Nevoia de Ordine

OANA FRENȚESCU Ochi de șerpi miroase a moarte. ochi de șerpi pulsează-n aer. neamurile se împart între ele. unele sunt așezate pe cruce. istoria iese din manuscris, într-un ochi verzui fugitiv, gata să asmută glasul de gloanțe. se face noapte și sfinții ard în candele oarbe. pasărea zboară cu memoria pe aripi deasupra orașului gol. felinele se ascund în păduri. sunetele sunt negre. războiul varsă sânge colorând în roșu harta lumii. miroase a moarte între cer și pământ! Încă o zi încă o zi sfârâie retina cu imagini horror dormim visăm culegem limba amară de lemn a unui timp uitat ne îndepărtăm unii de alții cucerind secunde separate unele pline de nervi și oase altele râd venite de pe o altă planetă munți de bărbați clatină lumea în stânga și dreapta femei și copii sunt lăsați în formula uitării copacii liniștiți se îmbracă în verde 71