonia Havlicec, clasa a X-a A) „În cele trei zile m-am simțit minunat, am făcut voluntariat alături de unii dintre colegii și prietenii mei, i-am ajutat pe pelerini. Cel mai mult mi-a plăcut în biserică, unde am văzut icoana făcătoare de minuni și multe alte lucruri; mi-am pus o dorință. Am și gătit împreună cu surorile, cu părintele Ionuț Cădărean și cu ceilalți tineri. A fost o experiență frumoasă și sper că vor mai fi multe de acest fel.” (Monalisa Popescu, clasa a X-a A) „În zilele de 4-6 octombrie am participat ca voluntară la Maria-Radna.

Pentru mine a fost o experiență spirituală, frumoasă, pe care aș mai repeta-o.” (Ana Maria Coteșoveț, clasa a XII-a A) „În data de 4-6 octombrie am fost ca voluntară la Maria-Radna, unde părintele Ioan Cădărean ne-a primit cu căldură. Am participat la Sfânta Liturghie. Aici am întâlnit niște oameni minunați și cu bun simț. M-aș întoarce cu mare drag, dacă voi mai avea ocazia, dar nu singură, doarece îmi doresc ca și alți tineri să aibă acestă experiență. Mă rog ca Bunul Dumnezeu să ne apere de rele și să ne dea șansa de a merge încă o dată în Casa Domnului și să aflăm cât mai multe lucruri despre Mănăstirea Maria Radna.” (Mihaela Moiș, clasa a XII-a A) „Experiența pe care am avut-o la Maria-Radna a fost una în care miam dat seama că spiritul de colegialitate și buna coordonare a voluntarilor au fost surprinzătoare. Prin această activitate am reușit să ne apropiem între noi, ca prieteni, cât și de Dumnezeu.” (David Ruge, clasa a XII-a A) VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

19

Maica Harurilor de la Radna și un caz miraculos

MARIA RADNA

Prof. Silvia TELESCU

Cu bucurie şi credem - şi cu mare folos spiritual continuăm să facem cunoscute mărturiile faptelor minunate petrecute prin mijlocirea Sfintei Fecioare de la Maria Radna.

Ele sunt extrase din cartea părintelui franciscan Pater Marian Jaić, Ausführliche Geschichte des Gnadenbildes der seligsten Jungfrau zu Radna, Ofen (Buda), 1857.

Iată relatarea unei noi minuni! „În ziua de 29 mai 1846 a venit la Radna o femeie din Szentes (jud. Csongrád, Ungaria), cu soţul şi părinţii ei, împreună cu mai mulţi credincioşi. Numele ei era Elisabeth Csonka, născută Meislinger. Aceasta, s-a întors acasă, odată seara târziu, de la vie. Preocupată de lucru nu a observat că întunericul cobora repede şi devenea tot mai dens. Drumul ce-l avea de parcurs fiind lung, a iuţit pasul. Văzându-se singură în pustiul acela de câmpie, înconjurată de beznă, sufletul i s-a înfricoşat atât de tare încât, ajunsă în sfârşit acasă, cei dragi se uitau la chipul ei îngrozit şi nu pricepeau ce s-a întâmplat cu ea. Dar ea nici nu putea să le spună ceva pentru că şi-a pierdut glasul, a amuţit. Timp de 30 de săptămâni a fost fără grai.

Ajunsă în această nenorocire, Elisabeth împreună cu părinţii ei au hotărât să facă un pelerinaj la Maria-Radna, unde spera să afle ajutor prin intervenţia Maicii Milostive.

A doua zi după sosirea lor la Radna, pe când stătea îngenunchiată - cu mâinile împreunate şi ridicate înaintea Icoanei Miraculoase - şi se ruga Sfintei Maria din toată inima, deodată a simţit că i s-a dezlegat limba şi a izbucnit cu glas tare: „O, Preasfântă Fecioară Maria!” şi cu aceste cuvinte rostite i-a revenit graiul pentru toată viaţa.”

Veridicitatea acestei întâmplări au

20

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

confirmat-o părinţii ei, Joseph şi Barbara Meislinger, naşii ei Ignaz şi Elisabeth Forgács, vecinii Franz Fabian şi Franz Macztay şi mulţi alţii care au venit cu ei din Szentes, care au cunoscut-o pe cea ajutată de Maica Domnului şi au depus mărturie.

