Nevoia de Ordine

au uitat au uitat că sunt zeițe și cerșesc flămânde la uși hainele lor sunt zdrențe murdare vocea a rămas în urmă și doar un scâncet lipsit de speranță mai auzi dacă observi o licărire trecătoare a pietrelor împrăștiate o, mamă, o, pași mici și murdari până când o să ne naști? *** PUHOAIE - Versuri de frondă Melania Rusu Caragioiu Puhoi de ostași urcați din galere, Din ocne profunde, lipsiți de putere, Găvane rotunde adâncite de foame Plepoape prinse-n beznă, o Doamne.

Avură în lume o ultimă șansă. Și au ales-o, deliberat sau în transă.

Târând după ei movile de tancuri, Strivind sub șenile și tot ce era n flancuri!

Căzut-au molozuri cu sânge udate Și măduvi și cranii și dulci legănate, Din lumea pestriță, fals învinuită, De fapte mârșave-n minciuni ticluită.

O lume tihnită, la ceasul de seară, Trezită din fapte ce viața-nfășoară.

De oștașii șubrezi cu minți vătămate, De viața-n urgie și- amar măcinate.

36