Actualitatea creștină, nr. 3/2020

Nr. 03/2020 * Anul XXXI * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

POSTUL MARE Drumul creștinului spre Paște Pe ce ar trebui să ne fixăm privirea în timpul Postului? Pe Crucifix.

LegendăIsus imagine: în tuș negru pentru „La visite de pauvres”, ediția ilustrată pedesen Cruce este busola vieții care ne indică Raiul. (manuscris), 1923.

(Papa Francisc, @Pontifex, 27 martie 2019) Statuia Sf. Ioanînseamnă Nepomuk de pe timp Podul Carol, Cehia Prezența lui Dumnezeu în același puterea luiPraga, Dumnezeu, activitatea lui Dumnezeu și cu caracterul tot mai decisiv al clipei unice. www.vladimirghika.ro

Persoana umană, mai presus de profit Querida Amazonia Chiara Lubich - Pionieră a carităţii

[…] Pacea interioară a persoanelor este foarte legată de îngrijirea ecologiei și de binele comun, pentru că, trăită în mod autentic, se reflectă într-un stil de viață echilibrat unit cu o capacitate de uimire care conduce la profunzimea vieții. Natura este plină de cuvinte de iubire, dar cum vom putea să le ascultăm în mijlocul zgomotului constant, al distragerii permanente și neliniștite, sau al cultului aparenței? Multe persoane experimentează un profund dezechilibru care le determină să facă lucrurile cu toată viteza pentru a se simți ocupate, într-o grabă constantă care la rândul său duce la dărâmarea a tot ceea ce au în jurul lor. Acest lucru are incidență asupra modului în care se tratează mediul. O ecologie integrală cere să se dedice un pic de timp pentru a recupera armonia senină cu creația, pentru a reflecta asupra stilului nostru de viață și a idealurilor noastre, pentru a-l contempla pe Creator, care trăiește printre noi și în ceea ce ne înconjoară, și a cărui prezență „nu trebuie să fie construită, ci descoperită și dezvăluită” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 71).

(Enciclica Laudato si’, cap. VI, nr. 225)

În Bucureşti PROCESIUNEA SOLEMNĂ va începe de la Biserica Franceză „Sacré Cœur” (ora: 14.00) şi se va încheia la Catedrala „Sf. Iosif”.

La sfârşitul procesiunii se va celebra Sfânta Liturghie solemnă de Florii prezidată de Arhiepiscopul Mitropolit Aurel Percă.

La această sărbătoare sunt invitați: ora 13:30 | toți ministranții din parohii

(cu hăinuţele de ministrant şi ramuri în mână) ora 13:45 | toți credincioșii din parohii, persoanele consacrate și tinerii

(cu ramuri în mână) ora 13:45 | toți preoții din București

(cu „albă”, stolă roşie şi ramuri în mână) Biserica Franceză „Sacré Cœur”

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXI, Nr. 3/2020

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Postul Mare drumul creştinului spre Paşte VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8 10 11 12 13

Evenimente Economia lui Francisc Persoana umană, mai presus de profit Exortație apostolică Querida Amazonia Știri ARCB Știri interne/externe

Biserică și societate

14 Centenar Chiara Lubich pionieră a carităţii 16 Doctrină socială - DOCAT Credința - Caritate = înjumătățirea Evangheliei

Suflet tânăr

17 Pariori fără voie Christus Vivit Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Societate Pactul educativ global SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei Iubirea lui Dumnezeu este constantă 24 Sfânta Scriptură - Psalmii Când oamenii se iau la întrecere cu Dumnezeu 25 Minuni şi sfinţi Monseniorul Romero 26 Sfinți Misterul Sfântului Iosif și slujirea autorității 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc).

Nadejda Lappo-Danilevsky

3 CULTURĂ

32 Cărți 33 File de istorie România, „un paradis terestru” 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

10

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 3/2020

11

14

Mesajul redacției „Postul Mare. Drumul creștinului spre Paște” este titlul editorialului din numărul din martie al revistei, care se deschide cu următoarele cuvinte: „Postul Mare este drumul Bisericii spre sărbătoarea Paştelui, misterul central al istoriei, izvorul vieţii noi, al speranţei şi al mântuirii. Isus Cristos este Mielul pascal care ni se dăruieşte din iubire şi Paştele său este motivul ultim al planului de iubire al lui Dumnezeu Tatăl. Suntem aşadar invitaţi să ne fixăm privirea asupra lui Cristos (cf. In 19,37), pentru a fi învăluiţi de iubirea Lui.” La rubrica Evenimente este prezentată la paginile 8-9 întâlnirea internațională care va avea loc la Assisi între 26 și 28 martie, iar la pagina 10 este pus în centrul atenției mesajul Papei Francisc pentru Davos 2020. Rubrica Exortație apostolică relatează despre noul document al Papei Francisc intitulat Querida Amazonia.

Rubrica Suflet tânăr vorbește despre pariul pe care trebuie să-l facă oamenii și ne oferă răspunsul la întrebarea: „De ce am nevoie de relaxare?” Rubrica Universul familiei prezintă „Pactul educativ global”, iar rubrica Sfânta Scriptură – Psalmii ne arată ce se întâmplă „Când oamenii se iau la întrecere cu Dumnezeu”.

La rubrica Minuni și sfinți aflăm despre o mămică în stare critică vindecată în mod miraculos de Monseniorul Romero. Rubrica Sfinți îl pune în prim plan pe Sfântul Iosif, sărbătorit la 19 martie. Dintre cei care L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc) în numărul de față facem cunoștință cu Nadejda Lappo-Danilevsky. În noua rubrică Pe drumurile Romei pășim „În Via del Pellegrino, la un pas de bazilica San Pietro”.

Nici din acest număr nu lipsesc știrile din Vatican și din arhidieceză, știrile interne și externe, ideile pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Pr. Octavian Enache Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Pr. Octavian Enache Liana Gehl Anca Mărtinaş Giulimondi Monica Râpeanu Claudia Stan Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2020 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Postul Mare

drumul creştinului spre Paşte

P

ostul Mare este drumul Bisericii spre sărbătoarea Paştelui, misterul central al istoriei, izvorul vieţii noi, al speranţei şi al mântuirii. Isus Cristos este Mielul pascal care ni se dăruieşte din iubire şi Paştele său este motivul ultim al planului de iubire al lui Dumnezeu Tatăl. Suntem aşadar invitaţi să ne fixăm privirea asupra lui Cristos (cf. In 19,37), pentru a fi învăluiţi de iubirea lui.

Drumul spre Paştele Mielului jertfit, pe care Biserica ne cheamă să-l parcurgem în timpul Postului Mare, ne dispune să primim în credinţă iubirea lui Dumnezeu şi să

bazăm speranţa noastră pe milostivirea sa. În acelaşi timp, suntem chemaţi să ne îndreptăm privirea spre fraţii noştri pentru a-i iubi cu o iubire care exprimă, pe cât este posibil, însuşi izvorul său, şi anume iubirea infinită a lui Dumnezeu.

Ne facem pelerini pentru a merge spre Domnul răstignit şi înviat şi spre fraţii noştri, imagine a feţei lui Dumnezeu. Trăim astfel exodul (= ieşirea) din noi înşine cu puterea celui smerit şi iubirea concretă pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte.

Mesajul Papei Francisc din anul acesta pentru Postul Mare este o chemare „să contemplăm mai

profund Misterul pascal”, „fundamentul vieţii creştine personale şi comunitare”, la care trebuie să ne întoarcem încontinuu, cu mintea şi cu inima. A pune Misterul pascal în centrul vieţii înseamnă „să ne convertim la un dialog deschis şi sincer cu Dumnezeu”, „să ne lăsăm împăcați cu Dumnezeu”.

De aceea Misterul pascal trebuie să devină pentru fiecare creştin fundamentul convertirii. În acelaşi mesaj pentru Postul Mare din acest an, Papa Francisc citează un pasaj din exortaţia apostolică Christus vivit (2019) unde spune: „Priveşte brațele deschise ale lui Isus răstignit, MARTIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

lasă-te mântuit mereu din nou. Şi când te apropii pentru a mărturisi păcatele tale, să crezi cu fermitate în milostivirea sa care te eliberează de vină. Contemplă sângele său vărsat cu atâta iubire şi lasă-te purificat de el. Astfel vei putea renaște mereu din nou” (nr. 123).

Totdeauna s-a accentuat faptul că timpul Postului Mare este un timp de purificare interioară, de regenerare spirituală.

Postul Mare este prin excelenţă timp de convertire şi de împăcare cu Dumnezeu: semn şi instrument al acestei împăcări este prețiosul sacrament al Spovezii. De aici şi insistenţa împrumutată de Papa Francisc în mesajul său din scrisoarea a doua a Sfântului Paul către corinteni: „Vă rugăm pentru Cristos: lăsați-vă împăcați cu Dumnezeu!”

(2Cor 5,20).

Domnul ne oferă şi în acest an un „timp potrivit” pentru convertirea noastră, şi pasul concret pe care fiecare creştin îl poate face este o spovadă bună.

Dar timpul Postului Mare este şi timp al „deşertului”, care este spaţiu pentru tăcere, reculegere, pentru rugăciune, pentru ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Iar Cuvântul lui Dumnezeu este izvorul şi hrana credinţei, „credinţa care trăieşte din ascultare” (Rom 10,17); este un timp pentru a reflecta asupra vieţii noastre şi pentru a vedea care sunt obstacolele care ne împiedică să fim cu adevărat fericiţi.

Drumul Postului Mare este şi invitaţie pentru a privi în inima noastră, să luăm act de tot ceea ce ne îndepărtează de iubirea lui Dumnezeu, pentru că de multe ori l-am înlocuit pe Dumnezeu în inima noastră cu alţi idoli: banul, puterea, luxul deşănţat, corupția, idoli pentru care suntem dispuşi, de 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2020

Să-i cerem lui Dumnezeu să ne ajute să avem curajul de a intra pe drumul convertirii. Să abandonăm egoismul, privirea fixată asupra noastră înşine şi să ne îndreptăm spre Paştele lui Isus; să ne facem aproapele fraţilor şi surorilor noastre aflate în dificultate, să împărtăşim cu ei bunurile spirituale şi materiale. foarte multe ori, să pierdem chiar şi binele nostru cel mai preţios: viaţa veşnică.

Astfel se creează premisele pentru ca timpul Postului Mare să devină şi un timp de veghe, de sobrietate, în care postul şi abstinenţa sunt semnele emblematice.

Aşadar, Postul Mare ne introduce în Misterul pascal al morţii şi învierii lui Cristos, al Celui care „m-a iubit şi s-a dat pe sine însuşi pentru mine” (Gal 2,20). Inima Postului Mare este Euharistia, care este celebrarea acestui Mister pascal, mister de iubire şi izvor de iubire (cf.

1Cor): iubirea cu care Domnul ne iubeşte generează în noi „o inimă nouă şi un duh nou”. „Să nu lăsăm să treacă în zadar acest timp prielnic!”

Să-i cerem lui Dumnezeu să ne ajute să avem curajul de a intra pe drumul convertirii. Să abandonăm egoismul, privirea fixată asupra noastră înşine şi să ne îndreptăm spre Paştele lui Isus; să ne facem aproapele fraţilor şi surorilor noastre aflate în dificultate, să împărtăşim cu ei bunurile spirituale şi materiale.

Tuturor, dragi fraţi şi surori în Cristos, vă doresc din inimă în continuare un „drum bun” spre sărbătoarea Paştelui, Post Mare binecuvântat, plin de roadele convertirii.

Pentru aceasta vă asigur de amintirea mea constantă în rugăciune, şi vă binecuvântez pe toţi. †Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Postul este o călătorie de întoarcere la esențial Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

La începutul Postului Mare, ne e de folos să cerem harul de a conserva amintirea a tot ceea ce Domnul a făcut în viețile noastre, a modului în care ne-a iubit.

Postul Mare înseamnă a redescoperi că suntem făcuți pentru focul care arde mereu: pentru Dumnezeu, pentru veșnicia cerului și nu pentru lume.

Pe ce ar trebui să ne fixăm privirea în timpul Postului? Pe Crucifix. Isus pe Cruce este busola vieții ce indică raiul.

Fiecare dintre noi în inima lui Dumnezeu venim mai înainte: înainte de greșeli, de reguli, de judecăți și de căderile noastre. Să cerem harul unei priviri asemănătoare cu aceea a lui Isus […], unde înainte de păcat să-l vedem cu iubire pe păcătos, înainte de greșeală, pe greșitor, înainte de istoria sa, persoana.

Fără Dumnezeu nu se poate învinge răul: numai iubirea sa ridică dinăuntru, numai duioșia sa revărsată în inimă ne face liberi. Dacă vrem eliberarea de rău trebuie dat spațiu Domnului, care iartă și vindecă. Și face asta mai ales prin sacramentul Spovezii […] care este trecerea de la mizerie la milostivire. Acolo citim de fiecare dată că suntem prețioși în ochii lui Dumnezeu, că El este Tată și ne iubește mai mult decât ne iubim noi pe noi înșine.

(Predica Papei de la celebrarea penitenţială, 29 martie 2019)

Dacă omul trăiește ca fiu al lui Dumnezeu, dacă trăiește ca persoană răscumpărată, care se lasă condusă de Duhul Sfânt și știe să recunoască și să pună în practică legea lui Dumnezeu [...], el face bine și creației, cooperând și la răscumpărarea sa.

Atunci când nu trăim ca fii ai lui Dumnezeu, adesea punem în practică comportamente distructive față de aproapele și față de celelalte creaturi, [...] considerând că putem să ne folosim de ele după plăcerea noastră.

Dacă nu suntem îndreptați încontinuu spre orizontul Învierii, este clar că logica lui totul și imediat, a lui a avea tot mai mult ajunge să se impună. […] Drumul spre Paște ne cheamă să restaurăm inima noastră de creștini, prin căință, convertire și iertare, pentru a putea trăi toată bogăția harului misterului pascal.

(Mesajul Papei cu ocazia Postului Mare, 26 februarie 2019)

Postul Mare este timpul pentru a regăsi ruta vieții. Pentru că în parcursul vieții, ca în fiecare drum, ceea ce contează cu adevărat este a nu pierde din vedere ținta. […]

Fiecare dintre noi poate să se întrebe: pe drumul vieții, caut ruta? Sau mă mulțumesc să trăiesc cu ziua, gândindu-mă numai să mă simt bine, să rezolv vreo problemă sau să mă distrez un pic? „Întoarceți-vă la mine”, spune Domnul. „La mine.” Domnul este ținta călătoriei noastre în lume.

Ruta trebuie trasată spre El. Isus pe cruce este busola vieții, care ne orientează spre cer. Sărăcia lemnului, tăcerea Domnului, despuierea sa din iubire ne arată necesitatea unei vieți mai simple, liberă de prea multele preocupări față de lucruri. Isus de pe cruce ne învață curajul puternic al renunțării.

(Predica Papei la Liturghia din Miercurea Cenuşii, 6 martie 2019) MARTIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

91 de ani de la Acordurile de la Lateran

Radio Vatican – 89 de ani

Acordurile de la Lateran, semnate la 11 februarie 1929 între Sfântul Scaun și Italia, au pus capăt unei crize care dura de 60 de ani și au dus la normalizarea relațiilor.

Î

n anul 1926 a început un drum lung și complex de negocieri între Sfântul Scaun și guvernul italian. Pius al XI-lea dorea să obțină pentru Sfântul Scaun o bază teritorială recunoscută care să îi permită să își desfășoare misiunea sa pe scena internațională.