Acest caz a fost înregistrat de către guardianul mănăstirii, Pater Justin Tanos, în Cronica Mânăstirii din Radna.

Precum găsim relatat în Evanghelii faptul că: „...la Isus veneau mari mulţimi, având cu ele şchiopi, orbi, invalizi, surdo-muţi şi mulţi alţii, pe care îi puneau la picioarele Lui, iar El i-a vindecat, aşa încât uimea mulţimea care vedea muţii vorbind, invalizii sănătoşi, şchiopii mergând şi orbii văzând. Şi-L preamăreau pe Dumnezeu.” (Mt 15, 29-31), tot aşa această femeie din Szentes a venit la Radna cu speranţa de vindecare. Şi cum s-a întors acasă? – vindecată de muţenie şi, mai presus de aceasta, cu o credinţă întărită prin experimentarea milostivirii lui Dumnezeu, revărsată asupra ei prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, aducătoare de alinare şi bucurie, tocmai în momentul când stătea căzută şi strivită sub greutatea necazului.

Credinţa ta te-a vindecat! – spune Isus…

De ce îl pe sărbătorim Sfântul Martin?

Martin din Tours a trăit în secolul IV, fiind născut în Panonia (probabil în 316 sau 336), în vechiul oraș Savaria, azi Szombathely, în Ungaria, ajungând să se înroleze în armata romană încă de la vârsta de 15 ani, deşi respingea profund violenţa. Chiar dacă în armată el ducea o viaţă aspră, iar ca soldat era instruit pentru luptă, el nu s-a schimbat sufletește; a rămas la fel de tolerant şi omenos fiind gata oricând să sară în ajutorul semenilor săi, să-i ajute pe cei săraci, pe bolnavi, pe înfometaţi – toate acestea dintr-o soldă care în mod normal de abia ajungea unui singur om. Într-un moment al vieţii lui de soldat, a reuşit să se retragă din armată și s-a călugărit, ba chiar a devenit eremit (pustnic).

Legenda spune că într-o noapte geroasă, pe când Martin era încă soldat, el era călare, iar în fața porții cetății era un cerșetor, care tremura de frig. Martin a coborât de pe cal, și-a scos sabia din teacă, şi și-a tăiat mantia de cavaler în două. O jumătate de mantie i-a oferit săracului, iar cealaltă jumătate și-a păstrat-o. Aceasta, în condițiile în care mantia făcea parte din uniforma sa militară, ea nefiind proprietatea sa, ci doar primită în folosință de armată. Gestul ar fi putut să îl coste mult, chiar unele sancțiuni aspre.

La un moment dat, episcopul orașului Caesarodunum (azi Tours, în Franța) a murit.

Oamenii au vrut să-i ofere scaunul de păstor călugărului Martin. Dar Martin, fiind un om foarte modest, nu dorea această demnitate, nu se considera

vrednic de ea. El s-a ascuns întrun adăpost pentru gâște, pentru a nu fi găsit de poporul adunat să îl aleagă. Fiind seară, oamenii l-au căutat cu felinarele şi îi strigau numele, dar el n-a răspuns.

Gâștele, însă, au făcut o gălăgie foarte mare și astfel oamenii l-au găsit și l-au dus la biserică. Aşa a ajuns Martin să fie episcopul orașului Tours.

Obiceiul de a-l sărbători pe sfântul Martin – în ziua de 11 noiembrie, ziua în care a fost înmormântat la Tours, în 397 – se mai practică și în zilele noastre, de atâtea secole, mai ales de către catolici. Este o tradiție germană, de amarca acest: Laternenfest (Sărbătoarea lampioanelor), respectiv de a merge pe stradă cu lampioane și de a cânta în seara Sfântului Martin.

Tradiția mai spune că în seara de Sfântul Martin, creștinii catolici servesc la cină, o friptură delicioasă de gâscă, deoarece

SFÂNTUL MARTIN Pr. Csaba VÁNCSA Dr. Claudiu CĂLIN

gâștele trebuie pedepsite pentru trădarea lor. În Dieceza de Timișoara foarte multe școli, grădinițe și parohii sărbătoresc anual acest eveniment. În seara de Sfântul Martin, Copii alături de părinții, profesorii și parohii lor pornesc în procesiune cu lampioanele lor care luminează frumos spre biserică, în întunericul nopții, ei intonând cântece învățate în cinstea acestui sfânt. Majoritatea lampioanelor sunt confecționate de către copii la școală, sau acasă împreună cu părinţii, iar unii dintre ei au lampioane cumpărate şi le păstrează pentru următoarea Sărbătoare a Lampioanelor.

