Eliezer Steinbarg
via Saul Leizer
Sulița și acul Un oarecare Vineș sau Vinușcă Se-ntoarce înapoi De la război Cu o suliță și cu o pușcă Și le proptește de un scrin, Pe care se afla un ac subțire, fin. -Ce uriaș e acul ăsta, ia privește! Își spune acul de cusut în gând, Privind spre suliță - Firește, Veșmintele, pe cari le coase el de oțel! Or fi de tinichea sau de oțel! Și cât de repede o fi făcând Împunsăturile lui groase! Dar oare pentru cine coase? Pentru vreun gog - magog sau Goliat? Iar sulița gândește, privind acul -Ciudat, Ce pui de suliță, ce mic, săracul! Mă mir cum târgul nu s-a strîns, de zor, S-admire capul lui de melcușor. Ce caraghios!... Hai să glumim un pic. -E-adevărat,- întreabă mândra suliță Ce-am auzit pe uliță? Cică ești foc, iar când te-ai supărat, Tu ești în stare Să sperii șapte muște deodat !
69