Acordurile semnate în 1929 cuprindeau un tratat și un concordat care reglau chestiunile politice, financiare și religioase. Concret, Sfântul Scaun recunoștea regatul Italiei având Roma drept capitală, iar Italia recunoștea suveranitatea Sfântului Scaun asupra întregului

teritoriu din Vatican, ca și asupra câtorva clădiri din centrul Orașului Etern, dintre care trei bazilici majore. Micul stat dispunea de servicii publice, precum o gară, o poștă, un radio și putea să bată monedă.

Papa este recunoscut ca șef temporar al Statului Cetății Vaticanului, având putere executivă, legislativă și judiciară.

Concordatul conferea catolicismului statutul de religie de stat, o dispoziție care va fi abolită în 1984.

Recunoștea indisolubilitatea căsătoriei și făcea obligatoriu învățământul religios în școlile publice.

Pius al XI-lea a fost cel care a inaugurat Radio Vatican la 12 februarie 1931.

A

stfel, la 12 februarie Radio Vatican a sărbătorit 89 de ani de emisie. Radioul care „duce vocea Papei în lume” a fost creat la inițiativa Papei Pius al XI-lea, care i-a încredințat inginerului Guglielmo Marconi proiectul de a construi o stație radio. La 12 februarie 1931, la ora 16:49, Pius al XI-lea a pronunțat primul său mesaj radio, în latină, pe undele Radio Vatican. Începând cu anul 1986 radioul este un serviciu autonom, fiind considerat prin constituția apostolică Pastor bonus ca o „instituție legată de Sfântul Scaun”, la fel ca Osservatore Romano.

Proiectarea documentarului „Lourdes” Documentarul francez „Lourdes”, apărut în mai 2019, a fost proiectat pe 13 februarie la filmoteca Vaticanului.

R

ealizat de Thierry Demaizière și Alban Teurlai, acesta a fost proiectat în prezența coscenaristei Sixtine Léon-Dufour. Fiind nominalizat pentru ceremonia premiilor César, care a avut loc la 28 februarie, relatează pelerinajul bolnavilor, al persoanelor care se simt respinse. Mărturiiilor sfâșietoare li se adaugă calitatea artistică și cinematografică a imaginilor și a planurilor, dezvăluind cu exactitate esența orașului Lourdes. Sursa: vaticannews.va

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2020

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Valoarea clarităţii Discutând cu tinerii despre sex şi afectivitate L’Osservatore Romano, 2 februarie 2020

U

n subiect asupra căruia tinerii aşteaptă un cuvânt clar şi autentic este sexualitatea. Mulţi se îndepărtează din acest motiv, simţindu-se judecaţi, neînţeleşi sau neascultaţi. Uneori au dreptate. Nu întotdeauna pastorala răspunde concret la neliniştile lor. Abordarea sexualităţii cu claritate e o sarcină urgentă. Ne pune oarecum în criză, dar constituie o oportunitate care nu trebuie pierdută. Ne cheamă la o convertire pastorală profundă, care se poate rezuma în trei puncte: 1. Martori credibili. Tinerii caută o îndrumare inspirată din viaţă, nu doar din studiu. Ei îşi vor asculta mai degrabă păstorii dacă sunt astfel de martori. Din păcate, adesea suntem analfabeţi afectiv, incapabili să ne exprimăm lumea emoţională, iar gestionarea afectivităţii se face prin paradigma represiunii, care duce la lipsa de libertate în relaţiile de viaţă, de prietenie, mai ales cu sexul opus. Nu întotdeauna reuşim, fiecare conform identităţii proprii, să comunicăm realmente, în chestiuni profunde, descoperindu-ne şi zonele vulnerabile şi îngăduindu-i lui Dumnezeu şi semenilor să ne întâlnim acolo. Dacă noi, cei care educăm, nu învăţăm primii să ne canalizăm forţa dimensiunii noastre sexuale şi afective, nu vom avea autoritate să vorbim despre asta nimănui.

2. Vindecători-vindecaţi. Sinodul tinerilor a făcut cunoştinţă cu realitatea unei generaţii puternic marcate de fragilitate afectivă. Dificultatea

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Nu sunt Sora Angela...

tinerilor de a face alegeri definitive vine din frica de angajamente şi, mai profund, din teama că nu merită să fie iubiţi. Pentru a le arăta tinerilor că forţa transformatoare a kerygmei reînnoieşte totul, formatorii trebuie să o fi trăit pe pielea lor. Un prieten carmelitan spune des că toţi ar trebui să purtăm scris pe spate: „Şantier în lucru, scuzaţi disconfortul”.

3. Întrebări bune. Întrebările despre sex şi afectivitate sunt delicate.

Formatorii care vor să facă o pastorală adevărată trebuie să devină experţi în discernământ. Asta înseamnă să depăşeşti ispita de a oferi răspunsuri de-a gata şi să pui întrebări bune care-i ghidează pe tineri în căutarea lor. Într-un fel, te dai un pas înapoi, acceptând riscul libertăţii celuilalt, singurul drum de creştere autentică. E o miză mare.

Traducere de Liana Gehl adaptare după Maria Rodriguez

... mărturiseşte Elena Sofia Ricci, interpreta personajului principal din serialul Che Dio ci aiuti.

eparte de a fi un simplu rol, „Sora Angela” a marD cat o cotitură în viaţa actriţei:

„Am învăţat să cunosc iubirea lui Dumnezeu şi valoarea rugăciunii graţie Sorei Angela, o figură minunată, dar şi plină de contradicţii.”

Mamă a două fiice, Elena Ricci a fost botezată pe ascuns de tatăl ei, primind prima Împărtăşanie abia în ziua nunţii. „S. Angela mi-a pus în faţă partea mea spirituală care de mult căuta o formă.” Agnostică, apoi atrasă de budism, astăzi actriţa citeşte regulat Evanghelia şi simte Liturghia drept o exigenţă personală. (Donne, Chiesa, Mondo, februarie 2020) MARTIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS EVENIMENTE

Tineri. Angajament.

Viitor

ECONOMIA LUI FRANCISC 26-28 MARTIE 2020, ASSISI Papa Francisc invită tineri economiști, antreprenori și manageri la Assisi, pentru o reuniune în spiritul Sfântului Francisc pe tema nevoii ca economia de azi și viitorul financiar să fie sustenabile și să evolueze fără ca cineva să fie lăsat în urmă.

E

conomia lui Francisc este o întâlnire internațională între tineri cercetători și practicieni din spectrul economiei, convocată de Papa Francisc.

Titlul evenimentului se referă în mod clar la sfântul din Assisi, un exemplu prin excelență de îngrijire pentru cel mai mic de pe pământ, dar și pentru o ecologie integrală, de care se lasă inspirat actualul pontif. De când a scris Evangelii Gaudium și apoi Laudato Si’, el a denunțat starea patologică a unei părți din economia mondială și a 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2020

adresat invitația de a pune în aplicare un nou model economic.

Astfel, Sfântul Părinte s-a întâlnit cu episcopul din Assisi, Domenico Sorrentino, și cu economistul Luigino Bruni, profesor de economie politică la Lumsa și președintele proiectului Economia de Comuniune, lansat în 1991 de Chiara Lubich, inspirată de enciclica lui Ioan Paul al II-lea, Centesimus Annus.

Ideea de a aborda provocările economiei actuale pornind de la gândirea și acțiunea economică a tinerilor, a condus la un apel adresat tinerilor

#Tineri_Angajament_Viitor.

Aceste cuvinte, până la evenimentul internațional „Economia lui Francisc”, au fost mai rar postate împreună pe rețele sociale sau inserate în preocupările de politici publice naționale și internaționale privind viitoarele generații. Chiar mai mult, din varii motive, sunt cu greu atinse și în preocupările noastre pastorale, educaționale sau personale, care de puține ori s-au concretizat în activități și dezbateri de impact.

Acum însă, în perioada 26-28 martie, mii de tineri economiști, antreprenori și lideri din întreaga lume vor veni la Assisi pentru evenimentul #francescoeconomy, www.francescoeconomy.org; 500 dintre aceștia au fost deja selectați pentru a pregăti acest moment cu trei zile mai devreme.

economiști și antreprenori din întreaga lume, anul trecut în luna mai.

Organizarea evenimentului Economia lui Francisc: Tinerii, Un angajament, Viitorul – Assisi 2020 a impus instituirea unui comitet pentru a organiza tot ceea ce este necesar pentru pregătirea unei asemenea inițiative. Dieceza de Assisi, Institutul Serafic, municipalitatea din Assisi și Economia de Comuniune sunt membri ai comitetului, în contact cu cardinalul Peter Kodwo Appiah Turkson, prefectul Dicasterului pentru Promovarea

FOCUS

Dezvoltării Umane Integrale, care este liderul spiritual al acestei inițiative. El este și cel care adresează mesajul din partea Vaticanului din ultimii ani la Forumul Mondial Economic de la Davos, care reunește în luna ianuarie din fiecare an lideri politici și economici din întreaga lume.

Președintele acestui comitet este episcopul de Assisi, Domenico Sorrentino, care afirmă despre acest eveniment: „Locuiesc în mediul în care, în urmă cu opt secole, un tânăr Francisc [...] s-a dezbrăcat până la goliciunea completă [...]. Un gest spectaculos, dar mai ales unul profetic, care ne amintește de toți cei care au fost «dezbrăcați» de-a lungul istoriei, invocând pentru lume o etică a solidarității capabilă de apropiere, îngrijire și împărtășire.

Prin gestul său profetic, «sărăcuțul» din Assisi nu a făcut niciun act antieconomic, ci mai degrabă, prin acțiunea sa, a pus bazele unei economii alternative.”

Coordonatorul internațional al proiectului Economia de Comuniune, Luigino Bruni, este directorul științific al evenimentului.

Economistul italian spune despre acest eveniment: „Invitația Papei Francisc către tinerii economiști și antreprenori marchează un moment istoric, deoarece două mari teme și pasiuni ale sale sunt unite în acest eveniment: prioritatea sa pentru tineri și preocuparea pentru o economie diferită de cea actuală.

Am invitat economiști și antreprenori, cei mai asemănați cu spiritul Oikonomiei lui Francisc, pentru a oferi tinerilor cele mai bune reflecții și practici economice din lume. Dar mai presus de toate, abordarea tinerilor cu privire la problemele de mediu și economice este mult mai avansată decât cea a adulților și

trebuie luată în serios. Există o mare nevoie de Economia lui Francisc și cred că numai tinerii o pot realiza.”

Lumea civică este reprezentată de municipalitatea din Assisi. În cuvintele primarului Stefania Proietti, „Assisi va fi pregătit pentru acest eveniment de o importanță extraordinară [...] care va stabili noi căi, deschizând o cale către viitor. Assisi poate deveni un oraș-laborator, o cale deschisă, un far pentru un nou umanism, pentru noi soluții de îngrijire a creației, pentru noi căi de pace, pentru noi scheme de dezvoltare umană durabilă și integrală.”

De asemenea, în cadrul Comitetului, sufletul carismatic al „experienței” în caritate este Institutul Serafic, un organism ecleziastic care promovează și desfășoară activități de reabilitare, psihoeducare și îngrijire socială și de sănătate pentru copii și tineri cu dizabilități fizice, cognitive și senzoriale. „Vom urma drumul care ne va conduce către martie 2020, având în privire și în inimă fețele copiilor și tinerilor pe care îi întâlnim în fiecare zi. Vom fi prezenți la organizarea acestei inițiative pentru a le aminti constant celor care participă că o societate mai echitabilă și mai incluzivă nu poate fi construită decât pornind de la cei mai fragili”, arată dr. Francesca Di Maolo, președinta Institutului Serafic.

La acest eveniment special, din România vor participa, pe lângă autorul prezentului articol, din informațiile pe care le deține până în acest moment, dr. Iustin Emanuel Alexandru, profesor la Colegiul Economic „Al. Xenopol” din București, și Cosmin Cipcă, coordonatorul departamentelor Distribuție și Contabilitate ale Editurii Sapientia din Iași. dr. Ciprian P. Bradu

Eveniment internațional

A

ssisi reprezintă un simbol și un mesaj de pace, sărăcie, spiritualitate și fraternitate.

Astfel că, în diversele sale spații istorice, acest oraș va găzdui în timpul evenimentului ateliere dinamice, seminarii interactive și prelegeri cu experți mondiali în economie, dezvoltare sustenabilă și științe sociale.

Printre experții care au confirmat că se vor adresa tinerilor se numără: Amartya Sen - economist și filosof indian, câștigător al premiului Nobel pentru economie în anul 1998; Muhammad Yunus – antreprenor social, bancher și economist, care a obținut în 2006 premiul Nobel pentru pace; Stefano Zamagni – profesor de științe economice la Universitatea din Bologna, președintele Academiei Pontificale de Științe Sociale; Vandana Shiva – savantă din India; Jeffrey Sachs – economist american; Bruno Frey – economist elvețian; Kate Raworth – economistă engleză; Carlo Petrini – sociolog italian; Juan Camilo Cárdenas – economist din Columbia; Jennifer Nedelsky – filosof canadian; Cécile Renouard – economistă franceză, plus antreprenori care se vor adresa tinerilor înscriși din cele 115 țări, și bineînțeles ultimul, dar nu cel din urmă, care va interacționa cu acești tineri va fi Papa Francisc, care va fi prezent în mijlocul lor în dimineața zilei de sâmbătă, 26 martie.

MARTIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS EVENIMENTE

„P

rea adesea viziunile materialiste sau utilitariste, uneori ascunse, alteori evidente, duc la practici și structuri motivate în mare parte, sau chiar exclusiv, de interesul propriu. Acestea îi percep pe ceilalți ca pe un mijloc pentru atingerea unui scop și sunt lipsite de solidaritate și de caritate, ceea ce dă naștere unei nedreptăți reale.” (din Mesajul Papei Francisc pentru Forumul Economic Mondial de la Davos-Klosters, Elveția, 21-24 ianuarie 2020)

PERSOANA UMANĂ, MAI PRESUS DE PROFIT MESAJUL PAPEI PENTRU DAVOS 2020

Cu ocazia întâlnirii anuale a Forumului Economic Mondial, de la Davos, Papa Francisc a transmis un mesaj delegațiilor reunite la eveniment, prin vocea Card. Peter Turkson, prefectul Dicasterului pentru Promovarea Dezvoltării Umane Integrale.

Î

n perioada 21-24 ianuarie s-a desfășurat la Davos, în Elveția, cea de-a 50-a reuniune a Forumului Economic Mondial, cu tema „Părţile implicate pentru o lume coezivă şi durabilă”. În mesajul său, Papa Francisc a susținut că tema aleasă subliniază necesitatea abordării problemelor diverse cu care se confruntă umanitatea într-un mod mai eficient, printr-o implicare mai mare pe toate planurile.

Suveranul Pontif a menționat apoi că în ultimii 50 de ani au avut loc transformări pe plan geopolitic și 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2020

schimbări importante în economie, pe piața muncii, în tehnologia digitală și în mediul înconjurător, precizând că „multe dintre aceste schimbări au adus beneficii umanității, în timp ce altele au avut efecte negative și au creat lacune semnificative în dezvoltare”.