Iată câteva dintre locurile unde au avut loc sărbători ale copiilor, în cinstea Sf. Martin: Arad: La fel au făcut și copii, părinţi şi profesori ai secției germane și maghiare a Școlii Gimnaziale „Aurel Vlaicu” Arad, care au pornit în seara de 11 noiembrie, zi de comemorare a Sf. Martin, de la școală într-o procesiune spre Biserica Romano Catolică Sf. Tereza de Lisieux, din cartierul Șega din Arad, unde - în fața bisericii - au fost întâmpinați cu mare bucurie de

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

21

SFÂNTUL MARTIN Pr. Árpád Király. Toată lumea a intrat în biserică, clopotele băteau cu putere, iar copiii fredonau în acest timp cântecului adresat Sfântului Martin. În biserică, părintele Király a adresat cuvinte de întâmpinare copiilor și adulților. Toți s-au rugat împreună pentru ca Sfântul Martin să audă cererile lor și îi ajute să devenă mai buni și mai iubitori. Unii copii au spus poezii și au intonat cântece în cinstea sfântului. În final s-a rostit împreună rugăciunea „Tatăl Nostru” în trei limbi: română, germană și maghiară.

La sfârşit, copiii au fost invitați de preot la o gustare dulce și un ceai, după care fiecare a mers acasă împreună cu părinții, cu toţii primind o învăţătura, aceea de a dărui semenilor nostri.

Pentru copiii din Caransebeș, luni 11 noiembrie, a constituit un moment de mare bucurie, moment în care a fost sărbătorit Sf. Martin de Tours, episcop. Copiii au venit la biserică însoțiți de părinți, educatori și învățători. În biserica romanocatolică „Imaculata Conceptie“ din Caransebeș a avut loc un moment de rugăciune, cântece, și o scenetă despre viața Sfântului Martin, coordonate de Surorile Franciscane, de Pr. Marin Matieș și de cadrele didactice implicate.

După acest moment micii participanți au primit dulciuri, în sala parohială urmând procesiunea cu lampioane aprinse până la crucea catolică din parcul Dragalina din centrul orașului.

La Ciacova, prin implicarea întregii comunități locale, îndiferent de confesiune, sărbătoarea sf. Martin a devenit de mai mulți ani un eveniment deosebit și așteptat atât de copii, cât și de părinți. Prin implicarea Pr. Dorin Iulian Filip, dar și a Liceului Teoretic „Alexandru

22

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Mocioni”, a Primăriei și a altor organisme locale, Sf. Martin s-a bucurat de o sărbătoare frumoasă, în cadrul căteia copii au prezentat, pe 11 noiembrie, începând cu ora 18.00, o scenetă din viața sfântului, corul liceului a cântat, s-au rostit rugăciuni, părintele a pregătit lampioane pentru toți copii, iar procesiunea s-a desfășurat până în piața centrală a orașului, însoțită de sf. Martin călare pe cal, dar și de Rekascher Blaskapelle / Fanfara Recas. În această piață, festivitatea s-a încheiat cu un foc mare și cu lansarea de lampioane pe cerul Ciacovei.

Zeci de copii au luminat și centrul orașului Sânnicolau Mare, în seara sf. Martin.

Procesiunea copiilor, cu lampioane în mână, cântând cântece dedicate Sfântului Martin, a avut loc și la Sânnicolau Mare, în cadrul Bisericii Romano-Catolice, începând cu o Liturghie dedicată acestui Sfânt.

Procesiunea lampioanelor de la Sânnicolau Mare s-a încheiat, ca în fiecare an, în fața bisericii, unde părintele Ando Attila a împărțit copiilor prăjiturele și ceai cald.

Sf. Martin a fost sărbătorit și în fața Bisericii Romano-Catolice din Jimbolia duminică, 10 noiembrie 2019, începând cu ora 18.00. Aici copii au prezentat o scenetă urmată de Procesiunea lampioanelor, care a pornit din fața bisericii parohiale.

