meu, și, dacă s-au închis ademenitoarele cărări pavate cu marmura neagră a păcatului, am luat-o pieptiș, prin bolovănișul gândurilor și căutărilor, pe drumul prăvalnic... către Tibetul din mine. Ana Ardeleanu Prin mine trec Cele o mie şi una de nopţi. Nimeni nu-şi face cumpărăturile Din grădina lor, cheltuindu-şi contul. Nimeni nu umblă dezbrăcat pe ape, Pentru a-şi face fotografii de alertă, De înspumare a trupului în râurile reci, Ca în băile romane, Pentru a-şi aţâţa instinctele. Pescăruşii, precum şi marea, Resping scena în care furci caudine Te pot întoarce pe-o parte şi pe alta, În tigaia de-argint a analizei, Iar martorii îşi uită trecutul, Dar nici de prezent nu se ştiu apropia, Nu ştiu şterge liniile de orgoliu De pe geamul mat, Încât, locul din mine să nu rămână Fără posibilitatea de-a oferi O întâlnire profesională, Între orgoliile aceleiaşi vieţi Şi nimeni să nu intre singur În locanta de la malul mării Ca, apoi, să plece cântând, Cu privirea împleticindu-se Printre picioarele pescăruşilor.
45
