CRE{TEREA ANIMALELOR
Ion povestea unui brand Mo[ în ascensiune În toate târgurile mari de zootehnie ¿i pentru industria cårnii, compania lui Ion Mo¿ este nelipsitå. Are totdeauna cel mai somptuos stand printre firmele române¿ti ¿i mereu vezi parteneri de afaceri la negocieri. La 77 de ani, Ion Mo¿ vine cu standuri ample, cu noutå¡i în domeniu. “Este o perioadå mai grea pentru mine. Dupå o interven¡ie chirugicalå grea pe inimå, am învå¡at din nou så merg ¿i abia acum ies în lume dupå doi ani”, spune Ion Mo¿ (Cårågui). Ion Mo[ (C\r\gui)
I
on Cårågui, supranumit Mo¿, este inginer metalurg de profesie, iar so¡ia lui e inginer constructor. El s-a nåscut în Ro¿ia-Jiu, la Rogojelu, Rovinari, jude¡ul Gorj. Era inginer la Fabrica de Cabluri din Bucure¿ti. Dupå 1990, a încercat “så iaså pu¡in mai la suprafa¡å”. Era profesor la un liceu ¿i la o ¿coalå generalå. A locuit pe strada Pitar Mo¿ din Bucure¿ti, apoi pe Strada Ion Mo¿ ¿i to¡i prietenii îi spuneau Mo¿u. “Când m-am hotårât så fac firma, eram deja Mo¿. A murit ¿i mama atunci ¿i am ¡inut doliu un an. Aveam barbå mare, grizonatå ¿i to¡i îmi ziceau «Mo¿u». To¡i î¿i fåceau firme. Bå, dar eu îs mai prost decât å¿tia? Ståteam råu cu banii, aveam doi copii, i-am dat så înve¡e matematicå ¿i Profitul Agricol 44/2023
una-douå limbi stråine ca så fac oameni din ei... Drago¿, cel mare, a fåcut ASE, Finan¡e-Bånci, iar acum e specialist în degustare pentru toate produsele noastre. Eugen, cel mic, a terminat calculatoare, era îndrågostit de IBM. Dacå nu erau ei, eu nu puteam continua.” A început ca intermediar. Lua un produs de la o firmå ¿i îl ducea la alta. Cea mai veche îndeletnicire din istoria comer¡ului. Strategia de afaceri s-a complicat tot mai mult. “Ca intermediar, må solicitau tot mai frecvent companii din afarå ¿i am devenit reprezentantul lor pe România pentru industria alimentarå. Am început cu produse separate, mai ales condimente. Am lucrat cu italienii foarte pu¡in, cu grecii deloc pentru cå sunt cei mai neserio¿i. Cu nem¡ii a fost altceva. Am discutat ¿i am båtut palma cu ei ¿i nu mai trebuia contract.
Apoi am construit un mic atelier de fåcut condimente, apoi am fåcut o fabricå de condimente la Dragomire¿ti, lângå Bucure¿ti. Afacerea are sediul în Chiajna. Cumpårasem o fabricå la Însurå¡ei, unde fusese un abator pentru sacrificarea mieilor pentru arabi. Am construit acolo douå fabrici de utilaje pentru industria alimentarå. Noi suntem primii producåtori de utilaje pentru industria alimentarå. Nu mai existå al¡ii. Le vindem în toatå lumea: în Canada, America...” Colaboreazå cu toate firmele mari ¿i mici din România. “Nu-i neglijåm niciodatå pe cei mici fiindcå pot så devinå foarte mari. Noi am extins afacerea în toatå lumea. Lucråm pânå ¿i cu Siria, în mijlocul vâlvåtåii de-acolo, cu turcii, cu ru¿ii, de¿i e foarte greu de intrat la ei. În Rusia este cea mai mare debandadå fiscalå din lume ¿i ne-am oprit. Noi lucråm cu o firmå din Rusia, dar trimitem marfa la Dortmund. Germania î¿i permite så încalce embargoul. Lucråm intens cu chinezii, dar nu po¡i avea încredere în ei. Au cumpårat o celulå de la noi ¿i neam pomenit cå le-au multiplicat la Frankfurt. Copiazå tot. Când s-au dus oamenii mei la montat celula, erau trei chinezi: doi ståteau pe scaun ¿i unul fotografia pânå ¿i ¿uruburile. Am reu¿it så intråm pe pia¡a americanå. Fiul mai mic a finalizat recent un depozit la Chitila pentru condimente, unde pune cu trei robo¡i pe rafturi cinci containere unul peste altul. Nu intrå picior de om acolo. Atmosfera e sterilizatå. Nu existå particule stråine acolo. Robotul aduce marfa pânå la ie¿ire în spatele ma¿inii.”
Viorel PATRICHI 33