Organizatori au fost Parohia Romano-Catolică Jimbolia, reprezentată de Pr. Dr. Davor Lucacela, Forumul Democrat German și grupul de dansuri germane Hatzfelder Pipatsche al Primăriei din localitate, pregătit de dl. Hansi Müller.

Tot în 11 noiembrie 2019, de la ora 17.30, a fost oficiată și în Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii“ din Reșița o Liturgie

Nr. 6 - 2019

a Cuvântului în cinstea zilei Sf. Martin de Tours. La ora 18.00 a urmat, tot în biserică, un program legat de această zi, susținut de copii parohiei și de cei ai Colegiului Național „Diaconovici - Tietz“ din Reșița. În jurul orei 18.30 a început și procesiunea cu lampioane, prin oraș, sărbătoarea încheindu-se la ora 19.00 în curtea Colegiului Național „Diaconovici - Tietz“ printr-o rugăciune, binecuvântare finală și distribuirea darurilor aduse de elevi, în spireitul Sf. Martin. Și în parohia Sântana, jud. Arad, sf. Martin fost onorat printr-o sf. Liturghie celebrată de Pr. Ioan Ciuraru, paroh de Pâncota, care administrează și Sântana, Jertfa Euharistică fiind urmată de o scenetă pregătită de copii parohiei și prezentată cu multă pasiune celor veniți la biserică. După acest moment urmat și tradiționala procesiune cu lampioane.

Sărbătoarea sf. episcop Martin din Tours a fost marcată și în Parohia Timișoara III Elisabetin, în zilele de luni și marți, 11 și 12 noiembrie

SFÂNTUL MARTIN de copiii și preoții-călugări ai Ordinului Salvatorian, păstorii acestei comunități. Fiind o frumoasă și activă parohie, sărbătoarea sf. Martin din Elisabetin, s-a bucurat de mai multe momente speciale, separate, organizate cu implicarea Școlii Montessori din această partea a orașului, cu Grădinița Franz Lukas, Grădinița Liceului Nikolaus Lenau, dar și cu cea a Teatrului de Copii Merlin, din Timișoara. După prezentarea scenetei, copii au ieșit, pe seară, cu lampioanele aprinse în fața bisericii. Ei s-au bucurat de dulciurile primite, pe care le-au împărțit între ei, în spiritul iubirii de aproapele, practicată de sf.

Martin.

Ca în fiecare an, și la Oțelu Roșu a avut loc o serbare în cinstea sf. Martin la Biserica Romano-Catolică din localitate.

Copii au fost pregătiți de cadrele didactice din cadrul Liceului Bănățean din centrul urbei, ei cântând și organizând împreună cu părintele-paroh Călin Ciocian o frumoasă procesiune cu lampioane în seara de 11 noiembrie. În biserica parohială Sf. Ecaterina din Timișoara I Cetate – datorită lucrărilor de renovare la Domul Sf. Gheorghe din Piața Unirii, Catedrala Romano-Catolică din Timișoara – a avut loc sărbătoarea sf. Martin, marcată de elevii claselor primare ale Liceului Nikolaus Lenau din Timișoara. Aceștia au fost pregătiți de doamna profesoară Gabriela Burmann, cetehetă în cadrul instituției de învățământ timișorean. Momentul, marcat prin rugăciune – oficiată de E.S. Martin Roos, episcop emerit de Timișoara, a conținut cântece, sceneta din viața sf. Martin și aprinderea lampioanelor care au umplut apoi, cu lumina lor, biserica și strada din fața acesteia.

Tot legat de sf. Martin este și sărbătorirea onomasticii E.S. Martin Roos, episcop emerit de Timișoara. Momentul a fost marcat, în avans, pe 8 noiembrie (ziua morții sf.

Martin, în anul 397), în cadrul Ordinariatului Episcopal al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara, când au fost sărbătorite onomastica episcopului Roos, dar și ziua de naștere a Msgr.

Johann Dirschl, vicar general al Diecezei de Timișoara, care a împlinit rotunda vârstă de 60 de ani. În numele celor prezenți, ai angajaților Episcopiei, Caritasului, ai parohiilor timișorene și al persoanelor consacrate, sărbătoriții au fost salutați festiv de E.S. Iosif Csaba Pál, episcop de Timișoara, care le-a adresat cele mai frumoase urări.

