Nevoia de Ordine

Tatiana Ernuțeanu avem în față un pahar plin plutind în cadă un pătrat aburit care scârțâie la un interval pe care nu-l putem anticipa din când în când ceva mic, incadescent se proiectează în ochiul din fața mea nu se spune nimic încercăm să surprindem pe suprafața translucidă a apei toate micile noastre fisuri, absențele, toate semnele disperării făcute cu degetele încrețite te răsucești pe partea stângă a patului I believe in yesterday și respiri scurt de parcă încă ai sta sub apă clipa dă și clipa ia îți simți organele diferit spargi formula pe care o tot repeți și încă memoria secretă o emulsie tandră îți spui că n-o să mai lași nici un pumn de nisip să devină deșert și rogi pe cine ai alături să îi folosești mintea ca pe un hard extern tot ce rămâne e paharul plin plutind în cadă și lipsa ochiului din fața ta *** 120