CULTURI VEGETALE
Importan]a [i patologia manei florii-soarelui ing. Valentin MANDACHE Departament cercetare [i dezvoltare floarea-soarelui Saaten-Union România
Cultura de floarea-soarelui reprezintå o surså importantå de venit pentru fermierii mari din România, dar ¿i o culturå nelipsitå din cadrul asolamentelor. În ultimii ani, mana florii-soarelui, o boalå fungicå distructivå, s-a dezvoltat enorm în cadrul acestei culturi ¿i a provocat pierderi economice importante în multe ferme din România. Mana florii-soarelui este cauzatå de agentul patogen Plasmopara halstedii Novot., care face parte din clasa oomycete. Este una din cele mai råspândite boli ale florii-soarelui, fiind întâlnitå pe 5 continente. Pânå acum, la nivel global au fost identificate 42 de rase de manå, dar se observå o cre¿tere a propor¡iei raselor foarte virulente. Existå douå tipuri de infec¡ie cu acest patogen: - infec¡ia sistemicå, când infec¡ia tinerelor plante survine din zoosporii laten¡i care sunt prezen¡i în sol sau pe semin¡e, aceasta se mai nume¿te infec¡ie primarå. Zoosporii pot supravie¡ui în sol 8-10 ani, responsabile pentru aceasta fiind resturile vegetale. Plantele infectate manifestå clorozå pronun¡atå, restrânså în zonele care mårginesc nervurile principale, plantulele råmân pitice, pozi¡ia capitului este într-un unghi de 90 de grade fa¡å de tulpinå, iar pe partea inferioarå a frunzelor apare un puf de culoare alb. De obicei nu mai formeazå achene, pierderile de recoltå pot fi de pânå la 100%, dacå infec¡iile sunt severe sau foarte localizate. - al doilea tip este infec¡ia secun28
Hibrid sensibil
darå, care poate apårea pe parcursul perioadei de vegeta¡ie, ca urmare a råspândirii prin vânt a fructifica¡iilor ciupercii. Acest tip de infec¡ie reduce capacitatea de produc¡ie, dar este mai pu¡in distructivå decât infec¡ia primarå. Råspândirea patogenului este influen¡atå de condi¡iile de mediu, umiditatea ridicatå ¿i temperaturile scåzute, care oferå un mediu propice dezvoltårii. Plantele posedå mai multe sisteme de apårare împotriva agen¡ilor patogeni, toleran¡å, pseudo-rezisten¡å, re-
zisten¡å specificå ¿i rezisten¡a nespecificå. Cea mai importantå pentru floareasoarelui este rezisten¡a specificå, care se mai nume¿te ¿i rezisten¡a verticalå. Rezisten¡a specificå este controlatå de obicei de gene majore, specializate, cum este în cazul rezisten¡ei la manå (Plasmopara halstedii Novot.) sau la ruginå (Puccinia helianthi Schw.). Acest tip de rezisten¡å oferå un mecanism de apårare împotriva raselor specifice ale agentului patogen, fiind reglatå prin rela¡ia genå pentru genå. În anul 1966, la ICCPT Fundulea, a fost ob¡inutå linia consangvinizatå AD66, care a manifestat o rezisten¡å absolutå la manå, în condi¡ii de infec¡ie artificialå. Rezisten¡a liniei era condi¡ionatå de o singurå genå dominantå, care a fost notatå, de cåtre Vrânceanu, cu simbolul Pl1. Toate genele de rezisten¡å care au fost identificate pânå în prezent sunt gene simple, dominante, rasele de manå fiind numerotate cu cifre de la 1 la 9. Gulya ¿i colab. (1996) au propus o nouå nomenclaturå pentru desemnarea tipurilor de virulen¡å, diferitå de cea secven¡ialå a raselor, denumitå notare codificatå în tripletå. Sistemul F folose¿te trei seturi de Profitul Agricol 44/2023