Dar Dieceza de Timișoara are în cuprinsul ei și biserici sfințite în cinstea sf. Martin. Astfel, duminică, 3 noiembrie 2019 comunitatea romano-catolică din Măureni (Moritzfeld), filială a Parohiei Romano-Catolice din Gătaia a sărbătorit jubileul bisericii ei, sfinţită cu 200 de ani în urmă.

Lăcașul de cult a fost ridicat în anul 1819, deși fondarea localității a avut loc deja între 1784-1786, în timpul împăratului Iosif al II-lea. Cu prilejul aniversării Sfânta Liturghie solemnă a fost celebrată în biserica Sf. Martin, din localitate, la ora 15.00 de către Msgr. Johann Dirschl vicar general, împreună cu Pr. Lóránd Máthé (Gătaia) și Pr. Martin Jäger (Steierdorf – Anina). Măureniul este locul nașterii episcopului mărturisitor în temnițele comuniste, dr.h.c.

Augustin Pacha (1870-1954), fapt subliniat de către Msgr. Johann Dirschl, vicar general, în predica sa.

Cadrul muzical al sf. Liturghii

a fost asigurat de către tinerii din parohia Gătaia, coordonați de domnul Avram Alexandru Kapornyai. S-au implicat în mod hotărâtor în organizarea festivităților Forumul Democrat al Germanilor din Banatul Montan, condus de dl. Erwin Josef Țigla, grupul de dans popular șvăbesc „Edelweiß“ din Deta (coord.: Elena și Gerhard Șămanțu) și grupul de dans german din Banatul Montan „Enzian“ din Reșița (coord.: Marianne și Nelu Florea).

După Sf. Liturghie au fost rostite rugăciuni și s-au depus coroane de flori în memoria celor căzuți în cele două conflagrații mondiale, dar și a celor morți în timpul deportării în URSS la monumentul din eroilor existent în curtea bisericii. Programul cultural, format din dansuri populare, a fost prezentat în căminul cultural din localitate.

Comunitatea este administrată de către Pr. Lóránd Máthé, paroh de Gătaia. Și Biserica RomanoCatolicădin Brezon (Bresondorf), jud. Caraș-Severin și celebrat deja sâmbătă, 9 noiembrie a.c. la ora 11 hramul, lăcașul fiind și el dedicat Sf. Martin de Tours. Sfânta Liturghie a fost celebrată de Pr. Daniel Dumitru din Oravița.

După Jertfa Euharistică, grupa „Magnificat“, de dans popular, formată din tinerii parohiei Oravița, împreuna cu grupa de dans german din Banatul Montan „Enzian“ din Reșița au încântat participanții, pe platoul din fața bisericii din Brezon, cu o suită de dansuri. Cu această ocazie, părintele paroh Daniel Dumitru a fost onorat de către primăria Forotic, prin intermediul d-lui Primar Ionel Romînu, cu o diplomă de excelență pentru activitatea depusă în servicul acestei mici comunități locale.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

23

Pr. Daniel DUMITRU director diecezan - Operele Misionare Pontificale

Luna Misionară Extraordinară în Dieceza de Timișoara Sfântul Părinte Papa Francisc încă de acum doi ani (2017) a anunțat că octombrie 2019 va fi o Lună Misionară Extraordinară.

Papa dorește să trezească în noi sensibilitatea misionară. Tema a fost discutată și la sesiunea din 25-27 septembrie a Conferinței Episcopilor Catolici din România. În Lună Misionară Extraordinară, după deschiderea oficială din 18 septembrie, marcată printr-o Sf. Liturghie solemnă la Catedrala „Schimbarea la Față” din ClujNapoca, în prezența directorilor Operelor Misionare Pontificale și a colaboratorilor lor din

24

VITA CATHOLICA BANATUS

I

țară, Dieceza de Timișoara a marcat această lună prin câteva evenimente. În primul rând, fiecare parohie a diecezei a participat la inițiativă prin celebrarea Liturghiei în Ziua Mondială a Misiunilor (20 octombrie), unde Suveranul Pontif, în mesajul său ne îndeamnă să: „… avem curajul şi bucuria de a propune, cu respect, întâlnirea cu Cristos, să devenim purtători ai Evangheliei sale. Isus a venit în mijlocul nostru pentru a ne arăta calea mântuirii şi ne-a încredinţat şi nouă misiunea de a o face cunoscută tuturor, până la marginile pământului. Adesea vedem că violenţa, minciuna, eroarea sunt scoase în evidenţă şi propuse. Este urgent să facem să strălucească în timpul nostru viaţa bună a Evangheliei cu vestirea şi mărturia, şi asta chiar din interiorul Bisericii. Pentru că, în această perspectivă, este important să nu se uite niciodată un principiu fundamental pentru orice evanghelizator: nu poate fi vestit Cristos fără Biserică. A evangheliza nu este niciodată un act izolat, individual, privat, ci întotdeauna eclezial (...) și prin colecta pentru misiuni.”

