PAGINA DE HOBBY La v=n\toare, ;n lunca Prutului În vecinåtatea cursurilor de apå, sålbåticiunile abundå. ªi nu vorbesc numai de cele a cåror via¡å este legatå în mare måsurå de mediul acvatic. Pornind chiar de la vegeta¡ia ce poartå amprenta binecuvântårii bål¡ilor adiacente ¿i a revårsårilor sezoniere din matca tutelarå, lumea vie se diversificå în cascadå pe scara regnurilor, culminând cu cel animal, de la påsårile autohtone ¿i de pasaj pânå la mamifere.
A
ceastå iarnå mi-a oferit în douå rânduri prilejul de a descoperi lunca Prutului, cu pu¿ca pe umår. Prima oarå, mi-am întocmit cartu¿iera cu gândul la zburåtoare, la vânåtoare în grup restrâns. Tocmai curgeau dinspre miazånoapte stolurile de gârli¡e ¿i de gâ¿te-mari, în exodul lor hibernal cåtre meleaguri mai prietenoase. Am surprins câteva clanuri aflate în escalå pe ogoarele cultivate cu orz ¿i grâu, acum verde ¿i ridicat de o ¿chioapå, dar nu ne-am putut apropia de ele, datå fiind vigilen¡a proverbialå a acestor cålåtoare extrem de susceptibile, oarecum resemnate cu permanenta lor posturå de pradå. Fårå så ne putem bucura de concursul vreunui câine scotocitor, partener adesea indispensabil, am ridicat prin for¡e proprii din porumbi¿tile încå în picioare o sumedenie de fåzåni¡e, înaintând în evantai, cu degetul pe trågaci, cu speran¡a ivirii vreunui coco¿. Experimenta¡i, doi dintre ei au fåcut aripi târziu ¿i departe, a¿a cå nu ne-am rezumat decât la a le remarca prezen¡a în teren, cu pu¿tile mute. Oricum, în gåini nu mai obi¿nuim så tragem niciunul din noi. Profitul Agricol 2/2023
În tipsia unei depresiuni largi, på¿tea un stol de gâ¿te. De la ma¿inå, ne-am råzle¡it ¿i am încercat o apropiere per pedes din trei puncte convergente. Se vede cå distan¡a de o sutå cincizeci de metri este socotitå de ele drept criticå, de când s-au inventat armele de foc. ªtiindu-le fårå pereche de prudente, noi nu mizam decât pe hazard: cerul senin nu ne oferea altå ¿anså. Uneori, la vânåtoare, for¡area norocului då roade, caz valabil acum ¿i pentru camaradul nostru Ioji, care a izbutit så aga¡e din slavå (pentru noi, inexplicabil) un gâscan de toatå frumuse¡ea, cåzut realmente pachet. La întoarcere, i-am fåcut pe plac ¿i l-am fotografiat cu primul såu trofeu de acest fel… Seara, la sugestia paznicului fondului cinegetic, am zåbovit la gurile câtorva vizuini de viezuri, înså fårå folos. Insula de pådure nu ne-a oferit nici måcar satisfac¡ia vreunei furi¿åri nevåzute
prin frunzi¿ul ve¿ted, în pofida vremii nefiresc de blânde, bune pentru hoinårealå. Dacå eram bursuc, nu a¿ fi cedat ispitei… Pe drumul cåtre cabanå, am zårit de departe jocul profilat pe cerul luminat de astrul nop¡ii al câtorva sute de påsåri. Se bucurau, pesemne, de gråun¡ele ¿tiule¡ilor chirci¡i din anemica porumbi¿te pe care tocmai o întorceau sub brazdå câteva tractoare cu farurile aprinse. Le-am blagoslovit cu obidå hårnicia ce coincidea, din påcate, cu interesul nostru pentru zburåtoarele ivite providen¡ial. Pânå så ne dumirim cå sunt ra¡e ¿i så coborâm din vehicul, s-au mistuit în smoala zårii, refugiindu-se în tihna cotloanelor prietenoase ale Prutului. Deplângem ¿i acum lipsa noastrå de reac¡ie în fa¡a unui tablou ce ne-a surprins realmente. Atâtea ra¡e-mari la un loc nu am våzut niciodatå… A doua vânåtoare în împrejurimile Ripicenilor, de data aceasta colectivå, a fost organizatå în preajma Cråciunului, la iepuri, probabil în ideea tradi¡ionalului urecheat la cuptor, pe care, de când lumea, breasla noastrå îl socote¿te de bun augur pentru anul ce se înnoie¿te. În ce må prive¿te, de¿i m-am concentrat teribil, vorba unui confrate, nu am reu¿it så trag nici un foc pe parcursul goanelor – douå la pådure, douå pe aråturå cu gonaci cât se poate de energici ¿i una într-o ciocåni¿te socotitå eldorado al sålbåticiunilor de tot felul. Se vede înså cå iepurii au logica lor, complet diferitå de a noastrå, astfel încât unul dintre companioni ¿i-a adjudecat trei, iar al¡ii, printre care aveam så må numår ¿i eu, niciunul. Ca så bravez, am conchis în public, la tabloul final din fa¡a cabanei, cå, dacå trag ca acum, în lunca Prutului, cartu¿ele din centurå s-ar putea så-mi ajungå pentru tot restul vie¡ii.
Gabriel CHEROIU 49
