Lvov – protest mut
Dumitru Ichim PSALMUL NETERMINAT LA INTERVIU Voi ține-n palmă iarba, până-mi va zice: ''Tată!'' Au nu e-n sâmbur strânsă a firii rădăcina? Dar cât voi fi al nopții, nu-mi iese la socoată, Că inima îmi fură din patimă lumina. Tămăduiesc cu slovă de mătrăgune rare, Că-mi beau ființei albul din lapte de cucută, Și lacrima și-oceanul au gust ciudat de sare, Cum numa-ndrăgostiții îl simt, când se sărută, 51