Deși provocările actuale nu sunt aceleași cu cele de acum 50 de ani, mai multe aspecte continuă să fie importante. Cel mai important aspect la care a făcut referire Papa este principiul plasării persoanei umane, „mai degrabă decât simpla căutare a puterii sau a profitului”, în centrul politicilor

publice. Acest principiu, alături de „datoria morală de a avea grijă unul de celălalt”, derivă din premisa că „suntem membrii unei singure familii umane”. Papa a mai susținut că „dezvoltarea umană cu adevărat integrală nu poate prospera decât atunci când toți membrii familiei umane sunt implicați și contribuie la urmărirea binelui comun”, însă a atras atenția ca, în căutarea unui progres autentic, să nu uităm că „a călca peste demnitatea altei persoane înseamnă de fapt a-ți diminua propria valoare”.

Având în vedere provocările noului deceniu, legate de mediu, Papa Francisc a făcut referire la enciclica Laudato si’ și la importanța unei ecologii integrale în a cărei abordare este necesară implicarea diferitelor domenii ale cunoașterii, inclusiv economia. În încheierea mesajului său, Papa și-a exprimat speranța ca deliberările Forumului „să conducă la o creștere a solidarității, în special cu cei mai nevoiași, care se confruntă cu nedreptatea socială și economică, și a căror existență este chiar amenințată”.

Text: Lavinia Dăncescu Manuchian

FOCUS exortație apostolică

N

oi toți, creștinii, suntem uniți în credința în Dumnezeu Tatăl care ne dă viața și care ne iubește atât.

Suntem uniți în credința în Isus Cristos, unicul Răscumpărător care ne-a eliberat prin Sângele său binecuvântat și prin Învierea sa glorioasă. Suntem uniți în dorința după Cuvântul său care ne călăuzește pașii.

Suntem uniți în focul Duhului care ne împinge în misiune. (...)

Suntem uniți în lupta pentru pace și dreptate. (...) Cum să nu luptăm împreună? (QA 109-110)

Querida Amazonia Exortația apostolică postsinodală La 12 februarie a fost dată publicității exortația apostolică „Querida Amazonia” (Iubita regiune a Amazoniei) a Papei Francisc.

Anul trecut s-a desfășurat la Roma între 6 și 27 octombrie Sinodul despre Amazonia, care a avut drept rod un document final.

S

inodul din 2019 a avut drept temă „Noi drumuri pentru Biserică și pentru o ecologie integrală”. Exortația de față este reflecția personală a Papei Francisc legată de acest Sinod. În exortație Papa Francisc nu citează documentul final al Sinodului, dar îndeamnă ca acesta să fie citit integral.

Sfântul Părinte pornește de la patru vise pe care le exprimă astfel: „Visez la o Amazonie care luptă pentru drepturile celor mai săraci, ale popoarelor autohtone, ale celor

din urmă, în care vocea lor să fie ascultată și demnitatea lor promovată.

Visez la o Amazonie care păstrează bogăția culturală care o deosebește, în care frumusețea umană strălucește în diferite moduri. Visez la o Amazonie care își păstrează cu gelozie frumusețea irezistibilă naturală care o împodobește, viața debordantă care umple fluviile și pădurile. Visez la comunități creștine capabile să se dăruiască și să se întrupeze în Amazonia, pentru a dărui Bisericii noi chipuri cu trăsături amazoniene.”

Suveranul Pontif își structurează exortația în patru capitole, fiecare corespunzând unui vis: capitolul I – visul social; capitolul al II-lea – visul cultural; capitolul al III-lea – visul ecologic; capitolul al IV-lea – visul eclezial. Dintre toate aceste capitole, cel de-al patrulea este cel mai dezvoltat. În cadrul acestuia, Papa Francisc vorbește despre dreptul pe care îl au popoarele Amazoniei „de a li se vesti Evanghelia, mai ales în acest prim anunț care se numește kerygma”. De asemenea, subliniază necesitatea de a se realiza „o nouă inculturare a Evangheliei în Amazonia”, despre o inculturare a liturgiei, dar și despre una a ministerialității. Exortația accentuează și rolul și importanța femeilor în transmiterea și păstrarea credinței.

Exortația se încheie cu o rugăciune adresată Sfintei Fecioare Maria, după ce Papa Francisc a făcut îndemnul „de a ne angaja pe căi concrete care să permită transformarea realității Amazoniei și eliberarea de relele care o afectează” (QA 111).

Text: Iulia Cojocariu MARTIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS ȘTIRI ARCB

București

Maslul

Pe 11 februarie, zi în care se celebrează Ziua Mondială a Bolnavilor, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, a prezidat Sfânta Liturghie în Parohia Sfânta Fecioară Maria, Regină – Cioplea din București și a conferit maslul, alături de preoții comunității, credincioșilor bolnavi sau în vârstă prezenți la celebrare.

Azuga

Cercetași „Castorii” din grupul de cercetași de la Parohia Sfânta Tereza din București au participat duminică, 9 februarie la Sfânta Liturghie în biserica Sfântul Nicolae din Azuga.

Predeal

Comunitatea Emanuel Un grup de tineri din Parohia Sf. Francisc din București, însoțiți de Pr. Iosif Tiba, au fost prezenți la Predeal în zilele de 2526 ianuarie. Sâmbătă seara au participat la Sfânta Liturghie în biserica parohială din Predeal și au depus angajamentul în Comunitatea Emanuel.

12

Consiliu prezbiteral

Seminar de Studii Europene

Consiliul prezbiteral al Arhidiecezei Romano-Catolice de București (ARCB) a fost convocat de ÎPS Aurel Percă.

N

oul Arhiepiscop Mitropolit de București, Mons. Aurel Percă, a convocat acest consiliu luni, 3 februarie, în ședință de lucru la sediul Arhiepiscopiei. La întâlnirea de lucru au participat membrii Consiliului prezbiteral confirmați „ad interim” de către noul Arhiepiscop Mitropolit de București pe 13 ianuarie: vicarii episcopali, cancelarul diecezan, preoții decani, clericii responsabili ai diferitelor centre diecezane ale Curiei ARCB, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar al Arhidiecezei. Ședința a fost prezidată de ÎPS Aurel Percă.

Arhiepiscopul Mitropolit a adresat un cuvânt de salut, iar apoi preoţii au prezentat situaţia şi activitatea din decanate şi din centrele diecezane. S-a mai discutat despre centenarul naşterii Sfântului Ioan Paul al II-lea, aniversarea vizitei Papei Francisc în România, Congresul Euharistic Internaţional desfășurat anul acesta la Budapesta.

Seminarul de Studii Europene s-a desfășurat la București între 4 și 6 februarie.

S

eminarul de Studii Europene a fost organizat de MCL (Mișcarea Creștină a Lucrătorilor), EFAL (Centrul de formare al muncitorilor), Fundația Europa Popolare și EZA (Centrul european pentru chestiuni legate de muncitori). Titlul seminarului a fost: „Integrarea europeană în Balcanii Occidentali: rolul organizațiilor de muncitori în susținerea dialogului social.”

La seminar au luat parte reprezentanți din Balcanii de Vest, România, Italia. Din România au participat Eusebiu Pîrțac, Pr. Francisc Ungureanu, Bogdan Hossu, Pr. Emil Moraru, Maricica Cihodaru, Sebastian Fitzek, Erwin Asmarandei.

Binecuvântarea Papei Papa Francisc a răspuns, prin Secretariatul de Stat, la urările de Crăciun primite din partea Arhidiecezei de București.

P

rintr-o scrisoare din 30 ianuarie a.c., semnată de Mons. Edgar Peña Parra, substitut în Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun, Papa Francisc își arată recunoștința profundă pentru „mărturia plină de afecțiune” arătată de Arhidieceza RomanoCatolică de București în telegrama transmisă în luna decembrie 2019. Sfântul Părinte le cere tuturor „să persevereze în rugăciunea pentru El, invocă mijlocirea Mariei şi transmite cu bucurie Binecuvântarea Apostolică întregii Biserici locale”.

Adaptare după www.angelus.com.ro

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2020

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Fericitul Iuliu Hossu aniversat la Cluj Fericitul Iuliu Hossu a fost aniversat în Catedrala Martirilor și Mărturisitorilor, ocazie cu care a fost audiat un interviu al acestuia.

Î

Duminica Bibliei la Iași Papa Francisc a instituit celebrarea unei duminici dedicate Bibliei în toată Biserica Catolică.

S

ntre 31 ianuarie și 2 februarie s-au desfășurat la Cluj-Napoca zilele omagiale „Fericitul Iuliu Hossu, Episcop martir, la 135 de ani de la naștere”. Evenimentul a fost organizat de Episcopia GrecoCatolică de Cluj-Gherla și de Asociația „Cardinal Iuliu Hossu” în parteneriat cu Societatea Română de Radiodifuziune.

Cu acest prilej, a fost audiat în după-amiaza zilei de vineri, 31 ianuarie, în Aula „Iuliu Hossu” a catedralei în construcție din Piața Cipariu, dedicată martirilor și mărturisitorilor secolului al XX-lea, un interviu realizat de pr. Mircea Todericiu din Statele Unite ale Americii, în două etape, în anii 1968 și 1969, la mănăstirea ortodoxă Căldărușani,

fântul Părinte Papa Francisc a stabilit pentru întreaga Biserică o Duminică a Bibliei, în duminica a treia de peste an, prin scrisoarea apostolică „Aperuit illis”. La Iași, PS Iosif Păuleț a prezidat Sfânta Liturghie în Catedrală, duminică, 26 ianuarie. Au participat la sărbătoare PS Petru Gherghel, episcop emerit, pr. Eduard Patrașcu, responsabil al Oficiului pentru Pastorația Biblică, preoți din Curia episcopală și numeroși credincioși. În predica sa, Pr. Iosif Antili a scos în evidenţă valoarea Sfintei Scripturi și a încheiat cu întrebarea: „Tu ce faci pentru Biblie?”

unde Cardinalul se afla reținut în domiciliu obligatoriu. Pe lângă acest interviu audiat, au mai avut loc diverse comunicări susținute de PS Florentin Crihălmeanu, ing. Iuliu Hossu, Ruxandra Cesereanu, Ovidiu Ghitta, precum și un moment muzical susținut de corul „Angeli”.

Birmania

Argentina

Filipine

Drept de vot

Fecioara Văii

Legalizarea divorțului

Într-un mesaj din 6 februarie, cardinalul Charles Maung Bo a cerut guvernului o reformă a articolului 392 (a) al Constituției birmaneze, care interzice dreptul la vot al călugărilor budiști, preoților și persoanelor consacrate catolice și demnitarilor religioși musulmani. În vederea alegerilor care vor avea loc la sfârșitul anului, arhiepiscopul de Rangoon apără modelul democratic și cere guvernului autorizația de a vota pentru persoanele consacrate de toate confesiunile.

În urmă cu 400 de ani, un indigen argentinian a descoperit o statuie a Fecioarei Maria într-o nișă în stâncă, pe un versant izolat din provincia Catamarca, în Argentina.

Pentru a marca aniversarea descoperirii acestei statui a Preasfintei Fecioare Maria numite Fecioara Văii vor fi construite 400 de mici grote. Pentru a celebra a 400-a aniversare a descoperirii statuii, episcopii din Argentina au declarat un An Național Marian între 8 decembrie 2019 și 8 decembrie 2020.

Comisia parlamentară însărcinată cu populația și relațiile familiale a aprobat pe 5 februarie o propunere de lege având drept scop legalizarea divorțului în Filipine, singura țară din lume alături de Vatican în care această practică nu fusese legalizată. Proiectul de lege vizând legalizarea divorțului în Filipine, supranumit „House Bill 100” sau „Absolute Divorce Bill”, este supus analizei parlamentare. Episcopi, asociații catolice, avocați au contestat această reformă.

MARTIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate CENTENAR

Chiara Lubich

Pionieră a carităţii Text: ÎPS Aurel Percă

S

ecolul XX este constelat de aştri strălucitori ai iubirii divine. Este secolul în care Dumnezeu a trezit nenumăraţi eroi – bărbaţi şi femei – care, în timp ce alinau rănile bolnavilor şi suferinzilor, şi împărtăşeau soarta celor mici, a celor săraci şi a celor de pe urmă, împărţeau pâinea carităţii, care vindecă inimile. Între aceşti pionieri ai carităţii se numără şi Chiara Lubich, care îşi găseşte un loc de cinste în această constelaţie a eroilor carităţii.

Cu un stil silenţios şi smerit, ea nu a creat instituţii de asistenţă socială şi de promovare umană, dar a aprins focul iubirii lui Dumnezeu în inimi, trezind persoane care răspândesc iubirea-unitate, făcând din ele însele, din casele lor, din munca lor, un „focolar”, unde iubirea, arzând, devine contagioasă şi „incendiază” tot ceea ce este împrejur.

14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2020

Anul 2020 marchează centenarul naşterii la Trento, în Italia, a Chiarei Lubich (22 ianuarie 1920 - 14 martie 2008), întemeietoarea Mişcării Focolarelor: o figură carismatică, o femeie care, cu gândirea ei în domeniul spiritual, civil, economic şi politic, şi cu acţiunea ei în favoarea fraternităţii şi a păcii, a lăsat o moştenire răspândită în întreaga lume, atât între creştini, cât şi între necreştini.

Printre manifestările în cadrul acestui centenar a fost şi Simpozionul internaţional al Episcopilor „prieteni ai focolarelor” care s-a ţinut la Trento (8-9 februarie) – locul naşterii Chiarei Lubich – şi Loppiano (10-12 februarie), în oraşul Mariei (Mariapoli), loc unde multe persoane vin să trăiască carisma focolarilor.

La simpozionul pentru episcopi, care a avut ca temă „O carismă în slujirea Bisericii şi a omenirii – La o sută de ani de la naşterea

Slujitoarei lui Dumnezeu Chiara Lubich”, au participat în cele două etape ale sale 7 cardinali şi peste 140 de episcopi. Am avut bucuria de a împărtăşi această experienţă alături de alţi trei episcopi din România, PS Pál József-Csaba, Episcop de Timişoara, PS Iosif Păuleţ, Episcop de Iaşi, PS Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, şi de PS Anton Coşa, Episcop de Chişinău, în Republica Moldova.

Mişcarea Focolarelor are fizionomia unei mari şi variate familii, a „unui nou popor născut din Evanghelie”, cum a denumit-o fondatoarea ei, Chiara Lubich, care a întemeiat-o în anul 1943 la Trento, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ca un curent de reînnoire spirituală şi socială. Aprobată în anul 1962 cu numele oficial de Opera Mariei, Mișcarea este răspândită în peste 180 de ţări, cu peste 2 milioane de aderenţi.

Mesajul pe care Mişcarea Focolarilor vrea să-l poarte în lume este cel al unităţii. Obiectivul este aşadar să coopereze la construirea unei lumi mai unite, determinată de rugăciunea lui Isus către Tatăl, „pentru ca toţi să fie una” (In 17,11), în respectul şi valorificarea diversităţilor. Şi pentru a atinge acest scop se privilegiază dialogul, angajarea constantă în construirea de punţi şi raporturi de frăţietate între oameni, popoare şi diferite sfere culturale.