Octombrie este în Biserica Catolică Luna Sf. Rozariu și Luna Misiunilor. Frumoasa rugăciune a rozelor sau a trandafirilor ne amintește de Sf. Tereza a Pruncului Isus și a Sfintei Fețe, patroana misiunilor, dar ne și învață ca prin exemplul și mijlocirea Maicii Domnului

Nr. 6 - 2019

să creștem în credinţa față de Cristos şi să mărturisim iubirea noastră fidelă față de Evanghelia mântuirii. De aceea suntem invitați să fim în această lună cât mai aproape de Sf. Fecioară Maria, regina Rozariului. Cu siguranță, Rozariul ne poate aduce și nouă victoria împotriva pericolelor de orice fel, mai ales a celor spirituale. La intenția misiunilor, și mulți credincioși din Dieceza noastră s-au alăturat lanțului de rugăciune: Centrul Diecezan de Tineret, unde tinerii grupului Jubilate împreună cu alți tineri din Timișoara, un grup de 60 de copii împreună cu părinții și bunicii din Parohia Dudeștii Vechi, Parohia din Oravița pe tot parcursul lunii octombrie s-au rugat pentru misiuni, similar și Parohia Bocșa cu filialele ei.

S-au organizat simpozioane, dintre care îl amintim pe cel din Parohia Timișoara IV Iosefin, cu tema „Biserica în slujba misiunii”, coordonator fiind Pr. Alin Irimiciuc, paroh de Bocșa.

Fiecare creştin care a fost investit cu acest dar este un om chemat la misiune. În timpul lunii octombrie, zilele misionare în parohiile Diecezei de Timișoara au fost o ocazie pentru a înţelege din ce în ce mai bine că mărturia iubirii, sufletul misiunii, ne privesc pe noi toţi.

Vă mulțumesc pentru colaborare dumneavoastră prețioasă în răspândirea acestei carisme misionare!

Petronela ȘEHABI

Vizită canonică la Breștea și la Denta Breștea În șirul vizitelor canonice efectuate în mai multe parohii din Dieceza de Timișoara, o mare bucurie pentru catolicii bulgari și o mare sărbătoare pentru întreaga comunitate, l-a reprezentat vizita E.S. Iosif Csaba Pál, din zilele de 12 și 13 septembrie 2019 la Breștea.

Vizita canonică a început joi, 12 septembrie, după-amiază cu o Liturghie solemnă, chiar de sărbătoarea hramului „Sfântul Nume al Mariei” al bisericii din Breștea, Liturghie care s-a ținut în curtea lăcașului (deoarece acesta se află în renovare).

La Jertfa Euharistică celebrată de Excelența Sa împreună cu părintele vicar pastoral Pr. Zsolt Szilvágyi, părintele decan Pr. Dorin Filip Gyula, cu doi preoți bulgari, unul fiu al satului – Pr. Sebastian Mirciov și Pr. Dani Calapiș, cu secretarul episcopal Pr. László Bakó și părintele-paroh Novița Marian Drăghia au participat mulți credincioși din Breștea, dar și mulți vaeniți din Deta și Timișoara, precum și din satele învecinate Denta și Rovinița Mare. Au fost prezenți, de asemenea și doi seminariști, viitor al Diecezei noastre. Copii, tineri și chiar și mămici au venit îmbrăcați în frumosul port popular bulgăresc pentru a da cinstea cuvenită acestei vizite episcopale. În mod special, la această Sfântă Liturghie, ne-am rugat pentru reînnoirea Bisericii construită din pietre, dar și pentru reînnoirea Bisericii construită din pietre vii. „Biserica este cu multă speranță; se reînnoiește. A renova o biserică, asta înseamnă că sunteți o comunitate puternică unde fiecare își pune umărul sau rugăciunea sau ceea ce poate să facă. Este ceva deosebit de frumos! Să rămâneți și mai departe poporul Mariei, comunitatea Mariei, căci Maria a fost acea poartă prin care am ajuns la Isus Christos, iar Isus Christos este mântuirea noastră”, a spus Părintele Episcop în predica sa. La această Liturghie solemnă s-au cântat, împreună cu cantorița comunității noastre, Rațca Ronkov, cele mai frumoase cântece dedicate Mariei și lui Isus.

