Cuvintele ce au multe sensuri se numesc polisemantice. Pe lîngă sensul propriu, cuvintele au şi sens figurat. În îmbinarea omul suspină cuvîntul suspină înseamnă o respiraţie adîncă şi prelungită, oftat, iar în îmbinarea izvoarele suspină acelaşi cuvînt suspină indică susurul izvorului. La sensul propriu al cuvîntului a suspina s-a mai adăugat altul — cel figurat. Cuvintele cu sens figurat îmbogăţesc limba.
Cuvintele de uz restrîns şi cuvintele de uz general Reţineţi! Lexicul limbii este alcătuit din două părţi componente: cuvintele de uz general (cuvinte cunoscute şi înţelese de toţi vorbitorii): vînt, plouă, soare etc. şi cuvintele de uz restrîns (cuvinte mai puţin răspîndite, mai rar folosite): chimir, duplex, dumată, sudare etc. Cuvinte de uz restrîns sînt: a) Arhaismele — cuvinte ieşite din uz, adică nu se mai folosesc în vorbirea curentă: bir, ienicer, pîrcălab. b) Neologismele — cuvinte noi ce completează lexicul de uz general: contactare, samit, plonjor, holocaust. c) Împrumuturile — cuvinte pătrunse în limba maternă din limbile altor popoare: player, foen, carting. d) Dialectismele (regionalismele) — cuvintele folosite de locuitorii unui anumit teritoriu: frenchi, peşchir, patoancă. e) Profesionalismele — civintele ce se folosesc în vorbirea oamenilor de diverse profesii: octavă, gamă, notă muzicală. Exersaţi! 1 226. Numiţi printr-un singur cuvînt obiectele enumerate: 102