Sfântul Ioan Paul al II-lea, cu ocazia vizitei la Trento din luna aprilie 1995, a spus: „Chiara s-a născut aici, vine din Trento, Chiara Tridentina…

Putem scrie un tratat, «de la Conciliul Tridentin la Chiara Tridentina». Ar fi foarte interesant…”. Iar aceste cuvinte cred că trasează foarte bine biografia ecumenică a Chiarei Lubich. În după-amiaza zilei de 8 februarie 2020, episcopii şi cardinalii

Biserică și societate

participanți la Simpozionul organizat pentru a marca centenarul naşterii Chiarei s-au adunat în semicerc în Biserica „Santa Maria Maggiore”: s-au aşezat aşa cum făcuseră cu circa 500 de ani în urmă protagoniştii Conciliului Tridentin, care s-a celebrat în această biserică. Referinţa nu este întâmplătoare: câţiva actori i-au făcut pe participanţi să retrăiască istoria Conciliului Tridentin (ținut între 1545 și 1563), care la vremea aceea a „consemnat” o ruptură în istoria Bisericii, iar evocarea Chiarei Lubich consemna de fapt efortul depus de ea pentru refacerea unităţii Bisericii.

Este nevoie de reconciliere, de apropiere între oameni, de găsirea unor motive pentru a îmbunătăţi raporturile dintre oamenii timpurilor noastre. Desigur, în anul 1943, în climatul celui de-Al Doilea Război Mondial, tânăra Chiara şi-a pus cu siguranţă multe întrebări. Răspunsul pe care l-a găsit a făcut posibilă naşterea Mişcării Focolarilor. Citind Evanghelia, ea înţelege că ceea ce este pe punctul de a înmuguri din

experienţa pe care o trăieşte cu micul ei grup de prietene din Trento este o chemare la trăirea unităţii, concept evanghelic care are pentru ele de acum încolo o fascinaţie extraordinară. Ele se vor angaja întreaga lor viaţă pentru a învăţa să descopere şi să trăiască frumuseţea Evangheliei: unitatea, o lume mai unită, o lume mai fraternă… În 1943 aceste idealuri păreau să fie o utopie, dar acest

lucru nu a oprit-o pe tânăra Chiara să viseze la unitate, „ca toţi să fie una”.

Scria Chiara Lubich în anul 1944: „Într-un loc de refugiu, am deschis la întâmplare Evanghelia la pagina din Noul Testament a lui Isus: «Ca toţi să fie una, Părinte, ca şi noi» (In 17,11).

Acele cuvinte par să se lumineze unele pe altele. Acel «toţi» ar fi fost orizontul nostru. Acel proiect de unitate ar fi fost raţiunea vieţii noastre”.

Chiara Lubich Chiara Lubich s-a născut pe 22 ianuarie 1920 la Trento (Italia), iar în 1943 a întemeiat Mişcarea Focolarelor. În 1977 a primit Premiul Templeton pentru contribuţia adusă la unitatea creştinilor, iar în 1996 Premiul Unesco, pentru educaţia la pace. A murit pe 14 martie 2008 la Rocca di Papa, în Italia. În ianuarie 2015, Dieceza de Frascati a deschis cauza pentru beatificarea şi canonizarea Chiarei Lubich. Mișcarea Focolarelor este prezentă în România din 1980, iar în Arhidieceza de Bucureşti din 1989, în Capitală, unde există un focolar feminin.

MARTIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate doctrină socială - docat

„O

mul individual nu aparține statului, așa cum nici familia, în calitatea ei de celulă de bază a societății, nu aparține statului… Biserica nu vrea să câștige putere și influență externă. Este dreptul și obligația ei de a se exprima acolo unde nedreptatea pune în pericol viața comunitară.”

(DOCAT 33)

Credința - Caritate =

înjumătățirea Evangheliei Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

„D

acă reușesc să ajut o singură persoană să trăiască mai bine, acest lucru este deja suficient pentru a justifica darul vieții mele.” (Papa Francisc, Evangelii gaudium 274) Cristos a răscumpărat omul întreg, în integralitatea sa, fără a exclude raportul său cu societatea, cu un altul. De ce? Deoarece omul este și va rămâne o ființă socială: cu nevoia de comuniune și comunitate.

Deci e normal ca toți creștinii, chiar și păstorii, să se îngrijească de construirea unei lumi mai bune bazate pe mesajul evangheliei.

Mesajul evanghelic este și va rămâne în centrul doctrinei sociale, căci ea ne prezintă datoriile și obligațiile ce îi revin creștinului: „Să depună plângere în numele dreptății acolo unde structurile sociale, economice sau poli16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2020

tice contrazic mesajul evangheliei” (DOCAT 23). Doar astfel Biserica poate deveni cu adevărat apărător și avocat al oamenilor în fața structurilor nedrepte. În ciuda opozanților ce consideră că Biserica trebuie să-și vadă de treaba ei în spatele ușilor închise, „ajutorul pentru dezvoltare și vestirea credinței trebuie să meargă mână în mână” (DOCAT 30). Dacă Biserica ar predica doar credința, însă ar ignora persoanele ce nu-și pot ridica glasul când sunt afectate de structurile nedrepte, „l-ar trăda pe Isus care i-a acceptat și i-a mântuit pe oameni la nivel de trup și suflet, în unicitatea lor personală și necesitățile lor sociale… dacă s-ar separa mesajul social de vestirea credinței sale, ar însemna să se înjumătățească evanghelia” (DOCAT 30).

Care este limita implicării Bisericii la nivel social? Nu-și depășește

Biserica propria competență? Documentul de față ne prezintă clar că dorința Bisericii nu este de a înlocui statul și politica, ea însăși nu face politică, dar dorește să inspire politica, și de ce nu, politicul, plecând de la Evanghelie. Implicarea directă este dorită, însă aceasta se realizează prin laicii creștini.

Marea provocare a timpurilor moderne nu este reprezentată de nevoia de actualizare a mesajului, ci de căutarea de noi mijloace pentru ca acesta să se facă auzit. Dat fiind că viața comunitară este marcată de o continuă dezvoltare și de o dinamică de necrezut la toate nivelurile, Biserica este chemată să găsească mereu noi răspunsuri la problemele și provocările prezentului prin toate mijloacele de care dispune societatea.

Mesajul lucrării de față în cel de al doilea capitol este următorul: Biserica nu-și poate ignora responsabilitatea implicării sociale, nu-și poate abandona propriii copii aflați de prea multe ori pradă structurilor nedrepte. Trebuie să acționeze negreșit, prin toți membrii ei și prin toate mijloacele minunate dăruite de Dumnezeu.

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Pariori fără voie

L

ăudat să fie Isus Cristos și bine te-am regăsit, drag tânăr cititor!

Ne aflăm într-un timp mai aparte, cel al Postului Mare, în care Biserica ne oferă posibilitatea, ghidând experiența noastră spirituală, să ne pregătim corespunzător pentru Sărbătoarea Paștelui, a învierii Mântuitorului. În asentiment cu aceasta, îți propun o nouă provocare și sper ca ea să-ți fie cu folos, să îmbunătățească experiența ta personală, din această lună.

Presupun că ai auzit de „pariul lui Pascal”? Cunoscutul filosof, matematician, fizician, teolog etc. Blaise Pascal (1623-1662), într-una din cugetările sale („Cugetări”), constată că oamenii, independent de voința lor, trebuie să facă un pariu cu privire la existența lui Dumnezeu; miza nu este mică: soarta sufletului după viața pământească. Pascal susținea atunci că o persoană, fiind chiar și numai rațională, ar trebui să-și ducă viața ca și cum ar exista Dumnezeu.

Aceasta deoarece, dacă Dumnezeu nu ar exista în realitate, pierderea ar

fi una mică (unele plăceri, câteva sacrificii). Însă dacă Dumnezeu ar exista și pariul ar fi pro, câștigul ar fi considerabil (Paradisul), iar pierderea iremediabilă (Iadul), evitată.

Da..., un pariu riscant... Îți propun un pariu unde pierderile ar fi totuși mai mici. Deseori suntem provocați, în gândurile noastre, despre ceilalți sau diferite situații, să alegem să gândim pozitiv sau negativ. Trebuie să facem o alegere. Dacă alegem să gândim pozitiv și am avut dreptate, am câștigat, dacă nu, pierderea ar fi mică, dar starea de spirit bună a fost de partea noastră. Dacă am ales să interpretăm negativ și am avut dreptate, câștigul e minim (satisfacție personală), însă dacă nu am avut dreptate, am pierdut mai mult (stare de spirit pozitivă, consecințele care apar etc). Iată un exercițiu care te poate ajuta: alege să interpretezi pozitiv și vei minimiza pierderile.

Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Dacă ești tânăr, dar te simți slăbit, obosit sau dezamăgit, cere-i lui Isus să te reînnoiască. Cu El, speranța nu lipsește.

Papa Francisc

TINERII ÎNTREABĂ

De ce am nevoie de relaxare?

C

a să am un echilibru în tot ce fac şi să mă bucur.

Observ tot mai mult că tinerii din jur lucrează şi studiază şi sunt implicaţi în tot felul de activităţi. Viaţa noastră devine foarte încărcată pentru că la muncă, dar şi acasă, trebuie să răspundem la multe mesaje şi să fim online permanent. E drept că telefonul ne face dependenţi şi pierdem timpul cu el. Apoi auzim pe toată lumea: „N-am timp de nimic!” În realitate, este nevoie să învăţăm să punem limite la muncă, să ştim să ne oprim ca să ne relaxăm şi să cerem ajutorul acolo unde simţim că este prea mult pentru noi. Şi acest lucru nu este uşor pentru persoanele active, pentru că munca le face să se simtă utile. De aceea, este o responsabilitate personală să găsim un timp pentru toate şi să punem limite. Unii vor spune că este imposibil. E drept, dar şi ei au nevoie să fie creativi şi să ceară ajutor pe unde pot.

Munca dă sens, dar dacă nu este joc, nici relaxare, devine o povară şi ne putem îmbolnăvi.

Sr. Gabriela Lungu FCJ

MARTIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR CHRISTUS VIVIT

Tinereţea sa ne luminează

C

ontinuăm în această lună să-l observăm pe Isus, cel tânăr. Experiența tinereții sale îl ajută să ne înțeleagă mai bine. Iată ce spune Christus vivit (art. 30-33) despre „tinerețea sa care ne luminează”: „Aceste aspecte ale vieţii lui Isus pot să constituie o inspiraţie pentru orice tânăr care creşte şi se pregăteşte să împlinească misiunea sa. Asta comportă maturizarea în raportul cu Tatăl, în conştiinţa că este unul dintre membrii familiei şi ai comunităţii şi în deschiderea de a fi umplut de Duhul şi condus să împlinească misiunea pe care Dumnezeu i-o încredinţează, propria vocaţie. (...) Isus nu vă luminează pe voi, tinerilor, de departe sau din exterior, ci pornind de la însăşi tinereţea sa, pe care el o împărtăşeşte cu voi.

Este foarte important a-l contempla pe Isus tânăr pe care ni-l arată evangheliile, pentru că el a fost cu adevărat unul dintre voi şi în el se pot recunoaşte multe aspecte tipice ale inimilor tinere. De exemplu, vedem asta în următoarele caracteristici: «Isus a avut o încredere necondiţionată în Tatăl, a avut grijă de prietenia cu ucenicii săi şi, chiar în momentele de criză, a rămas fidel faţă de ea. A manifestat o profundă compasiune faţă de cei mai slabi, în special faţă de cei săraci, bolnavi, păcătoşi, excluşi. A avut curajul să înfrunte autorităţile religioase şi politice din timpul său; a trăit experienţa de a se simţi neînţeles şi respins; a simţit frica suferinţei şi a cunoscut fragilitatea pătimirii; şi-a îndreptat privirea spre viitor încredinţându-se în mâinile sigure ale 18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2020

Tatălui şi puterii Duhului. În Isus, toţi tinerii se pot întâlni.» (DF 63) Pe de altă parte, Isus a înviat şi vrea să ne facă părtaşi de noutatea învierii sale. El este adevărata tinereţe a unei lumi îmbătrânite şi este şi tinereţea unui univers care aşteaptă cu «durerile naşterii» (Rom 8,22) să fie îmbrăcat în lumina şi în viaţa sa. Aproape de el putem bea din adevăratul izvor, care menţine vii visurile noastre, proiectele noastre, marile noastre idealuri, şi care ne lansează în vestirea vieţii care merită să fie trăită. (...) Domnul ne cheamă să aprindem stele în noaptea altor tineri; ne invită să privim adevăratele astre, acele semne aşa de diversificate pe care el ni le dă pentru ca să nu rămânem pe loc, ci să imităm semănătorul care privea stelele pentru a putea ara ogorul.

Dumnezeu aprinde stele pentru noi ca să putem continua să mergem:

«Stelele strălucesc la străjerii lor şi ei se bucură. Le-a chemat şi ele au zis: ’Iată-ne!’» (Bar 3,34-35). Însă Cristos însuşi este pentru noi marea lumină de speranţă şi de călăuzire în noaptea noastră, pentru că el este «steaua care străluceşte, aceea de dimineaţă» (Ap 22,16).”

SUFLET TÂNĂR

Experiența spovezii

E

xperiența mea legată de spovadă arată ca o linie cu multe urcușuri și coborâșuri. Mai întâi, îmi era frică să nu fiu certată și îmi făceam tot felul de gânduri, deși știam că preotul de la spovadă era un om blând și bun. Cred că mai tare îmi era frică să nu-l dezamăgesc. Unul dintre momentele care m-au marcat puternic a fost acela când, într-o noapte de Paște, după o perioadă foarte mare de timp în care nu mai intrasem la spovadă, deși mergeam la biserică, mi-am făcut curaj să merg și să spun tot ce era urât și îmi încărca

inima, pe care o simțeam ca pe o piatră de moară. Cu mare bucurie mărturisesc acum că am avut parte de o minune. La scaunul de spovadă era un preot de o blândețe nemaiîntâlnită până la acel moment și mi s-a părut că parcă cineva îmi mângâie sufletul trist. Mi-a vorbit atât de calm și totuși cu fermitate, ca eu să înțeleg pe deplin ce am greșit, m-a sfătuit cu blândețe și generozitate încât să pot merge mai departe. Vă imaginați, poate, cât de bucuroasă am ieșit de acolo: plângând de bucurie și simțind că plutesc. (N.G.)

Reflecție

Primăvara începe cu tine

Î

ncepe primăvara în curând.

Ușor, va reveni căldura, șansele de ninsoare vor trece. E acea minunată perioadă din an când șoferii se adună la vulcanizări să își schimbe anvelopele, la metrou e plin de mărțișoare, iar ghioceii suferă pierderi semnificative.

Primăvara este sezonul revenirii speranței. Soarele, aflat într-o revenire continuă de formă, are un efect direct asupra stării de spirit. Dar această perioadă este momentul în care prudența devine o necesitate. Pentru că, îmbătați fiind cu entuziasm, riscăm să încurcăm lipsa zăpezii cu prezența vieții. Zăpada se topește și de pe pământul fertil, și de pe nisip. Din nămeți pot apărea și ghiocei, și cactuși. Soarele de la prânz poate masca frigul de seara, ceea ce ne poate oferi o gripă foarte delicată.

Și nu doar în acest caz primăvara poate fi o sabie cu două tăișuri.

Pentru că este foarte ușor, când alegem să înlăturăm rațiunea și să o înlocuim cu entuziasm și naivitate pure, să țintim spre paradis și să lovim în iad. Astronautul canadian Chris Hadfield are o lecție bună de viață de oferit. El ne învață că nu există nicio situație atât de proastă încât să nu o putem face și mai proastă. Riscul, în acest caz, este uriaș. Asta pentru că, odată pornit trenul schimbării, este greu de oprit. Odată ce ne punem cojocul în debara, nu prea ne mai vine să îl mai scoatem până la toamnă. Iar acest tren poate să deraieze foarte ușor. Este de preferat să fim precauți și să mai ținem la îndemână hainele de iarnă decât să suferim după.