Excelența Sa, în cursul acestor două zile, s-a

întâlnit cu copiii, cu tinerii, cu comitetul bisericesc, cu conducătorii grupurilor Sfântului Rozariu, întâlniri plăcute și folositoare, care au fost încă un prilej de bucurie și pace sufletească.

Denta În cadrul vizitei sale canonice în parohia Breștea, părintele episcop Iosif Csaba Pál, păstorul Diecezei de Timișoara, a celebrat vineri, 13 septembrie a.c., la ora 12, o Sf. Liturghie în biserica „Sfânta Fecioară Maria, Regina Rozariului” din Denta, filială aparținătoare parohiei Breștea. Liturghia a fost celebrată în mai multe limbi: română, bulgară și maghiară, iar înainte și după Sf. Liturghie, părintele episcop a stat de vorbă cu copiii și cu credincioșii din Denta, dar și cu cei veniți din Breștea și Rovinița Mare. Astfel, această zi lucrătoare s-a transformat într-o zi de sărbătoare, într-o zi frumoasă și de neuitat pentru credincioșii catolici din Denta.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

25

Stadiul lucrărilor pe șantierul de renovare și restaurare a Domului Sf. Gheorghe, Catedrala Diecezei Romano-Catolice de Timișoara (Partea I)

Încă de la finele anului trecut, au fost inițiat proiectul intitulat: „Lucrări interioare şi exterioare de renovare, conservare, reabilitare a clădirii Catedralei Romano-Catolice din Timişoara şi a împrejmuirii, în vederea integrării în circuitul turistic naţional şi internaţională - codul smis 119627” (Monument Istoric cod TM-II-M-A-06176, Piaţa Unirii nr. 12), valoare totală a contractului de finanțare: 21.764.158,21 lei (inclusiv TVA), valoare nerambursabilă: 21.315.376,81 lei. În data de 14 noiembrie a.c. a avut loc o vizitare a șantierului, împreună cu Pr. Nikola Lauš, directorul cancelariei Diecezei de Timișoara, responsabil de proiect din partea episcopiei și un grup de ziariști.

Finanțarea este asigurată prin Contractul: 4/10.05.2017, semnat în cadrul POR 2014-2020, Axa prioritară 5 – Îmbunătăţirea mediului urban şi conservarea, protecţia şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural. Prioritatea de investiții 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural de Episcopia Romano-Catolică de Timișoara și Ministerul Dezvoltării, respectiv Agenția de Dezvoltare Regională (ADR) V. Vest. Proiectantul și antreprenorul pentru componentele artistice este asocierea dintre SC Danart Import Export SRL, SC Danart Restaurări SRL și SC Cerecs Art SRL. Proiectantul pentru intervenții generale este SC Utilitas - Centru de Cercetare Proiectare în Domeniul Reabilitării Patrimoniului Construit SRL, iar antreprenorul pentru interventii generale este SC Constructim SA. Domul Sf. Gheorghe este cel mai mare monument religios, arhitectonic și de artă, în stil baroc vienez, din această parte a Europei.

Construcția sa a început la 6 august 1736. Anul finalizării edificiului este 1774, atunci când care au fost ridicate cele șase altare secundare, baroce. Arhitectul după ale cărei planuri pare a fi fost realizat Domul a fost vienezul Josef Emanuel Fischer von Erlach. Edificiul, destinat de la început a fi catedrală a vechii Dieceze de Cenad, respectiv, din 1930, al Diecezei de Timișoara, este o ctitorie imperială, ridicată de împăratul Carol al VI-lea și de fiica sa, Maria Theresia, în urma promisiunii făcute lui Dumnezeu de a construi o catedrală ca semn de mulțumire pentru eliberarea Banatului de sub otomani. Consacrarea Domului a fost celebrată de episcopul Ladislaus Kőszeghy în 1803,

26

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

binecuvântarea simplă și prima Sf. Liturghie având loc în 1754, sub episcopul Franz Anton Engl de Wagrain.

