PAGINA DE HOBBY Trapper de ocazie Adolescent fiind, devoram cu aviditate cår¡ile marilor exploratori ¿i vânåtori, români ¿i stråini – Mihai Tican-Rumano, Emil Racovi¡å, August von Spiess, cap de listå fiind însemnårile lui Gray Owl, englezul prigonitor ¿i apoi ocrotitor de castori, naturalizat în Canada, ¿i cele ale ofi¡erului rus Arseniev, din expedi¡iile sale în taigaua Extremului Orient, alåturi de pitorescul bå¿tina¿ Dersu Uzala. Fårå excep¡ie, nativii din zonele sålbatice, tenebroase ¿i fascinante de pe toate continentele aveau un numitor comun: tråiau în comuniune cu natura ¿i de pe urma ei, fiind buni vânåtori, în primul rând „trapperi”. Respectivul anglicism îi desemneazå pe utilizatorii capcanelor în activitatea cinegeticå ¿i presupune ridicarea la nivel de artå a unui me¿te¿ug vechi de când lumea.
Aceastå adevåratå castå a breslei a cunoscut ¿i la noi o lungå perioadå de glorie, dispårând înså încet, aproape de zilele noastre, odatå cu scåderea interesului semenilor pentru blånurile naturale, adicå a restrângerii pie¡ei de desfacere. Ultimii resemna¡i ai tagmei s-au stins pe rând, luând cu ei ¿i ¿tiin¡a a¿ezårii teascurilor pentru jderi, a „fierului” pentru râs ¿i lup, a „måiestriilor” pentru vulpe ¿i bursuc, a gropilor ¿i a pâlniilor pentru mistre¡. Dar mirajul acestora încå dåinuie. Stråbunicul meu matern Pantelimon Prindei, odinioarå staroste al paznicilor de vânåtoare din bazinul Demåcu¿ei, sub Obcina Feredeului, a prins în capcanå o sumedenie de lupi, dar cel evocat în revista „Bucovina Forestierå” nr. 2/1943 a fost de-a dreptul uria¿: 2,5 metri lungime ¿i 82 de kilograme greutate. Dupå cum se men¡ioneazå în articol, blana acelui „ståpân al codrilor Moldovi¡ei, urmårit de mul¡i ani, a fost donatå (…) muzeului silvic ce se organizeazå în Palatul Mitropoliei din Cernåu¡i”. Din påcate, Profitul Agricol 18/2023
mo¿ul meu mi-a transmis numai pasiunea, nu ¿i me¿te¿ugul… Peste ani, m-am confruntat adesea cu nevoia de a aplica precepte ale îndeletnicirii de „trapper”, fie ele ¿i adaptate la rigorile modestei gospodårii rurale, nicidecum în adâncul pådurii. În comunitate, intru¿ii patrupezi sunt de
talie reduså, începând cu bietul ¿oarece ¿i terminând, în cel mai spectaculos caz, cu vulpea, atraså de irezistibilele påsåri de curte. Cele mai teribile pietre de încercare råmân înså mustelidele, vârfuri de lance fiind dihorul ¿i jderulde-piatrå sau beica, obi¿nui¡i så-¿i facå veacul prin poduri, ¿uri, fânare ¿i alte atenanse, adicå pe lângå casa omului. Conflictul de interese este evident, dar cum så alungi ace¿ti prådåtori nocturni decât cu capcane, de¿i legea te îngråde¿te în privin¡a utilizårii curselor, iar pu¿ca, dacå ai, nu poate fi folositå decât în fondul cinegetic, cu autoriza¡ie dupå canoane.
Mi-am achizi¡ionat o curså tip ladå, neletalå, din plaså de sârmå, de firmå. Am capturat cu ea doar arici, mai mul¡i sau pe acela¿i de câteva ori, eliberându-i în grådinå, teferi. Jderul ori dihorul nu se låsase amågit u¿or de oul proaspåt a¿ezat ca nadå, astfel cå pro-
dusele gåinilor mele au continuat så fie dijmuite sistematic, direct din cuib. Fierarii de altådatå, fåuritori de capcane, ¿i-au mutat demult covåliile peste apa Styxului, silindu-må så apelez la pia¡a liberå. Singura acceptabilå, de sorginte ucraineanå, s-a dovedit o curså cu fålci, înså nedin¡ate, probabil pentru ¿obolani mai slabi de vârtute. M-am gândit cå, odatå prins, ho¡ul, eliberându-se, se demobilizeazå. Ra-
¡ionament gre¿it: diminea¡a, oul lipsea, dar capcana era neatinså. Exasperat, am instalat o camerå de înregistrare în preajmå, måcar så identific intrusul. Într-adevår, un jder de toatå frumuse¡ea se strecoarå ca un ¿arpe pe deasupra cuibarului, înha¡å oul, fårå så atingå påmântul ¿i nici pedala cursei, dupå care, cu el în gurå, se retrage så-l savureze în tihnå, în podul grajdului dezafectat al vecinului, unde î¿i are, cu siguran¡å, re¿edin¡a. Convins, ca ¿i George Co¿buc, cå „Nimic nu-i mai de râs ca plânsul în ochii unui luptåtor”, voi continua råzboiul de gherilå, cu orice risc. Vorba în¡eleptului dintr-o anecdotå clasicå: „Eu idei a¿ mai avea, dar nu ¿tiu câte gåini mai råmân”. Deocamdatå, ouåle livrate zilnic nu par så fie decât un soi de (sper, temporarå) taxå de protec¡ie, ca în filmele cu mafio¡i.
Gabriel CHEROIU 53