Rafael Ropotă

CINEMATECA

La cinci pași DE TINE (2019)

F

ilmul prezintă povestea a doi tineri care se luptă cu o boală ireversibilă; ei se întâlnesc și se îndrăgostesc pe holurile unui spital, unde au de ales între a sta tot timpul la o distanță de cinci pași unul de celălalt, pentru a nu se contamina reciproc cu eventuale infecții, sau a-și trăi viața și a cunoaște iubirea făcând un pas mai aproape unul de altul.

Sinteza: Stella, în vârstă de șaptesprezece ani, petrece cea mai mare parte a timpului în spital ca pacientă cu fibroză chistică. Viața ei este plină de rutine, granițe și autocontrol, care sunt supuse încercării atunci când îl întâlnește pe Will, un adolescent fermecător, care are aceeași boală.

Recomandare: Filmul a câștigat un premiu („People’s Choice Awards”) și a fost nominalizat la 4 categorii („Golden Trailer Awards”, MTV „Movie + TV Awards” „Teen Choice Awards”).

Alexandra Iacoban

MARTIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Sufletul în acțiune

P

entru luna martie, CDPT propune două activități care să ne pregătească pentru sărbătoarea Învierii Domnului.

Prima activitate va avea loc pe data de 7 martie: Ziua de reculegere în Postul Mare. Scopul acestei zile este de a fi împreună, pentru a „merge împreună”, cum ne sugera Papa Francisc la vizita sa în România, într-un timp special al Postului Mare, pentru a reflecta la o tematică propusă de un preot moderator invitat. Programul evenimentului mai include momente ca: Sfânta Liturghie, spovadă, timp de comuniune cu cei prezenți etc.

Cea de-a doua activitate constă într-o noapte de adorație continuă, un timp nu tocmai obișnuit, petrecut în prezența lui Isus din Preasfântul Sacrament: Veghea nocturnă. Inițiativa este propusă tinerilor, persoanelor consacrate și

preoților care îi coordonează în parohiile bucureștene și face parte din proiectul inițiat de Papa Francisc, 24 de ore cu Domnul. Fiecare grup parohial va avea la dispoziție un timp limitat, pe care îl poate anima după un program propriu. În timpul adorației vor fi preoți disponibili pentru a oferi sacramentul spovezii. Evenimentul se va derula în noaptea dintre zilele de 21 și 22 martie.

Vă așteptăm cu drag și să vă fie cu folos!

Barcelona, Spania

Assisi, Italia

„Simțiți crucea”

Economia lui FrancISC

Tinerii catolici din Barcelona, în seara de 3 martie, se reunesc în biserica Sagrada Familia, pentru a celebra împreună începutul Postului Mare. E o seară în care pe lângă liturghie, sunt oferite și mărturii puternice ale persoanelor care au îmbrățișat crucea în viața lor. În fiecare an se aduce o cruce dintr-o țară care este în suferință, anul trecut fiind din Siria și anul acesta, din Congo. E un moment special în care toate realitățile din biserică se unesc în rugăciune.

În perioada 26-28 martie, în orașul Assisi va avea loc evenimentul „Economia lui Francisc”. Tineri economiști, întreprinzători sau inovatori din lumea întreagă sunt așteptați să-și pună ideile în comun și să discute despre situația economică globală, prin spiritul Sf. Francisc de Assisi. Vor fi prezenți specialiști și chiar câștigători ai Premiului Nobel. Participanții vor fi inclusiv din București. Întâlnirea va culmina cu participarea Papei Francisc. (Bianca Bîlha)

20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2020

Activitatea CDPT Activități lunare – 2020 martie 2020 7 martie: Ziua de reculegere în Postul Mare 21-22 martie: Veghea nocturnă APRILIe 2020 5 aprilie: Ziua Mondială a Tineretului – Procesiunea de Florii 25 aprilie: Sâmbăta Bucuriei

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Bianca Bîlha Diana Benchea Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Alexandru Cireșă Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Sr. Gabriela Lungu, FCJ Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Iosif în închisoare (Gen 40,1-23)

P

aharnicul regelui Egiptului şi pitarul au păcătuit împotriva stăpânului lor.

Faraon i-a pus sub pază în temniţă, în locul unde era prizonier Iosif. Când Iosif a venit la ei dimineaţa, i-a privit şi, iată, erau abătuţi! Atunci i-a întrebat: „De ce aveţi feţele triste astăzi?” Ei i-au răspuns: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l interpreteze.”

Mai-marele paharnicilor i-a zis: „În visul meu, înaintea mea era o viţă-de-vie. Viţa avea trei mlădiţe. A înmugurit, a dat în floare şi s-au copt ciorchinii de struguri. Paharul lui Faraon era în mâna mea. Am luat strugurii, i-am stors în paharul lui

Faraon şi am pus paharul în mâna lui Faraon.” Iosif i-a zis: „Aceasta este interpretarea: cele trei mlădiţe sunt trei zile. Încă trei zile şi Faraon îţi va înălţa capul şi te va pune iarăşi în poziția ta. Îi vei da paharul în mână lui Faraon.” Mai-marele pitarilor i-a zis lui Iosif: „Am avut şi eu un vis şi, iată, aveam trei coşuri cu pâine pe capul meu! În coşul de deasupra erau tot felul de bucate făcute de pitar pentru Faraon, şi păsările le mâncau din coşul de pe capul meu.” Iosif a răspuns şi a zis: „Aceasta este interpretarea: cele trei coşuri sunt trei zile. Încă trei zile şi Faraon îţi va înălţa capul şi te va atârna de

Verset de reținut: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l interpreteze.”

(Gen 40,8) un copac şi păsările vor devora carnea de pe tine.” A treia zi, ziua de naştere a lui Faraon, el a făcut un ospăţ pentru toţi slujitorii săi şi a ridicat capul mai-marelui paharnicilor şi pe cel al mai-marelui pitarilor în mijlocul slujitorilor săi.

De colorat:

„Interpretările nu sunt oare ale lui Dumnezeu?”

(Gen 40,8)

MARTIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

Pactul educativ global Educaţia reprezintă una dintre principalele provocări cu care se confruntă societatea actuală. Într-o lume tot mai fărâmiţată de rupturile apărute între familie, şcoală și instituţii, educaţia ar trebui să dobândească un rol tot mai important.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

I

ată de ce la data de 12 septembrie 2019, Papa Francisc lansa iniţiativa Pactului educativ global, la care sunt chemate să adere toate componentele societăţii umane, cu scopul de a promova fraternitatea.

La data de 7 februarie 2020, în cadrul Academiei Pontificale pentru Ştiinţe Sociale, Sfântul Părinte afirma: „A educa nu înseamnă a transmite doar concepte, ci este o sarcină care impune tuturor celor responsabili – familiei, şcolii, instituţiilor sociale, culturale şi religioase – să participe în mod solidar.

A educa înseamnă să încerci să pui laolaltă limbajul minţii cu limbajul inimii şi cu limbajul mâinilor.”

Ne-ar putea surprinde adjectivul global. Încă din anii ʼ90, Ioan Paul al II-lea folosea expresia „sat global”

pentru a desemna amploarea transformărilor aduse de mijloacele de comunicare în masă în lumea contemporană. În era comunicaţiilor digitale, procesul educativ are nevoie de principii clare. Pentru a calibra bine iniţiativa, Papa Francisc face apel la imaginea satului şi la înţelepciunea populară recurgând la un proverb african: „Pentru a educa un copil este nevoie de un sat întreg.” În lumea satului este mai ușor să găsești înţelegere pentru a făuri alianţa care să ţină împreună studiul și viața, dascălii şi elevii/studenții, generaţiile de părinţi şi copii, familiile și societatea civilă cu tot ce înseamnă activitatea intelectuală, științifică, artistică, sportivă, politică, lucrativă etc. Lumea satului, simplă şi fraternă, devine paradigma, modelul globalizării.

Paşii de parcurs pentru atingerea acestor obiective globale sunt „curajul de a pune în centru persoana umană” şi de „a forma persoane disponibile care se dispun în slujba comunității”.

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2020

În plus, Pactul educativ global se situează în orizontul enciclicei Laudato si’. Scrisoarea pontificală denunţa tehnocraţia. Tehnica împreună cu politica, etica şi ştiinţa făcută cu conştiinţă, nu doar din raţiuni mercantile, aduc ocrotire omului şi lumii şi promovează viaţa pe planeta Terra, numită şi „casa comună”. În enciclică, Papa încuraja o alianță între locuitorii Terrei și „casa comună”, căreia îi datorăm îngrijire și respect, o alianță făcătoare de pace, dreptate și primire între toate popoarele familiei umane, precum și de dialog între religii.

Pe 14 mai, anul în curs, Biserica şi Cetatea Eternă îşi deschid porţile cu speranţa unui nou început pentru ceea ce Paul al VI-lea numea „civilizaţia iubirii”.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

Iubirea lui Dumnezeu este constantă Primul pas în fiecare rugăciune creștină este intrarea într-un mister, cel al paternității divine. Există un Dumnezeu în ceruri, de a cărui iubire nimeni nu trebuie să se îndoiască. Iubirea lui Dumnezeu este constantă.

Text: Iulia Cojocariu

Î

n cadrul catehezelor dedicate rugăciunii „Tatăl nostru”, Papa Francisc a rezervat trei cateheze despre primele cuvinte ale rugăciunii: „Tatăl nostru care ești în ceruri”, vorbind mai întâi despre apelativul „Tată” sau „Abba” (16 ianuarie 2019), apoi despre adresarea care se face la persoana I plural, „Tatăl nostru” (13 februarie 2019), și apoi despre expresia folosită de Isus, „care ești în ceruri” (20 februarie 2019). În Noul Testament, rugăciunea se concentrează într-un singur cuvânt: Abba, aceasta fiind o expresie importantă pentru creștini. Semnificația ei, „Tăticule” sau „Tăticuțule”, reprezintă ceva intim, emoționant. Creștinul poate vorbi cu Creatorul numindu-l „Tată”. Când spunem „Tatăl nostru”, în inima noastră suntem invitați să

spunem „Tăticule”, să avem un raport cu Dumnezeu așa cum are un copil cu tatăl său, căruia îi spune „Tăticule” sau „Tăticuțule”. Aceste expresii evocă afecțiunea, căldura. Pentru a ne ruga bine trebuie să avem o inimă de copil.

Este de ajuns să evocăm această expresie – Abba – ca să se dezvolte o rugăciune creștină. Pentru un creștin, a se ruga este a spune pur și simplu „Abba”, „Tăticule”, „Tăticuțule”, „Tată”, dar cu încrederea unui copil.

Isus ne-a învățat cum să ne rugăm. În tăcerea camerei noastre, să ne retragem din lume și să ne adresăm lui Dumnezeu numindu-l „Tată”. La rădăcina dialogului cu Dumnezeu, este un dialog în tăcere, ca un schimb de priviri între două persoane care se iubesc: omul și Dumnezeu își încrucișează privirile, iar aceasta este

Frați și surori, sfinți și păcătoși, suntem toți iubiți de același Tată și vom fi judecați cu privire la iubire.

o rugăciune. A-l privi pe Dumnezeu și a ne lăsa priviți de Dumnezeu este o rugăciune.

Rugăciunea adevărată este cea care se împlinește în secretul conștiinței, al inimii: vizibilă numai pentru Dumnezeu. În secretul conștiinței, creștinul nu lasă lumea la ușa camerei sale, ci poartă în inima sa persoanele și situațiile, problemele; le poartă pe toate în rugăciune.

Din rugăciunea „Tatăl nostru” lipsește cuvântul „eu”. Isus ne învață să ne rugăm având pe buze înainte de toate pronumele „Tu”, deoarece rugăciunea creștină este dialog. De la „tu” se trece la „noi”, și acest lucru deoarece în dialogul cu Dumnezeu nu este loc pentru individualism.

Rugăciunea care se înalță către Dumnezeu este rugăciunea unei comunități de frați și surori.

Primul pas în fiecare rugăciune creștină este intrarea într-un mister, cel al paternității divine. Iubirea Tatălui „care este în ceruri” este o iubire de care nimeni nu trebuie să se îndoiască. Există un Dumnezeu în ceruri care ne iubește cum nimeni de pe acest pământ nu a făcut-o. Iubirea lui Dumnezeu este constantă.

Expresia „în ceruri” nu exprimă o îndepărtare, ci o diversitate radicală a iubirii, o altă dimensiune a iubirii.

Este de ajuns să spunem „Tatăl nostru care ești în ceruri”, și această iubire vine.

MARTIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ - PSALMII

Când oamenii se iau la întrecere cu Dumnezeu

Să ştiţi că Dumnezeu face minuni / pentru cel credincios: / când strig către el, Domnul mă aude. / Cutremuraţi-vă şi nu păcătuiţi! / Meditaţi [acestea] în inimile voastre, / în aşternuturile voastre, şi fiţi liniştiţi! / Aduceţi jertfe de dreptate / și încredeţi-vă în Domnul! / Mulţi spun: „Cine ne va arăta ce este bine?”

(Ps 4,4-7)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

O

amenii au fost mereu tentați să se ia la întrecere cu Dumnezeu pentru ca să-i încerce limitele.

Au voit să construiască o cetate și un turn al cărui vârf să ajungă până la cer (Gen 11,4) și, mai nou, voiesc să-i arate că pot crea ființe mai perfecte decât cele create de El. Se cred mai destoinici și de aceea nu cruță niciun efort pentru „a-i dovedi” că se pot dispensa de voința Lui. Astfel, zi și noapte nu au liniște până când nu câștigă acel pariu pe care și l-au impus singuri. Să fim înțeleși: nu tot ceea ce au făcut oamenii este rău. În schimb, atunci când, în harța lor cu Dumnezeu, s-au ambiționat să facă altfel decât a voit El, oamenii au descoperit că ceea ce au fost capabili să înfăptuiască e spre distrugerea lor.

24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2020

Autorul Psalmului 4 a făcut, într-o zi, experiența propriilor sale limite. Ajungând în mare strâmtorare, nu s-a găsit nimeni ca să-l poată ajuta. Abia când a strigat către Dumnezeu a simțit că este auzit și că rugăciunea lui nu a rămas fără ecou. De aceea, atunci când a înțeles cât de orgolioasă este pretenția semenilor săi, i-a apostrofat zicând: Fii ai oamenilor, până când veţi fi cu inima împietrită? Până când veţi iubi deşertăciunea şi veţi alerga după minciună?... Cutremuraţi-vă şi nu păcătuiţi! Meditaţi acestea în inimile voastre, în aşternuturile voastre, şi fiţi liniştiţi.

Mai mult, întrucât în elanul său omul nu-și mai pune problema dacă ceea ce înfăptuiește îi este cu adevărat spre bine sau spre rău,

autorul psalmului încearcă să-l rezoneze întrebându-l retoric: Cine ne va arăta ce este bine? Și, ca un act de recunoaștere a lui Dumnezeu ca sursă a adevăratului bine pentru oameni, psalmistul se îndreaptă spre El zicându-i: Fă să răsară peste noi, Doamne, lumina feţei tale!