Proiectul operațional-regional se axează pe următoarele lucrări: 1. reabilitarea instalaţiei termice interioare prin realizarea unui sistem modern şi eficient de încălzire în pardoseala de piatră, demantelată cu grijă și restaurată (păstrând cât mai mult posibil din materialul istoric original); 2. dotarea cu instalații de detectare, semnalizare și alarmare incendiu păstrând intacte piesele de patrimoniu; 3. înlocuirea instalațiilor electrice și asigurarea iluminatului ambiental interior pentru boltă, pentru componentele artistice restaurate precum și iluminatul exterior; Noul sistem de iluminat va schimba radical percepția interiorului Domului, pentru că din elementele existente anterior, se vor păstra candela de argint, din sanctuar (1754, Josef Moser, Viena) și lustra din centrul navei (sec. XIX-XX), restul fiind soluții noi cu tehnologie nouă de comandă. Iluminatul general al navei și altarelor laterale se va obține indirect, prin amplasarea reflectoarelor pe cornișă.

Reflectoarele propuse sunt echipate cu surse LED de diferite puteri electrice, cu eficiență luminotehnică mai mare de 95 lm/W, cu durată mare de viață: de peste 50000 h, cu temperatura de culoare de 4000 K, cu redarea culorilor peste 80% și cu posibilitate de reglaj al fluxului luminos. Iluminatul picturilor din altarele laterale, respectiv al „Căii Sfintei Cruci“ se va realiza cu ajutorul unor reflectoare amplasate pe cornișă și orientate diametral opus față de obiect. Instalaţia de iluminat arhitectural exterior se va compune dintr-un sistem complex, cu aparate cu poziţie reglabilă, amplasate atât în sol, cât și pe fațade.

Dintre intervențiile de arhitectură menționăm:

• Restaurarea pieselor de tâmplărie și a ancadramentelor de piatră,

• Injectarea fisurilor ce se identifică la nivelul bolţilor și a zidurilor de cărămidă,

• Restaurarea șarpantelor și extrados boltă, În cadrul Criptei Domului, acolo unde sunt înmormântații episcopii, canonicii și unii militari de marcă, se vor urmări asanarea criptei, asigurarea unui acces în condiţii siguranță și eliminarea umidității și a sărurilor din ziduri și soclu. În zona împrejmuirii grădinilor și spațiilor verzi laterale, exterioare Domului, în număr de patru, se va efectua consolidarea gardului zidit și restaurarea panourilor de fier forjat și asigurarea accesului persoanelor cu handicap locomotorii prin amenajarea unei rampe de acces. Paralel cu restaurarea se asigură și amenajarea grădinilor și spațiilor verzi. Șarpanta Domului este de factură barocă, construită în sec. al XVIII-lea. Concepția ei structurală este spectaculoasă datorită dimensiunii impresionante, mărimii spectaculoase a elementelor, îmbinărilor diverse, ingenioase și bine executate. În prima etapă a cercetării stării șarpantei și proiectării s-a avut în vedere doar repararea/ înlocuirea câtorva elemente de lemn vizibil degradate. În faza de execuție s-a constatat că multe din bârnele de lemn aflate în contact cu zidăria sunt foarte degradate, ceea ce a obligat la intervenții mult mai drastice. S-au înlocuit în proporție de 90% grinzile de lemn amplasate perimetral pe zid, pe care sunt amplasate toate fermele, s-a înlocuit în multe cazuri zona din corzi rezemată pe cosoroabe.

Paralel cu intervenția la șarpantă se înlocuiește integral învelitoarea, utilizând țiglă solzi și tablă de cupru, se refac integral sistemele de colectare și dirijare a apelor pluviale, asigurarea paratrăsnetului și a împământării. Echipa de dulgheri ai firmei Rustic - Baia Mare, condusă de dl. Ioan Rus și colaboratorul domniei sale, dl. Petre, execută toate lucrările cu tehnici și unelte tradiționale. (va urma) VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2019

27

REVISTA DIECEZEI ROMANO-CATOLICE DE TIMIȘOARA A TEMESVÁRI RÓMAI KATOLIKUS EGYHÁZMEGYE FOLYÓIRATA ZEITSCHRIFT DER RÖMISCH-KATHOLISCHEN DIÖZESE TEMESWAR anul XXV Nr. 6 (304-305)

ISSN 1454-1025

Sponsor:

Partener: