SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI
„Și ne mântuiește de cel rău” În cadrul catehezei din 15 mai 2019, Papa Francisc a vorbit despre a șaptea cerere din rugăciunea „Tatăl nostru”: „ci ne mântuiește de cel rău” (Mt 6,13b). Prin această expresie, cel care se roagă cere să fie eliberat de rău. Text: Iulia Cojocariu
V
erbul grec originar este puternic: evocă prezența celui rău care încearcă să ne prindă și să ne muște (cf. 1Pt 5,8) și de care îi cerem lui Dumnezeu eliberarea. Apostolul Petru mai spune că cel rău, diavolul, dă târcoale în jurul nostru ca un leu furios, ca să ne sfâșie, iar noi îi cerem lui Dumnezeu să ne elibereze. Prin această cerere dublă: „nu ne duce în ispită” și „eliberează-ne”, apare o caracteristică esențială a rugăciunii creștine. Isus îi învață pe prietenii săi invocația adresată Tatălui înainte de orice lucru, mai ales în momentele în care cel rău își face simțită prezența amenințătoare. Într-adevăr, rugăciunea creștină nu închide ochii asupra vieții. Este o rugăciune filială, dar
nu este o rugăciune copilăroasă. Nu este subjugată de paternitatea lui Dumnezeu într-atât încât să uităm că drumul omului este presărat de dificultăți. Dacă nu ar fi ultimele versete din rugăciunea „Tatăl nostru”, cum s-ar mai ruga cei păcătoși, cei persecutați, cei disperați, cei muribunzi? Ultima cerere este tocmai cererea noastră când suntem la limită, totdeauna. Există un rău în viața noastră, care este o prezență de necontestat. Cărțile de istorie sunt catalogul dezolant al faptului că existența noastră în această lume a fost adesea o aventură plină de eșecuri. Există un rău misterios care nu este lucrarea lui Dumnezeu, dar care pătrunde în mod tăcut în pliurile istoriei. Tăcut ca șarpele care poartă veninul
Rugăciunea lui Isus ne lasă cea mai prețioasă moștenire: prezența Fiului lui Dumnezeu, care ne eliberează de rău.
în mod tăcut. În unele momente, prezența sa pare să fie mai clară decât cea a milostivirii lui Dumnezeu. Cel care se roagă nu este orb, și vede clar înaintea ochilor acest rău atât de copleșitor și atât de în contradicție cu misterul lui Dumnezeu însuși. Îl percepe în natură, în istorie și chiar în inima sa. Căci nu este nimeni printre noi care să poată spune că face excepție de la rău, sau cel puțin că nu este ispitit de el. Știm toți ce este răul; știm toți ce este ispita; am făcut toți experiența în trupul nostru a ispitei, a fiecărui păcat. Ultimul strigăt din rugăciunea „Tatăl nostru” este lansat împotriva acestui rău care păstrează sub umbrela sa experiențele cele mai diferite: doliurile omului, durerea nevinovată, sclavia, instrumentalizarea celuilalt, plânsul copiilor nevinovați. Rugăciunea „Tatăl nostru” seamănă cu o simfonie care cere să se împlinească în fiecare dintre noi. Creștinul știe în ce măsură puterea răului este copleșitoare și, în același timp, face experiența faptului că Isus este de partea noastră și vine în ajutorul nostru. Trebuie să cerem: „Eliberează-ne de rău”, ca să nu cădem în rău. Aceasta este speranța noastră, puterea pe care ne-o dă Isus înviat, care este aici printre noi. Este aici cu această forță pe care ne-o dă pentru a merge înainte și ne promite să ne elibereze de rău. NOIEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
23