Tu pui mai multă bucurie în inima mea decât au ei atunci când li se înmulţeşte grâul şi vinul. Eu mă culc în pace şi adorm îndată, căci numai tu, Doamne, îmi dai linişte deplină.

Ceea ce autorul consideră a fi esențial pentru oameni este rezumat în cuvintele: Săvârșiți fapte de dreptate și nădăjduiți în Domnul.

Doar așa va ajunge omul să-și găsească pacea și să dobândească acea liniște deplină pe care numai Domnul o poate oferi.

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Monseniorul Romero

BIOGRAFIE

salvează o proaspătă mămică în stare critică

E

ra luna septembrie a anului 2015. Cecilia Flores era una dintre mămicile care au născut într-una dintre clinicile din San Salvador. Doar că, după naștere, Cecilia nu se simțea deloc bine și analizele au dus la diagnosticul de sindrom HELLP*.

Doamnei i s-a indus artificial coma, în speranța unei recuperări.

Medicii i-au spus soțului că ficatul și rinichii Ceciliei Sfântul Óscar erau foarte afectați și că „dacă cumva crede în ceva, într-un dumnezeu, ar fi bine să se roage pentru ea, penRomero tru că starea în care se află este mai aproape de moarte decât de viață”. De altfel, toți cei care o vizitau abia dacă Canonizare: o mai recunoșteau din cauza bolii.

14.10.2018 Soțul, Alejandro Rivas, a mers acasă și a deschis veBeatificare: chea Biblie pe care o avea de la bunica. Acolo a găsit o 23.05.2015 iconiță cu Mons. Romero, căruia i-a încredințat-o pe Venerabil: soția sa cu o rugăciune plină de credință. El, care a iubit 03.02.2015 atât de mult El Salvadorul, pe salvadorieni, familia și Procesul: viața, trebuia să intervină cumva în acea noapte, care 24.03.1990 ar fi fost ultima pentru Cecilia. I-a cerut cu încredere să Moartea: intervină la Dumnezeu în favoarea soției sale.

24.03.1980 A doua zi, la spital, Alejandro a constatat că soția Nașterea: lui dă semne de îmbunătățire a stării, și asta începând 15.08.1917 de la ora la care el era în rugăciune în timpul nopții.

Prognoza spunea că ar fi trebuit să moară pe 4 septembrie, dar pe 14 septembrie iată că a ieșit din spital complet sănătoasă.

Mic dicționar al acestei pagini * HELLP – Numele acestui sindrom este un acronim care include principalele caracteristici ale bolii: hemoliză (distrugerea globulelor roșii din sânge), niveluri crescute ale enzimelor hepatice și număr scăzut de trombocite (scăderea capacității de coagulare a sângelui). Poate apărea în timpul sarcinii sau ulterior și are o evoluție foarte rapidă, punând în pericol viața fătului și a mamei. În jurul acestui sindrom sunt multe ipoteze, dar cauza exactă rămâne necunoscută, iar vindecarea instantanee este inexplicabilă.

Ca urmaș al Apostolilor, a iubit Biserica, patria și omul, până la martiriu

Ó

scar Arnulfo Romero y Galdámez este unul dintre cei 8 copii ai familiei Santos Romero și Guadalupe de Jesús Galdámez din Ciudad Barrios, El Salvador.

La 13 ani a intrat în Seminarul Mic, apoi a mers la Seminarul Mare și a terminat studiile teologice la Roma.

A fost hirotonit preot în 1942. După un an este chemat în patrie. Lucrează peste 20 de ani în parohie și în 1970 este numit episcop auxiliar al diecezei Santiago de María, iar în 1977 este numit arhiepiscop de San Salvador.

Tulburările revoluționare din 1979 îl fac pe Mons. Óscar Romero să se exprime public în apărarea drepturilor cetățenilor, criticând pe cei care le încălcau. A fost asasinat în timp ce celebra Sfânta Liturghie într-un spital. Înmormântarea sa, la care au participat un milion de salvadorieni, a fost scena unui alt masacru.

MARTIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE SFINȚI

Misterul Sfântului Iosif și slujirea autorității Text: Pr. dr. Iosif Tiba

M

ulte probleme și dificultăți în diferitele zone ale societății apar din faptul că se confundă autoritatea și puterea. Sfântul Iosif ne reamintește tuturor faptul că autoritatea este un dar dumnezeiesc şi mai mult decât oricine altcineva a exercitat-o ca un slujitor credincios, blând și sărac.

Putem observa cum la Sfântul Iosif autoritatea este circumscrisă în interiorul paternității divine.

Sfântul Paul ne învăţă că orice paternitate vine de la Dumnezeu Tatăl (cf. Ef 3,15). Prin urmare Sfântul Iosif întruchipează paternitatea Tatălui. Este unul din marele aspecte ale misterului Sfântului Iosif.

Desigur că legătura Sfântului Iosif cu Sfânta Fecioară Maria este deosebit de importantă. Ea este temeiul 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2020

Sfintei Familii de la Nazaret. Însă în interiorul Familiei Sfinte Sfântul Iosif exercită autoritatea care i-a fost încredinţată de Dumnezeu Tatăl.

Evanghelistul Luca ne învaţă că „Maria păstra toate acestea în inima sa” (Lc 2,51). De aici putem desprinde că în Inima sa neprihănită păstra toată taina autorităţii paterne a Sfântului Iosif. Aceasta se înscrie deopotrivă în inima Mariei. În maternitatea ei virginală Maria este legată de Tatăl ceresc, căci în Dumnezeu Tatăl Maria este sursă și izvor de viață ce va dărui trup Fiului lui Dumnezeu. Şi autoritatea paternă este legată de misterul aceleaşi surse, aceleiași fecundităţi care vin direct de la Dumnezeu. Aşadar, autoritaea Sfântului Iosif provine din aceeaşi sursă dar este supusă maternităţii Fecioarei Maria. Sfântul Iosif

are cea mai mare autoritate deoarece are autoritate asupra celui care este Fiul iubit al Tatălui ceresc.

Asistăm astfel la un schimb minunat între Sfântul Iosif şi soţia sa, Fecioara Maria. Autoritatea paternă a Sfântului Iosif (pro)vine prin mijlocirea maternității soției sale. La rândul său Maria se supune autorității pe care Sfântul Iosif o are ca soţ. Sfântul Iosif a primit-o și a ales-o pe Sfânta Fecioară Maria de soție cu taina ei, aceea a consacrării totale făcute lui Dumnezeu.

Sfântul Iosif a înțeles că soția lui, Sfânta Fecioară Maria, este unică pentru Dumnezeu și că el are o misiune specială și a spus DA planului lui Dumnezeu. Iosif o alege pe Maria în mod liber și Maria este aceea care îl va lumina și îi va aduce clarificări Sfântului Iosif. Este un drum pe care amândoi îl fac împreună sub norul călăuzitor al providenței divine.

Maria este cea mai săracă ființă pentru că nu își mai aparține din momentul consacrării ei lui Dumnezeu, și Iosif o primește în această sărăcie și la rândul lui devine un sărac după inima lui Dumnezeu. Sfântul Iosif este acela care o oferă pe Sfânta Fecioară Maria lui Dumnezeu și o oferă pentru că îi este cu totul dăruită, și în felul acesta trăiește acea preoție regală a credincioșilor.

Pe scurt, Sfânta Fecioară Maria este femeia desăvârșită pentru că este cu totul dăruită lui Dumnezeu, este femeia prin excelență, este cea mai femeie dintre femei. Are cea mai tandră și cea mai iubitoare inimă datorită neprihănirii, curăţiei iubirii sale și prin urmare este legată de Sfântul Iosif mai mult decât orice altă femeie este legată de soțul ei. Autoritatea Sfântului Iosif (pro)vine şi din această legătură cu Sfânta Fecioară Maria, legătură voită și pecetluită de Dumnezeu.

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Nadejda Lappo-Danilevsky Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

S

e vorbește mult astăzi despre refugiații sirieni în Europa, dar să ne amintim că Primul Război Mondial a adus un val de un milion și jumătate de ruși albi exilați. Se estimează că 400.000 dintre ei erau refugiați în Franța spre anul 1925, cei mai mulți în regiunea pariziană. Parcursul vieții lor a fost adesea haotic, și unii dintre ei au frecventat biserica străinilor din Paris unde celebra Vladimir Ghika, așa cum am putut deja să vedem în această cronică cu familia Nabokov. Dacă câțiva privilegiați au reușit să salveze câteva bunuri, cei mai mulți s-au regăsit fără niciun ban pe străzile pariziene. Mulți au găsit un loc de muncă în uzină. De exemplu, la Renault, la Billancourt, căruia i-au schimbat în glumă numele în Billankursk, atât erau de numeroși acolo. Nina Berberova a făcut portretul acestei comunități de exilați în Cronicile din Billancourt. Dar vrem să evocăm aici o altă scriitoare rusă, mai puțin cunoscută astăzi: este vorba de Nadejda Alexandrovna LappoDanilevsky, născută Liutchevici.

A fost mai întâi o cântăreață apreciată și chiar a cântat la Scala din Milano, dar și-a dat seama că vocația ei era literatura. În 1911 publică prima operă, un roman, În ceața vieții. Va fi urmat de multe altele, și va continua, în exil, să publice pentru comunitatea de emigranți.

După ce trecuse prin închisorile sovietice, a reușit să părăsească URSS în 1920. În 1923 este primită în audiență de Papa Pius al XIlea și se convertește la catolicism la Paris în 1924. Se pare că Vladimir Ghika n-a avut un rol activ în această convertire, însă în ianuarie 1924 numele de Lappo-Danilevsky apare în agenda lui Vladimir Ghika. Îi scrie acestuia în data de 6 februarie 1935: „V-am fost prezentată într-o zi... am vorbit cu dumneavoastră... v-am întâlnit de atâtea ori pe străzile Parisului, dar niciodată nu am îndrăznit să mă apropii (...). Monseniore, permiteți-mi să vă spun că ghicesc, știu fără să știu, că sunteți unul dintre acei mari slujitori ai Răstignitului dumnezeiesc care luptă, care se roagă, care face atât de mult bine, a cărui iubire activă față de aproapele constituie Slava Sa. Vă admir de departe...” De data aceasta scrie pentru că o prietenă argentiniană i-a zis că a întâlnit la Buenos Aires un „Monsenior cu plete albe, bun, atât de bun... un român...”, care „i-a vorbit atât de bine și a consolat-o [atât de bine] în marea ei nenorocire care a devenit fericirea ei; pentru că, prin această nenorocire, Mâna Cerească a condus-o către Biserica catolică”.

Nadejda Lappo-Danilevsky a ghicit imediat că acest „Monsenior cu plete albe bun, atât de bun” nu putea fi altul decât Mons. Ghika, pe atunci

Nadejda Lappo-Danilevsky (1874-1951)

în Argentina pentru Congresul Euharistic Internațional. Și ea încearcă să facă binele în jurul ei, să-i salveze pe frații ei ruși adesea căzuți în disperare și mizerie. „Câte suferințe, câte suferințe de jur împrejur! Primesc scrisori de la compatrioții mei nenorociți care îți sfâșie inima. (...) Ah, ce vremuri penibile! Cât devotament în ascuns și câtă ură fățișă”, îi scrie lui Vladimir Ghika, la 18 februarie 1935. Pentru a ușura aceste nenorociri, se dăruiește pe ea însăși. Trăiește mai mult decât modest. A creat chiar o cutie specială, „cutia lui Cristos”, pentru a aduna donațiile în favoarea rușilor în nenorocire. „Mi-am suprimat întreaga mea voință și dorințele mele punându-le între Mâinile Sale Sfinte.” Un exemplu de urmat.

MARTIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

CULTURĂ CĂRȚI

P

ublicată în SUA în 2016, In sinu Jesu a devenit rapid un best-seller, fiind tradusă în 6 limbi. Autorul, un preot-călugăr benedictin, a ales să rămână anonim. In sinu Jesu, un jurnal spiritual în care sufletul dialoghează cu Isus după modelul clasicei cărți de spiritualitate Imitațiunea lui Cristos, a schimbat viața spirituală a mii de oameni din întreaga lume, suscitând chiar și vocații.

„In sinu Jesu”

C

artea In sinu Jesu: Când Inima vorbește Inimii Jurnalul unui preot la rugăciune, apărută recent la Editura ARCB, a fost lansată în decembrie 2019 în Aula Magna a Facultății de Teologie Romano-Catolică, în prezența PS Cornel Damian și a unui public numeros. Au luat cuvântul: PS Mihai Frățilă, Episcop greco-catolic de București, Pr. VictorEmilian Dumitrescu și Pr. Marius Taloș SJ; moderator: Claudia Stan.

Oferim mai jos câteva fragmente din acest dialog.

Claudia Stan: Părinte Victor Dumitrescu, există elemente speciale în această revelație particulară care îi conferă credibilitate?

Pr. Victor Dumitrescu: Ceea ce se cere unei revelații private este să fie aliniată cu Scriptura și cu doctrina [Bisericii]. Acesta este criteriul principal. Mai există și simțul 28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2020

comun al credincioșilor, însemnând că anumite direcții pe care o revelație privată le indică se înrădăcinează atât de mult în simțământul creștin încât încep să fie trăite de popor. Un alt criteriu sunt roadele. În ceea ce privește această carte, atât cât a fost studiată și de cei care s-au pronunțat prima dată asupra ei când a fost tipărită, cât și de noi, care ne-am uitat asupra ei, ne rezultă că este în linie cu doctrina și Sfânta Scriptură și poate fi propusă ca atare pietății creștinilor. Ediția românească vine la 3 ani după publicarea cărții în 2016, iar însăși amploarea pe care a luat-o demonstrează că este o carte – o experiență spirituală - care lasă o amprentă.

Aș putea să spun că în acest volum spiritualitatea de bază, contextul întâlnirii este acela al adorației: al întâlnirii, în intimitate, dintre un preot care stă în prezența Sfântului Sacrament expus; nu doar îl privește, ci și ascultă, se lasă interpelat.

Sunt și alte trăsături distinctive precum doctrina ispășirii; o întâlnim aici în sensul acelui cuvânt al Sf. Paul: „Voi trebuie să completați în trupurile voastre ceea ce lipsește pătimirii lui Cristos” (cf. Col 1, 24).

Aceasta nu înseamnă că pătimirea lui Cristos nu a fost suficientă; Dumnezeu asociază acestui proces și sufletele, prin suferințele noastre unite cu meritele lui Cristos. Or, în această carte, există de multe ori apelul din partea lui Isus: „Te invit la o viață de reparație”.

C. S.: Preasfințite Mihai, vreau să vă întreb dacă credeți că mesajul pe care ni-l transmite această carte nouă tuturor, nu doar preoților, ne este de ajutor pentru a ne feri de tendința soluțiilor spirituale facile?

PS Mihai Frățilă: Biserica lucrează cu harul lui Dumnezeu, iar aici trebuie să te pliezi la ceea ce Autorul harurilor îndrăznește să ne ofere.

Textul e un jurnal al lui Isus cu un suflet care reușește să i se încredințeze și care acceptă să fie „frământat” în așa fel încât Dumnezeu să poată

CULTURĂ

să-și împlinească lucrarea. Acest aspect îl găsiți în viața multor sfinți, și această diferență între ceea ce poate slăbiciunea unui suflet și așteptările lui Dumnezeu formulează și în acest caz, în această carte, o frumoasă istorie dintre slăbiciunea firii omenești și atotputernicia lui Dumnezeu, o atotputernicie care poartă însemnele fragilității. În tot acest text, veți găsi presărată această realitate a faptului că numai sufletul care se lasă posedat de prezența lui Dumnezeu primește acel dar de a face ca viața celor pe care îi întâlnește să se lase marcată de acest însemn de comuniune.

Se regăsește și aspectul vindecării, iar vindecarea se petrece, în mod foarte elementar, acolo unde este Izvorul Vindecărilor: în fața lui Cristos, aflat în Sfânta Euharistie, unde se vorbește foarte puțin și se ascultă foarte mult. Această putere interioară a celui care are răbdare să intre în această tăcere, în acel loc în care Dumnezeu petrece cu noi, aduce și pentru sufletul omului credincios acele certitudini că într-adevăr istoria e în mâna lui Dumnezeu și că, din punctul acesta de vedere, fidelitatea față de confidența cu Dumnezeu este un lucru extraordinar.

C. S.: Fericitul Vladimir Ghika spune: „O, preotul Meu, cum vei cuteza să Mă jertfești cu adevărat și în întregime, dacă tu însuți nu te-ai jertfit mai înainte, cu adevărat și în întregime?”. Preasfințite, ce înseamnă oare a te jertfi și ce perspectivă ne oferă cartea aceasta asupra ideii de jertfă?

PS M.F.: Această sensibilitate teologică de a nu despărți niciodată de

Sfânta Liturghie aspectul reînnoirii Jertfei de pe Calvar e un privilegiu pe care l-a dezvoltat foarte mult teologia de factură occidentală. Istoria Occidentului creștin a fost determinată de această realitate a prezenței Crucii în spiritualitatea practică și cotidiană a fiecărui credincios, iar textul de față face parte din această strălucită tradiție. Pentru o comunitate precum cea a Bisericii Greco-Catolice, care rămâne ancorată într-un cadru general al sensibilității răsăritene, această apropiere față de realitatea jertfei aduce exact acel devotament care iată, a permis în momentul cernerii foarte mari care s-a petrecut în urmă cu 60-70 de ani să poată să trăiască invitația lui Cristos de a semăna cu El, în postura celui care se jertfește. În momentul în care preotul face din mărturia sa o căutare a acestei jertfe a lui Cristos în propria sa viață, în propriile sale simțiri, petrece acest timp al intimității rugăciunii sale personale. Cartea - experiența pe care Isus o lasă acestui suflet - ne dă certitudinea că un suflet care se lasă inspirat de ceea ce reprezintă viața lui Cristos - de la naștere și până la Înălțare - primește garanția acelui lucru pe care Dumnezeu îl conduce cu desăvârșire. Acolo unde există un suflet ancorat în jertfa lui Dumnezeu, care se lasă condus integral și totodată ține legătura de credință în comuniune, se întâmplă lucruri minunate. Iată un pasaj din carte: „Adorația este schimbul de iubire, iar schimbul de iubire este izvorul a toată rodnicia”. Ce e iubirea, dacă ea nu cunoaște sacrificiul?

C. S.: Sunt două noțiuni care exprimă relația și care revin cu recurență în această carte.

Una este prietenia, cealaltă este

adorația. Părinte Marius Taloș, oare este o îndrăzneală ideea aceasta de a-l percepe pe Isus ca prieten?

Pr. Marius Taloș SJ: Este ceva mult mai profund care m-a determinat să mă îndrăgostesc de această carte. Este prietenia lui Isus, mărturisită prin trei transmisiuni de inimă: un lucru care se găsește, întâi de toate, la Sf. Ioan Eudes, dar și la Sf. Ludovic Maria Grignion de Montfort. Ei vorbesc, în primul rând, despre in sinu Patris. Sf. Ioan Teologul spune, în Prologul său: „Pe Dumnezeu (Tatăl) nimeni nu l-a văzut; Fiul lui Dumnezeu, care este în sânul Tatălui, ni l-a făcut cunoscut” (cf. In 1, 18). Este cutremurător acest adevăr. Apoi, avem in sinu Matris - în sânul Mariei. În timpul liturgic al Adventului medităm cum Pruncul Isus ascultă bătăile inimii Mamei sale. În cele din urmă, ajungem, prin ucenicul preaiubit, la pieptul lui Isus, ca să îi ascultăm cuvintele dincolo de cuvinte: mesajul Inimii sale. Aceasta este expresia cea mai puternică a prieteniei, care are rădăcini nu psihologice, nu ieftin-relaționale, ci, întâi de toate, teologice.

Însă cartea In sinu Jesu ne surprinde printr-un detaliu care mi-a reținut atenția, și anume, reciprocitatea iubirii. Sigur, există mulți autori în istoria Bisericii care vorbesc despre prietenia cu Isus – printre care și Sf. Ignațiu – dar aici avem un pasaj care vorbește tocmai despre reciprocitatea acestei prietenii: „Cunoaște că Eu te aștept. Există o consolare pe care numai tu Mi-o poți da. Prietenia ta este ceea ce dorește Inima Mea, și această prietenie a ta nu poate fi înlocuită de nimeni altcineva”.

MARTIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

CULTURĂ CĂRȚI

S

ora Małgorzata Borkowska trăieşte în abaţia benedictină din Żarnowiec, Polonia. A absolvit studiile universitare în 1961 şi s-a remarcat ca filosof, filolog, teolog şi scriitor.

Evelyn Underhill (18751941), fiică şi soţie de avocat, crescută într-o înstărită familie anglicană şi cunoscută de timpuriu pentru scrierile ei literare, a rămas în istorie, paradoxal, prin lucrarea ei de o viaţă dedicată fenomenului mistic.

Teologie la feminin

T

eologia este un domeniu în care numele de femei apar mai rar. Asta pentru că se spune că discursul analitic este specific mai degrabă bărbaţilor, pe când femeile se ghidează mai ales după intuiţie. Ori poate pentru că, aşa cum afirmă o anumită literatură de popularizare, bărbaţii se concentrează mai bine asupra unui singur lucru mare odată, pe când femeile sunt capabile să coordoneze o sumedenie de lucruri – mai mici, ce-i drept – în acelaşi timp.

Trecând însă peste astfel de clişee, după ce în paginile anterioare am citit despre experienţa spirituală a unui preot adorator (adoraţia fiind de obicei privită ca apanajul călugăriţelor de clauzură – alt clişeu!), vrem acum să surprindem cititorii prin prezentarea a două lucrări teologice scrise de femei. În prima vom vedea cum o soră benedictină reuşeşte să facă material teologic din experienţele de zi cu zi ale celor 78 de ani ai săi, adică pornind tocmai 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2020

de la acea sumedenie de lucruri mici de care se ocupă (sau cel puţin aşa credem că fac) femeile. A doua lucrare, dimpotrivă, ne va arăta o femeie care timp de peste 40 de ani s-a concentrat asupra unui subiect unic, extrem de vast ca întindere şi complexitate, realizând o sinteză impresionantă prin claritatea ei.

Prima dintre aceste femei este Sora Małgorzata Borkowska. După mai mult de jumătate de secol de viaţă consacrată, în cartea sa intitulată Măgăriţa lui Balaam (încă netradusă în română), autoarea se decide să abordeze cu umor atitudinea de superioritate, condescendenţă şi chiar dispreţ faţă de „maici şi surori”, atitudine tipică unei anumite formări preoţeşti care persistă şi azi. În mod neaşteptat, analiza scoate în prim plan nu doar diferenţe de mentalitate şi discrepanţe sociale, ci şi importante aspecte teologice. Într-un articol cu tentă autobiografică în care explică motivaţia proiectului, autoarea arată ce se

Sora Małgorzata Borkowska (n. 1939)

întâmplă când o benedictină scrie o carte despre preoţi: „Veacuri de-a rândul – explică ea – surorile au tot ascultat omilii şi predici, prelegeri şi reculegeri; dar au făcut-o mereu ca nişte biete animale de povară: orice li s-ar fi spus, nu puteau decât să aprobe. Mai erau şi excepţii, ici şi colo, dar puţine! În general, predicatorul obişnuit pleca de la premisa că, pe orice temă şi în orice împrejurare, el ştia cel mai bine, iar călugăriţele s-au învăţat să accepte, mai întâi pentru că aveau nevoie de un preot care să celebreze Liturghia, şi mai apoi pur şi simplu din obişnuinţă şi respect pentru tradiţie.

CULTURĂ

Aceasta era umilinţa de care se presupunea că trebuie să dea ele dovadă. Rezultatul a fost (şi este) că persoane cu 50 de ani de experienţă în viaţa de rugăciune ascultă cu evlavie absurdităţi predicate de tinerei care, după ce au frunzărit în seminar un volum de Tanquerey – pe care l-au şi uitat de îndată ce au luat examenul – consideră că au toate calificările necesare pentru a le educa pe aceste femei înaintate în vârstă, ba, mai mult, ei cred că în lunga lor viaţă ele nu au mai auzit niciodată astfel de lucruri...

Am decis deci să adun exemple (multe dintre ele comice) de probleme cum ar fi: atitudinea preoţilor faţă de călugăriţe; necunoaşterea vieţii călugăreşti în esenţa ei; inovaţiile bizare ale preoţilor în materie de liturghie; tendinţa lor de a evita tot ce este cu adevărat important, cum ar fi temele teologice, vorbind în schimb de chestiuni irelevante; cantonarea intelectului şi construirea rugăciunii exclusiv pe emoţii; necunoaşterea regulilor fundamentale ale creşterii spirituale şi, în fine, o colecţie de erori teologice evidente adunate din diverse predici. Ştiam, desigur, că rezultatul nu poate fi decât o surpriză similară cu cea a lui Balaam când măgăriţa sa nu numai că a început să vorbească, ci şi – vai mie – a avut îndrăzneala să se dovedească mai înţeleaptă decât el!

Cu siguranţă, cartea a fost un şoc pentru mulţi, mai ales din cauza ilarităţii trezite de aceste pagini; dar nu am fost bătută cu ciomagul. Unii au crezut că după ce am scris o astfel de carte mântuirea mea va fi în pericol; dar cei mai mulţi şi-au ţinut indignarea pentru sine. Un număr mare de preoţi, în schimb, au spus că pentru ei a fost un impuls să se pregătească mai bine pentru predică, ori mi-au mărturisit că şi

ei simţeau că e ceva greşit cu privire la problemele menţionate, dar nu ştiau cum să pună aceste lucruri în scris. În orice caz, la 78 de ani am devenit eu însămi predicator, fiind invitată să ţin prelegeri şi meditaţii.

Departe de a-mi dori să fiu o măgăriţă care să-i înveţe teologie pe preoţi, vreau doar să le reamintesc că teologia există şi că ea ne apropie de Dumnezeu. O povestioară hasidică spune că nepotul unui rabin se juca de-a v-aţi ascunselea cu un prieten, dar se ascundea atât de bine, încât celălalt copil s-a plictisit şi a plecat. Nepoţelul s-a dus atunci să se plângă bunicului, dar el i-a spus: „Ar trebui să te bucuri că nu eşti singurul: şi Dumnezeu se ascunde, iar oamenii nu vor să-l caute!”

Treziţi căutătorul care doarme în sufletul fiecărui om. Mulţi şi-o doresc cu adevărat şi ascultă cu lăcomie adevărurile fundamentale ale existenţei – Treimea, Întruparea lui Cristos, veşnicia – şi implicaţiile lor pentru viaţa noastră de zi cu zi.”

Evelyn Underhill (1875-1941)

Evelyn Underhill pare să preia problema de acolo de unde o lasă Sora Małgorzata, prezentându-ne exact reversul ei, şi anume ce se întâmplă în sufletul în care, sub influenţa directă a harului, căutătorul s-a trezit. Autoarea face o amplă trecere

în revistă a fenomenului mistic, cu etapele sale de creştere spirituală, principalul material de studiu fiind marii mistici catolici. Underhill a dedicat acestei întreprinderi întreaga viaţă, anii de maturitate intelectuală stând decisiv sub semnul colaborării cu un distins apologet catolic, baronul Friedrich von Hügel.

Un volum extras din vasta operă a autoarei a apărut de curând la Editura ARCB cu titlul Despre calea mistică. Alcătuită din introducere, zece capitole şi o schiţă a istoriei misticii occidentale, lucrarea tratează în peste 400 de pagini etapele înălţării sufletului spre Dumnezeu, de la prima fază – de trezire şi purificare – la contemplaţie şi extaz, pentru ca, trecând apoi prin „noaptea întunecată”, să ajungă la viaţa unitivă, de o simplitate şi normalitate absolută. Evident în elementul ei, după ce l-a analizat în profunzime şi cu belşug de cazuri, autoarea ajunge la o concluzie cel puţin neaşteptată pentru mentalitatea laicului comun, dar la care un cititor fidel va subscrie probabil, dezarmat. „De regulă, perioadele de activitate mistică apar imediat după marile perioade de civilizaţie artistică, materială şi intelectuală, pe care par să le completeze. Izbucnirile de vitalitate în care omul face noi descoperiri privind universul lui par să producă, în chip de ultim stadiu al lor, un tip de caracter eroic ce extinde aceste victorii la sfera spirituală. Când ştiinţa, politica, literatura şi artele, când dominarea naturii şi ordonarea vieţii au ajuns la cel mai înalt nivel al lor şi produc cele mai bune opere, misticul apare în prim-plan, preia ştafeta şi o duce mai departe. E ca şi cum el ar fi cea mai frumoasă floare a umanităţii, rezultatul la care a ţintit fiecare mare perioadă creatoare a speciei noastre.”

MARTIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

CULTURĂ Pe drumurile Romei

Arco degli Acetari, Via del Pellegrino

În Via del Pellegrino, la un pas de bazilica San Pietro

O

dată ajunşi pe străduţa îngustă aflată nu departe de bazilica San Pietro, pelerinii de odinioară respirau uşuraţi. După o cale lungă, străbătută pe jos, cu pericole care-i pândiseră la fiecare pas, ultima parte a drumului trebuia să însemne un amestec de oboseală, de bucurie şi de nerăbdare. În sfârşit, se apropiau de destinaţia finală, de locul unde aveau să-şi plece genunchii pentru a venera mormântul apostolului Petru.

Se aflau în sfârşit în Via del Pellegrino (Strada Pelerinului), una din vechile străduţe ale Romei, al cărei nume ar proveni – potrivit tradiţiei – chiar de la numeroşii pelerini care o parcurgeau neîncetat pentru a ajunge la bazilica San Pietro. În vechime, pe aceeaşi străduţă se afla şi faimosul „Han al pelerinului”, de aceea unii cercetători consideră că numele străzii ar fi fost inspirat de acel local cu ospătărie în care pelerinii puteau găsi adăpost peste noapte.

32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2020

Text: Anca Mărtinaş Giulimondi

Odinioară, în vremuri ce aparţin trecutului îndepărtat, când lumea nu dispunea de confortul fără de care noi, cei de azi, nu reuşim nici măcar să ne imaginăm existenţa, pelerinii erau atenţi să nu piardă nimic din ce-ar fi meritat să fie văzut în lungul lor drum. Neavând aparate de fotografiat, îşi exersau memoria, înregistrând cu mintea tot ce vedeau şi auzeau. Pentru cei mai mulţi dintre pelerini, călătoria la Roma era unica din existenţa lor, despre care ar fi povestit şi repovestit câte zile ar fi avut de trăit pe acest pământ. „Pe drumurile Romei” este titlul noii rubrici a revistei noastre. O rubrică dedicată Cetăţii Eterne văzute cu ochii pelerinului de azi şi de ieri.

Când am venit pentru prima oară la Roma, mi-am spus că nu mi-aş dori altceva decât să străbat oraşul cu pasul, bucurie pe care continui să mi-o rezerv şi azi, ori de câte ori nu mă împiedică oboseala sau graba. Noua rubrică se doreşte a

fi un îndemn pentru pelerini de a-şi exercita atenţia şi memoria odată aflaţi pe străzile Romei, încercând să vadă, să asculte şi să perceapă oraşul mai mult cu propriile simţuri şi mai puţin prin ochii şi urechile telefoanelor mobile sau ale altor mijloace tehnologice.

Dacă vă întrebaţi ce puteau vedea şi admira trecătorii care parcurgeau Via del Pellegrino, cu siguranţă privirea pelerinilor din secolul al XVIII-lea ar fi fost atrasă de altarul sacru intitulat „Madonna della Concezione”, operă realizată în 1716 de sculptorul milanez Francesco Moderati, la cererea cardinalului Pietro Ottoboni. Imaginea sacră o reprezintă pe Preacurata Fecioară Maria ţinându-l în braţe pe Pruncul Isus care binecuvântează. În partea inferioară este reprezentat, într-un medalion, sfântul Filip Neri, iar deasupra Preacuratei este amplasat un baldachin sub forma unei coroane inundate de raze, în care poposeşte Duhul Sfânt sub formă de porumbel.

Cu siguranţă, n-ar fi scăpat atenţiei pelerinilor din secolul al XVIIIlea nici fresca reprezentând-o pe Maica Domnului cu Pruncul Isus şi pe sfântul Filip Neri, şi privirea le-ar fi fost, de asemenea, atrasă de două din palatele care domină Via del Pellegrino: unul din secolul al XV-lea, aflat la numărul civic 58, şi palatul renascentist din secolul al XVI-lea, aflat la numerele 66-67. Şi, oricât ar fi fost de nerăbdători să ajungă la destinaţia finală, pelerinii de odinioară n-ar fi rezistat fără să arunce o privire în curtea de dincolo de boltitura chemată Arco degli Acetari, cu case medievale care, în ochii trecătorilor de azi, par să se fi desprins dintr-o pictură medievală intitulată „Aici, timpul s-a oprit în loc”.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Un proiect necesar România, „un paradis terestru”

M

are iubitor al munților României, arhiepiscopul Cisar îi însoțește în anul 1925 pe seminariștii bucureșteni într-o excursie pe Valea Prahovei. Este vară, iar arhiepiscopul este cucerit pur și simplu de un loc la Timișu de Jos, pe care îl descrie ca pe un adevărat „paradis terestru”. Sfătuit de rectorul Anton Durcovici, arhiepiscopul Cisar va cumpăra respectivul teren, pe care va amenaja un imobil impresionant destinat seminariștilor pentru petrecerea împreună a vacanțelor de vară. Aici își va petrece arhiepiscopul toate concediile, fiind impresionat de muntele care flanca terenul, acoperit de păduri de stejar și roci, cu izvoare de apă proaspătă și cristalină, cu vederi panoramice deosebite.

Casa de vacanță proprie construită lângă vila seminariștilor a avut în perioada 1940-1948 și statutul de reședință arhiepiscopală. Cu excepția unor fotografii de grup cu oaspeții săi la Timișu de Jos, arhiepiscopul Cisar apare foarte rar în aceste fotografii, iar motivul este unul simplu: arhiepiscopul se află de regulă în spatele aparatului de fotografiat.

Mare iubitor al tehnicii de fotografie, arhiepiscopul este autorul a sute de fotografii realizate în locurile cele mai pitorești din munții României, așa cum s-a întâmplat în anul 1935 când a vizitat zonele Făget și Tărian de lângă Oradea, unde se aflau proprietăți ale Arhiepiscopiei, precum și impresionanta Stâna de

Text: Dr. Dănuț Doboș

Vale, reședința de vară a episcopului de Oradea Valeriu Traian Frențiu.

Sute de fotografii și microfilme îl surprind pe rectorul Anton Durcovici admirând zone pitorești, în timpul călătoriei arhiepiscopului spre Stâna de Vale din anul 1935. Întoarcerea spre București va fi făcută cu un mare ocol la Cheile Bicazului. Impresionat de cele văzute, arhiepiscopul îi scria în același an episcopului de Iași, Mihai Robu: „De voiți să vedeți defileuri minunate, cele mai frumoase ce le cunosc până acum în România, atunci mergeți la Bicaz, și de acolo spre Cheile Bicazului cu auto. Acolo este stație de popas, acolo încep frumusețile; de acolo omul merge pe jos prin defileu, până în partea cealaltă sus, sus de tot...”

Mare iubitor al aparatului de fotografiat, arhiepiscopul realizează sute de fotografii cu prilejul vizitelor canonice în parohiile Arhidiecezei, imortalizând pe peliculă foto bisericile, casele parohiale,

Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar

școlile catolice, dar mai ales chipurile oamenilor îmbrăcați în haine de sărbătoare.

Aparatul de fotografiat va fi un accesoriu de preț pentru arhiepiscop și cu prilejul vizitelor sale externe.

Miile de fotografii și diapozitive realizate timp de două decenii de acesta se păstrează astăzi în arhiva fotografică a Arhidiecezei de București.

MARTIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

Carte

Viața de zi cu zi în vremea lui Iisus, de Mihai Valentin Vladimirescu, Ed. Polirom, Iași, 2013, 280 p. Volumul prezintă printre altele peisajul vechiului Israel, viața economică și socială a poporului evreu în secolul I d.C.

Teatru

Cursa de șoareci, Teatrul Național București, 5 și 14 martie, ora 19.

După piesa omonimă a Agathei Christie, acesta este cel de-al doilea spectacol regizat de Erwin Șimșensohn la TNB, după Memoria apei. Este considerat cel mai longeviv spectacol din istoria teatrului.

Balet

Gala Stelelor Baletului Rus, 9 martie, Sala Palatului din București, ora 19.

Participă unii dintre cei mai mari balerini ai momentului de la celebrele teatre Bolshoi Moscova și Mariinsky Sankt Petersburg.

Programul cuprinde duete și dansuri solo din opere clasice, dar și opere moderne.

34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2020

Despre calea mistică Editura ARCB, București 2020

A

ceastă carte este scrisă de poeta şi romanciera engleză Evelyn Underhill (1875-1941) și a fost tradusă în limba română de către Eugenia Oprescu. Autoarea acestei cărţi a urmat cursuri de istorie şi botanică la King’s College din Londra, iar în urma unor experienţe spirituale profunde, s-a dedicat studiului misticii. A scris mai multe tratate de mistică, desfăşurând şi o bogată activitate de îndrumare spirituală şi de practicare a carităţii.

Cartea de faţă, deşi poate fi considerată o lucrare „clasică” în domeniu, fiind scrisă în 1911, nu şi-a pierdut nimic din actualitate, abordând teme de mare interes precum viziunile mistice, purificarea sinelui, extazele mistice, contemplaţia şi unirea sufletului cu Dumnezeu. Se remarcă numeroasele referinţe la experienţele

Format: 14×20 cm, 408 pagini

mistice ale sfinţilor, precum şi la patrimoniul cultural universal.

Cititorul român are acum ocazia de a înţelege mai bine anumite aspecte din bogăţia vieţii de credinţă a Bisericii, cu ajutorul unei persoane care a încercat ea însăşi să pătrundă cu mintea şi inima în profunzimea acesteia.

Pr. Andrei Dumitrescu

Expoziție

Expoziție tematică la palatul Suțu

E

xpoziția are ca tematică „Restaurarea de bunuri culturale mobile pe suport papetar” și este organizată în perioada februarie-martie, la Palatul Suțu. Expoziția îşi propune să reliefeze activitatea de restaurare de carte, documente, hărți, pergamente, imprimate, fotografii.

Publicul vizitator mai poate admira filigranul unei hârtii din secolul al XVIII-lea. Mai multe detalii pe muzeulbucurestiului.ro.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Sf. Ioan al lui Dumnezeu Text: Pr. Andrei Dumitrescu

U Sf. Ioan al lui Dumnezeu (cca 1672)

de Bartolomé Esteban Murillo Pictură în ulei pe pânză Dimensiune: 79x62 cm Tabloul se află în colecţia de artă din cadrul Hospital de la Caridad din Sevilla (Spania).

n sfânt mai puţin cunoscut în părţile noastre, însă foarte popular pe alte meleaguri este Ioan al lui Dumnezeu (1495-1550), a cărui viaţă poate constitui cu uşurinţă sursa pentru realizarea unui film de succes. De origine portugheză, Juan Ciudad, care se pare că fugise de acasă, începe deja de la vârsta de 8 ani o viaţă aventuroasă, care îl va conduce în lumea armelor, pe calea negustoriei, a vagabondajului şi a multor peripeţii, care se vor încheia în 1539, când se converteşte după ce ascultă o predică a Fericitului Ioan de Ávila. Nu ştia nimeni care îi erau originile sau numele de familie, de aceea este supranumit din copilărie Juan de Dios – „Ioan al lui Dumnezeu”. După convertire va înfiinţa un ordin călugăresc, „Ordinul Misericordienilor”, cunoscut şi sub numele de Fatebenefratelli. Neînţeles de contemporanii lui, ajunge să fie poreclit „Nebunul lui Dumnezeu”, dar cu toate acestea a înţeles marile suferinţe fizice şi morale ale timpului său, căutând să le aline prin caritate. Este comemorat pe 8 martie.

Tabloul de faţă este realizat în 1672 de Murillo cu 18 ani înaintea canonizării acestui sfânt. Pe un fundal sobru, negru, amintind de suferinţa pe care Sf. Ioan al lui Dumnezeu

a înţeles-o în profunzime, apare acest sfânt, în haină călugărească, în timp ce poartă în spate un bolnav. Sfântul se sprijină pe un baston, îngenuncheat sub povara celui pe care îl poartă, dar mai ales copleşit de multele dureri pe care le simte în inimă. Cu privirea întristată, însă luminoasă, sfântul observă prezenţa unui înger. Criticii de artă afirmă că acest înger este Arhanghelul Gabriel, venit spre a-i uşura povara şi a-l întări în misiunea atât de nobilă pe care acest „nebun al lui Dumnezeu” a trăit-o cu toată fiinţa sa.

Murillo

reprezentant de seamă al barocului spaniol

B

artolomé Esteban Murillo (1617-1682) a fost unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai barocului spaniol. A trăit şi a creat mai ales la Sevilla, oraşul său natal, fiind unul din marii artişti de inspiraţie religioasă creştină ai epocii.

Tot lui Murillo i se datorează şi numeroase portrete cu tematică socială, fresce ale acelui timp.

Bartolomé Esteban Murillo

MARTIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

Datele consacrărilor celor doi noi episcopi greco-catolici

L

a 5 februarie, ES cardinal Lucian Mureşan, arhiepiscop major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, preşedintele Sinodului Episcopilor greco-catolici, a comunicat cele două date ale consacrării celor doi noi episcopi greco-catolici: PS Cristian Dumitru Crişan: sâmbătă, 28 martie 2020, la ora 10.00, în catedrala arhiepiscopală majoră „Sfânta Treime” din Blaj; PS Călin Ioan Bot: sâmbătă, 25 aprilie 2020, la ora 10.00, în catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj.

Reculegere pentru femei

Î

ntre 13-15 martie, la Mănăstirea Carmelitană din Ciofliceni, Snagov, va avea loc reculegerea „Vocaţia mea este iubirea”, susţinută de Anne Merlo, Franţa. Evenimentul este destinat femeilor între 16 şi 90+ ani, fiind un timp special, departe de preocupările zilnice, petrecut cu mama, fiica ori cu prietenele! Toate profesiile şi stările de viaţă sunt binevenite. Programul începe vineri, 13 martie, orele 16-18, şi se încheie pe 15 martie la ora 14 cu Sfânta Liturghie. Costul include masa şi cazarea şi este de 220 lei (150 lei studente/șomere). Înscrieri până la 5 martie la reculegerefemei2020@yahoo.com sau whatsapp 0740865795.

Cateheze online

Î

ncepând cu 19 februarie, sunt disponibile o serie de 12 cateheze cu titlul Biblia și Părinții Bisericii, ce prezintă cine au fost Părinții Bisericii și cum au modelat felul în care citim Scriptura. Catehezele vor fi disponibile aici: https://stpaulcenter.com/studies-tools/journeythrough-scripture/the-bible-and-the-churchfathers/ (cu subtitrare în limba română).

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2020

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

[…] Pacea interioară a persoanelor este foarte legată de îngrijirea ecologiei și de binele comun, pentru că, trăită în mod autentic, se reflectă într-un stil de viață echilibrat unit cu o capacitate de uimire care conduce la profunzimea vieții. Natura este plină de cuvinte de iubire, dar cum vom putea să le ascultăm în mijlocul zgomotului constant, al distragerii permanente și neliniștite, sau al cultului aparenței? Multe persoane experimentează un profund dezechilibru care le determină să facă lucrurile cu toată viteza pentru a se simți ocupate, într-o grabă constantă care la rândul său duce la dărâmarea a tot ceea ce au în jurul lor. Acest lucru are incidență asupra modului în care se tratează mediul. O ecologie integrală cere să se dedice un pic de timp pentru a recupera armonia senină cu creația, pentru a reflecta asupra stilului nostru de viață și a idealurilor noastre, pentru a-l contempla pe Creator, care trăiește printre noi și în ceea ce ne înconjoară, și a cărui prezență „nu trebuie să fie construită, ci descoperită și dezvăluită” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 71).

(Enciclica Laudato si’, cap. VI, nr. 225)

În Bucureşti PROCESIUNEA SOLEMNĂ va începe de la Biserica Franceză „Sacré Cœur” (ora: 14.00) şi se va încheia la Catedrala „Sf. Iosif”.

La sfârşitul procesiunii se va celebra Sfânta Liturghie solemnă de Florii prezidată de Arhiepiscopul Mitropolit Aurel Percă.

La această sărbătoare sunt invitați: ora 13:30 | toți ministranții din parohii

(cu hăinuţele de ministrant şi ramuri în mână) ora 13:45 | toți credincioșii din parohii, persoanele consacrate și tinerii

(cu ramuri în mână) ora 13:45 | toți preoții din București

(cu „albă”, stolă roşie şi ramuri în mână) Biserica Franceză „Sacré Cœur”

Nr. 03/2020 * Anul XXXI * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

POSTUL MARE Drumul creștinului spre Paște Pe ce ar trebui să ne fixăm privirea în timpul Postului? Pe Crucifix.

LegendăIsus imagine: în tuș negru pentru „La visite de pauvres”, ediția ilustrată pedesen Cruce este busola vieții care ne indică Raiul. (manuscris), 1923.

(Papa Francisc, @Pontifex, 27 martie 2019) Statuia Sf. Ioanînseamnă Nepomuk de pe timp Podul Carol, Cehia Prezența lui Dumnezeu în același puterea luiPraga, Dumnezeu, activitatea lui Dumnezeu și cu caracterul tot mai decisiv al clipei unice. www.vladimirghika.ro

Persoana umană, mai presus de profit Querida Amazonia Chiara Lubich - Pionieră a carităţii